Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 785/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.785/R
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.275 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și dovada achitări taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea soluționării petitului 1 al acțiunii, respectiv acela privind grănițuirea construcțiilor, pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Timișoara în dosar nr- la 08.06.2007, reclamanții si au chemat în judecata pe pârâții si, solicitând ca instanța să dispună grănițuirea proprietăților învecinate, respectiv "stabilirea liniei despărțitoare care separă constructiile partilor", precum și obligarea paratilor sa procedeze la modificarea acoperisului si confectionarea streasinei constructiilor lor, astfel încat apele din ploi sa nu se scurgă pe proprietatea reclamantilor.
In motivarea actiunii, reclamantii au arătat că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 2011 Noi, nr.top. 218-219, compus din casa nr. 175, curte si grădină în intravilan, Statul R fiind proprietar al terenului aferent casei, în timp ce pârâții sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 1763 Noi nr.top. 218-219/2, compus din casa nr.176 curte si grădină în intravilan Statul R fiind proprietar al terenului.
Părțile au cumpărat casele în anul 1999, în baza Legii nr.112/1995, dar nu se înteleg cu privire la apartenenta constructiilor si la delimitarea lor.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 20730/10.12.1998 a Judecatoriei T, pusă în executare, prin care s-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți.
Prin sentința civilă nr.7040/29.05.2008, Judecătoria Taa dmis în parte actiunea civila promovată de reclamantii si, împotriva paratilor si, sens în care, a obligat paratii ca, în termen de o lună de la rămânerea irevocabila sentintei, să refacă acoperișul construit în trei ape peste anexele imobilului situat în Noi nr.176 si să-l readucă la forma initiala, în două ape. A respins capătul de cerere, având ca obiect grănițuirea construcțiilor.
Au fost obligați pârâții la plata catre reclamanti a cheltuielilor partiale de judecată, în suma de 1308 lei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, prin contractul de vanzare-cumpărare nr. 2110/1999 încheiat cu Primăria comunei, reclamantii au cumpărat, în conditiile Legii nr.112/1995, casa situată în Noi nr. 175, compusă din două camere de locuit si anexe pentru pretul de 22.880.527 lei vechi (2.288 RON), iar paratii au cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare nr. 3965/1999 încheiat cu aceeasi autoritate - casa situată în Noi nr.176, compusă din două camere de locuit, cu anexe, pentru pretul de 26.842.925 lei vechi(2.684 RON).
Judecătoria a reținut ca părțile si-au înscris dreptul de proprietate asupra caselor în cărți funciare distincte, iar Statul român a rămas proprietar al terenului.
Din schița plan efectuata atât într-un proces anterior, finalizat în anul 1998, cât și din expertiza realizată în acest proces, instanța de fond a constatat că cele doua case au făcut parte dintr-o gospodărie țărănească veche tradițională, cu două corpuri de clădiri amplasate la stradă, de o parte si alta a vechii proprietăți iar în partea din spate a curții, se găsesc anexele gospodărești a căror împărțire face obiectul unor litigii întinse pe durata a peste 10 ani.
Astfel, prin sentinta civilă nr.20730/10.10.1998, s-a stabilit linia de separare dintre cele doua proprietăți, partajul referindu-se la folosința părților din imobil care, la data judecării procesului, erau deținute încă în baza unor contracte de închiriere.
Intrucât, între timp, părțile au devenit proprietare, constatându-se că nu exista identitate de obiect si cauza între cele două procese, instanta de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.
Față de împrejurarea că reclamanții au solicitat "grănițuirea construcțiilor", prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a fixat obiectivele.
Apreciind că "linia de hotar" ceruta de reclamanți este chiar peretele construcției, respectiv al anexelor, instanța de fond a solicitat expertului sa verifice în ce măsură modul de folosire a anexelor de către părți corespunde cu dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare cumpărare.
Desi a constatat că reclamanții sunt privați de folosirea unei dependinte care apare în contractul lor de vânzare-cumpărare, în timp ce pârâții utilizează această anexă, prima instanță nu a soluționat această neconcordanță prin "grănițuire", apreciind că mijlocul procedural pus la îndemâna părții este revendicarea anexei ocupate, nu grănițuirea construcției.
In aceste condiții, judecătoria a respins capătul de cerere având ca obiect grănițuirea construcțiilor, ca inadmisibil.
