Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 788/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.788/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.468 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T reprezentat de Primar și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți și avocat, pentru pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T reprezentat de Primar se prezintă consilier juridic, iar pentru pârâții intimați Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin T, se prezintă consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului, urmând a se face vorbire și despre valoarea pecuniară a interesului litigios în raport de dispozițiile art.282 ind.1 pr.civilă.
Reprezentanta reclamanții recurenți și, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la ribunalul Timiș, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T reprezentat de Primar, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor prin T, consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local T, Municipiul T reprezentat de Primar, au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța: să constate că odată cu construcțiile și imobilul înscris în CF nr. 9068 T, nr. top. 26714, constând în casă și curte cu grădină în suprafață de 386 mp din T,-, cumpărate în baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 10986/17.12.1996, încheiat cu fosta RA URBIS T, au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului de 386 mp situat la adresa antemenționată, înscris în CF nr. 9068 T; să dispună rectificarea CF nr. 9068 T în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra terenului de 386 mp aferent imobilului și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților în baza Legii nr.112/1995, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.15827/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local T și Municipiul T reprezentat de Primar, ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10986/17.12.1996, dreptul de proprietate asupra imobilului construcție, situat în T,-, în baza Legii nr.112/1995, astfel cum este descris și în contract, imobilul fiind compus din trei camere de locuit cu o suprafață de 94,57 mp.
Potrivit art.37 din HG nr.20/1996 republicată, hotărâre prin care au fost aprobate normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege. Art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 stabilește că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
După cum rezultă din cele două dispoziții legale în vigoare, care se completează reciproc, cumpărătorii construcțiilor în baza Legii nr.112/1995 devin, în virtutea acestei legi, proprietari ai terenului aferent construcției, diferența rămânând în proprietatea statului român, nefiind aplicabilă procedura prevăzută de art.36 (fost 35) din Legea nr.18/1991.
Intenția legiuitorului în acest sens rezultă din succesiunea în timp a actelor normative, cu referire la Legea nr.112/1995 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr.20/1996, modificate prin HG nr.11/1997.
Astfel, art.33 din HG nr.20/1996 prevedea, în forma inițială, că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcțiile cumpărate în baza Legii nr.112/1995 se dobândește în condițiile art.35 alin.2 (actualmente art.36) din Legea nr.18/1991. Prin HG nr.11/2007, art.33 (actualmente art.37) a fost modificat, fiind înlăturată această modalitate de dobândire a terenului, intenția legiuitorului fiind aceea de a nu se mai aplica procedura tehnică de realizare a transferului dreptului de proprietate prevăzută de art.36 din Legea nr.18/1991 - prin ordin al prefectului. Întrucât legiuitorul a înlăturat această prevedere, ea nu mai poate fi aplicată prin analogie, interpretare folosită pentru rezolvarea "lacunelor legii".
Actuala reglementare, în art.9, art.21 și art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent, astfel că nu ne aflăm în prezența unei lacune a legii. Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, reiese că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește în același mod în care a fost dobândită construcția, respectiv prin vânzare. Art.37 din Normele metodologice folosește în mod expres termenul de vânzare, supunând dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca dreptul de proprietate asupra terenului aferent să fie dobândit fără plată, ar fi prevăzut expres acest lucru.
Instanța de fond nu a contestat dreptul reclamantului de a dobândi în proprietate terenul aferent imobilului pe care l-au cumpărat în baza Legii nr.112/1995, deoarece din coroborarea art.9 din Legea nr.112/1995 cu art.6 și art.37 din HG nr.20/1996 rezultă că legea conferă reclamanților un drept de cumpărare a terenului aferent, care nu face însă obiectul prezentei acțiuni, drept pe care sunt liberi să-l exercite, unitatea deținătoare a imobilului neputând refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței civile nr.15827/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, au declarat apel in termen legal reclamanții și.
Prin decizia civilă nr.468/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost anulat apelul, ca insuficient timbrat.
Instanța de apel a reținut că, aceștia au timbrat apelul cu 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși prin încheierea pronunțată in ședința publică din 06.04.2009, au fost obligați să completeze timbrarea cu 2740 lei taxă judiciară de timbru, respectiv pana la 5 lei timbru judiciar. Apelanții, prin mandatar au arătat că nu înțeleg să se conformeze dispoziției instanței, situație in care, în baza art.20 din Legea nr.146/1997, respectiv a art.1 și următoarele din OG nr.32/1995, apelul reclamanților a fost anulat ca insuficient timbrat.
Impotriva deciziei civile nr.468 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs reclamanții și.
In motivarea recursului au susținut că în mod greșit tribunalul a dispus anularea ca insuficient timbrat a apelului, că taxa judiciară de timbru a fost în mod nelegal calculată la valoarea terenului în litigiu, în condițiile în care la prima instanță timbrarea a fost făcută cu sumă fixă, conform art.3 lit.a și art.9 alin.6 din Legea nr.146/1997 modificată.
Au concluzionat că obligarea la plata taxei de timbru calculată la valoarea terenului în litigiu este nelegală și ca urmare apelul a fost, în mod greșit, anulat ca insuficient timbrat.
In drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art.304 pct.9 și art.312 alin.5 pr.civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate de către recurenți și dispozițiile cuprinse în art.304 și 312.pr.civ. Curtea stabilește că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit solicitarea reclamanților de a se constata că, odată cu imobilul construcție înscris în CF nr. 9068 T, nr. top. 26714, constând în casă și curte, cu grădină în suprafață de 386 mp, situate în T,-, cumpărate în baza Legii nr.112/1995 prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 10986/17.12.1996, au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 386 mp, înscris în CF nr. 9068 T; să dispună rectificarea CF nr. 9068 T în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra terenului de 386 mp aferent imobilului și înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților în baza Legii nr.112/1995.
La fila 16 din dosarul primei instanțe reclamanții au precizat că valoarea imobilului în litigiu este de 11.000 lei noi.
Potrivit art.112 pr.civ. reclamantul trebuie să precizeze în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului.
Articolul 132.pr.civ. stabilește la punctul 2 că cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată atunci când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
In cauza de față valoarea obiectului cererii a fost "prețuită" de reclamanți, în primă instanță, la suma de 11.000 lei noi, iar sub aspectul competenței, Curtea urmează să ia în calcul valoarea stabilită în cererea inițială, această cerere "legând instanța".
Criteriile în funcție de care se determină competența de atribuțiune a instanțelor judecătorești sunt: natura litigiului și valoarea interesului litigios.
Valoarea interesului litigios este cea stabilită de reclamant în cererea de chemare în judecată, așadar la momentul cererii introductive de instanță.
Prin decizia nr.32 din 2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că procesul poate fi evaluabil în bani ori de câte ori structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, cuprinde un drept patrimonial, real sau de creanță. Cu alte cuvinte, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Cum în speța de față, obiectul litigiului a fost evaluat de reclamanți, în primă instanță, la suma de 11.000 lei, iar potrivit art.282 ind.1 pr.civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, Curtea conchide că în mod greșit tribunalul a soluționat cauza ca și instanță de apel, context în care, în baza art.312 pr.civ. urmează să admită recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.468 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, să caseze decizia civilă recurată și să trimită dosarul la ribunalul Timiș, pentru rejudecare ca și instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.468 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă recurată și trimite dosarul la ribunalul Timiș pentru rejudecare ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./22.10.2009
Dact./2 ex./22.10.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