Pe baza concluziilor si propunerilor efectuate in lucrarea de specialitate, prima instanță a admis cel de-al doilea capăt de cerere si, in baza art.998 civ. i-a obligat pe pârâți să repare prejudiciul cauzat si să refacă acoperișul aducându-l la forma inițială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantii si, solicitând schimbarea sentintei atacate, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
S-a reproșat primei instanțe că, fără nici o concluzie a expertului, a respins acțiunea în grănițuire ca inadmisibilă și a încălcat principiul disponibilității.
S-a susținut că cererile formulate de reclamanți și anume grănițuirea proprietăților, au rămas fără nici un rezultat, având în vedere că prima instanță a denaturat obiectul cauzei, fixând obiective care nu au avut legătură cu obiectul pricinii deduse judecății, pronunțând astfel o hotărâre, în lipsa unor probe concludente, cum ar fi stabilirea de către expert a liniei de hotar dintre cele doua proprietăți aparținând părților litigante.
Un alt aspect contestat a fost acela că, prima instanța a retinut inaplicabilitatea art. 584 cod civil și că dreptul de a solicita grănițuirea reprezintă pentru reclamanți un atribut al dreptului real, dobândit prin cumpărare, astfel că instanța era datoare să reconstituie, cu ajutorul expertului, linia de separare reală dintre cele două construcții.
Pentru aceste motive, reclamantii au considerat că prima instanță nu a cercetat fondul pricinii -grănițuirea construcțiilor - fiind astfel încălcat si principiul disponibilității.
In drept au fost invocate prev.art.282 si art.295 civilă.
Cod PenalLa termenul de judecată din 11.02.2009, instanța a respins ca neutilă soluționării cauzei suplimentarea probei cu expertiza solicitată de apelanți, față de interesul litigios alegat și scopul spre care tind prin acțiune.
Prin decizia civilă nr.275/A/18.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții si, împotriva sentinței civile nr.7040/29.05.2008 pronunțata de Judecătoria T, în dosar nr-.
Au fost obligați apelanții reclamanți la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că apelul declarat în cauză este nefondat și că soluția primei instanțe, cu privire la petitul vizând grănițuirea este legală în raport cu dispozițiile art.584 civ. prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Referitor la admisibilitatea acțiunii în grănițuirea clădirilor, s-a reținut că în literatura de specialitate a fost tranșată această problemă juridică în sensul că, în situația în care cererea are ca obiect grănițuirea unor imobile clădite, admisibilitatea ei este subordonată cerinței ca respectivele clădiri să fie separate de un teren neclădit, deoarece ceea ce se delimitează în grănițuire sunt tocmai cele două terenuri învecinate, căci dacă clădirile sunt alăturate, înseși zidurile servesc drept linie de hotar, fiind delimitate prin ele însele.
In cauză reclamanții tind, prin acțiunea declanșată, la delimitarea, pe calea grănițuirii, unor construcții, respectiv a anexelor gospodărești, în scopul reglementării folosirii lor și nicidecum la grănițuirea terenurilor învecinate pe care se află construcțiile și care se află încă în proprietatea statului.
Părțile litigante sunt proprietare asupra imobilelor construcții în temeiul Legii nr.112/1995, între ele existând, neînțelegeri și divergențe privind folosirea unor anexe gospodărești alipite.
În realitate, reclamanții tind să stabilească practic ce anume anexe gospodărești au în folosință și ce anexe dețin pârâții, or, o atare chestiune nu se putea lămuri decât realizând o comparare a obiectului contractelor de vânzare cumpărare perfectat în temeiul Legii nr.112/1995, căci de o delimitare a construcțiilor alipite uzând de calea grănițuirii (când este evident că zidul despărțitor al construcțiilor-anexe limitrofe reprezintă linia de hotar) nu poate fi vorba.
În considerarea acestor argumente, tribunalul a apreciat că reproșurile aduse hotărârii primei instanțe (de a fi refuzat fixarea ca obiectiv al expertizei în sensul de a se stabili linia de hotar între construcțiile-anexe alipite) sunt neîntemeiate, de vreme ce se urmărește, pe o cale procedural greșit aleasă, aducerea în patrimoniu și în folosință, a uneia dintre anexele gospodărești.
Față de motivele reținute, tribunalul, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ. a respins apelul ca nefondat și în lumina prevederilor art.298 pr.civ. corelate cu cele ale art.274 alin.1 pr.civ. a dispus obligarea reclamanților apelanți la plata, către intimații pârâți, a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Impotriva deciziei civile nr.275 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal, la data de 20.07.2009, reclamanții și au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea soluționării petitului 1 al acțiunii, respectiv acela privind grănițuirea construcțiilor, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului au susținut că prima instanță în mod greșit a respins capătul de cerere având ca obiect grănițuirea construcțiilor, respectiv stabilirea liniei despărțitoare care le separă, fără a administra probe cu privire la acest petit.
Au arătat că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității atunci când a îndrumat părțile să formuleze o altă acțiune, respectiv o acțiune în revendicare, că nu a analizat temeinicia pretențiilor lor lăsând astfel nesoluționat fondul pricinii.
O altă critică adusă hotărârii pronunțate de instanța de apel se referă la faptul că tribunalul nu a cercetat la ce limită de hotar s-a raportat expertul atunci când a afirmat că "anexa" este folosită de către pârâți, nu a lămurit modul de amplasare al construcțiilor și nu a dispus efectuarea unei noi expertize având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre imobilele construcții.
Ca urmare, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, în scopul administrării probei cu expertiza în specialitatea topografie, geodezie și cadastru, astfel încât instanța să poată pronunța o soluție privind petitul principal al acțiunii și anume grănițuirea.
In drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art.304 pct.6, 7 și 9.pr.civ. și art.312 pct.5 pr.civilă.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art.304, 312.pr.civ. Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamanților l-a constituit granituirea proprietatilor învecinate, respectiv "stabilirea liniei despartitoare care separă constructiile partilor" și obligarea pârâtilor să procedeze la modificarea acoperisului si confectionarea streasinei constructiilor lor, astfel încât apele din ploi sa nu se scurgă pe proprietatea reclamantilor.
Criticile aduse hotărârii vizează faptul că cele două instanțe nu au soluționat petitul având ca obiect "grănițuirea construcțiilor".
aduse deciziei civile pronunțate de tribunal sunt nefondate.
Art.584 civ. prevede că "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe J".
Textul sus-enunțat consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de "a face" cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, în baza căruia proprietarul sau titularul unui drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate și marcarea ei prin semne materiale.
Acțiunea în grănițuire izvorăște din proprietate și are scopul de a așeza hotarul dintre fondurile limitrofe.
Mai mult, în acțiunea în grănițuire instanța nu se pronunță asupra existenței dreptului de proprietate sau asupra altui drept real, ci doar cu privire la delimitarea hotarului între fondurile limitrofe.
In cauza de față, deși reclamanții au solicitat "grănițuirea construcțiilor", în fapt aceștia urmăresc delimitarea folosinței unor anexe gospodărești alipite, ( pe care le-au dobândit în proprietate în temeiul Legii nr.112/1995, prin contracte de vânzare-cumpărare) și care în prezent sunt utilizate de către pârâții și, reclamanții fiind proprietari neposesori.
In mod corect a stabilit instanța de apel că reclamanții au ales o cale procedurală greșită și că aceștia aveau la îndemână acțiunea în revendicare pentru a-și rezolva problemele, nicidecum acțiunea în grănițuire, cu atât mai mult cu cât proprietarul întregii suprafețe de teren - atât asupra celui înscris în CF 2011 Noi nr.top.218-219/1, cât și asupra terenului înscris în CF 1763 Noi nr.top.218-219/2, este Statul Român, care nu a figurat ca și parte în proces.
Chiar dacă cele două instanțe au respins capătul de cerere având ca obiect grănițuirea construcțiilor, aceasta nu echivalează cu încălcarea principiului disponibilității, consacrat de dispozițiile art.129 pr.civilă, deoarece acțiunea în revendicare are dublă finalitate de a se stabili dreptul real și a se așeza hotarele, iar hotărârea judecătorească pronunțată în grănițuire are autoritate de lucru judecat numai în ce privește delimitarea fondurilor vecine.
De remarcat că linia de hotar dintre terenurile folosite de reclamanții și și pârâții și a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și anume, prin sentința civilă nr.20730 din 10.12.1998 a Judecătoriei Timișoara, hotărâre care a fost deja pusă în executare.
Văzând că linia de hotar, în ceea ce privește folosința terenului, a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar dreptul de proprietate al reclamanților și pârâților asupra construcțiilor a fost dobândit prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în baza Legii nr.112/1995, față de cele ce preced, Curtea stabilește că soluția pronunțată de Tribunalul Timiș este legală, motiv pentru care o va păstra prin respingerea recursului reclamanților, în baza art.312 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.275 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 05.11.2009
Tehnored./M/ 2 ex./06.11.2009
Inst.fond.: jud.Milita
Inst.apel: jud.,
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
