Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 791/
Ședința publică de la 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 191/27.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 191/27 februarie 2008 Curții de APEL BACĂU
s-au admis recursurile promovate de reclamanta și de pârâții, și împotriva deciziei 164/17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6386/2006.
A fost casată decizia recurată, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2143 din 10.10.2006 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, s-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare după defunctul G decedat la 08.08.1989 cu ultimul domiciliu în sat, comuna Poduri, județ B s-a constatat masa succesorală rămasă după acesta după cum urmează: suprafața de 1000. teren construcții, cota 1/2 dintr-o casă construită din bolțari, acoperită cu țiglă, compusă din parter și etaj formate din 3 camere, hol, bucătărie la parter, 3 camere, hol la etaj, cota de1/2 dintr-o casă construită din chirpici și bolțari acoperită cu draniță, compusă din 3 camere, hol, bucătărie, dintr-un grajd din chirpici acoperit cu draniță, compus din încăperi și șopron, situate în comuna Poduri sat, județul B învecinate cu:, și drumul.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anularea certificatului de moștenitor nr.312/18.04.1994.
S-a respins pe această excepție capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea proprietății prin edificarea imobilului casă formulat de pârâtul prin cererea reconvențională și ieșirea din indiviziune.
S-a respins cererea de suspendare a judecății solicitată de apărătorului pârâtului.
S-a respins excepția lipsei interesului acțiunii principale.
A fost obligat pârâtul către reclamantă la 10.369.000 lei la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu apărător.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele:
La 08.08.1989 a decedat G cu ultimul domiciliu în Poduri, județul
Moștenitorii cu vocație succesorală au rămas la data deschiderii succesiunii în calitate de soție supraviețuitoare, în calitate de descendenți direcți respectiv fii și fiice.
La data de 18.04.1994 toți moștenitorii lui G se prezintă la notariatul de Stat O unde descendenții dau declarații de stat notariale de renunțare la succesiune în favoarea soției supraviețuitoare care rămâne unica moștenitoare cu o cota de 1/1.
Această situație este înserată în certificatul de moștenitor nr. 312/18.04.1994 și este menționată masa succesorală rămasă după defunct, respectiv suprafața de 1000 mp teren curți-construcții, dintr-o casă construită din bolțari, acoperită dintr-o țiglă formată din parter și bolțari, acoperită cu țiglă formată din parter și etaj, din 3 camere, hol,bucătărie la parter, 3 camere, hol la etaj, cota de1/2 dintr-o casă construită din chirpici și bolțari, acoperită cu draniță, compusă din 3 camere, hol, bucătărie, dintr-un grajd din chirpici acoperit cu draniță, șopron, imobile situate în comuna Poduri, sat, județul
La filele 37-43 dosar nr.224/2005 al Judecătoriei Moinești se află depuse declarațiile autentice ale pârâților moștenitori în care se arată că aceștia nu au făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii.
Așa cum a rezultat atât din certificatul de moștenitor cât și din adresa nr.319/08.2005 (emisă de Biroul Notarului Public - fila 112 dosar 224/2005) aceste declarații au fost date după termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii și tocmai de aceea au fost considerați străini de succesiune prin neacceptare conform art.700 cod civil și nu renunțători la succesiune ceea ce ar fi dus la înserarea într-un registru special de renunțări la succesiune.
Pârâtul a solicitat prin cererea reconvențională să se constate că este proprietar prin edificare asupra casei din certificatul de moștenitor,imobilul format din parter și etaj deoarece el a fost cel care a construit-0 în perioada 1984-1986.
Prin autorizația nr. 93/16.08.1978 G obține permisiunea organelor abilitate la acea dată să construiască o locuință parter cu etaj, având ca perioadă de executare 24 de luni. Prin sentința civilă nr.1911/19.08.2003 a Judecătoriei Moinești (filele 13-14) devine proprietar prin edificare a imobilului parter și etaj, în considerente reținându-se că l-a construit în perioada 1984-1986 când nu era căsătorit, acest lucru intervenind la 16.01.1994.
Pârâtul a ridicat excepția lipsei de interes a reclamantei față de conținutul certificatului de moștenitor. Excepția a fost respinsă deoarece prin chemarea în judecată a tuturor moștenitorilor reclamanta urmărește clarificarea situației masei succesorale în condițiile în care pârâtul a obținut titlul de proprietate prin edificare asupra unui bun succesoral. Este evident că sentința civilă nr.1911/19.08.2003 a Judecătoriei Moinești nu este opozabilă nici reclamantei și nici celorlalți pârâți și nici nu își va produce efecte față de ei, nefiind chemați în judecată.
O altă excepție invocată de este aceea a inadmisibilității cererii în constatare în condițiile în care au la dispoziție calea acțiunii în realizare.
Reclamanta nu putea să introducă o acțiune de partaj atâta timp cât există certificatul de moștenitor în care figurează ca unic acceptant al masei succesorale, astfel excepția a fost respinsă.
Din răspunsurile la interogatoriu ale pârâților rezultă că această casă cu etaj a fost acoperită în 1978 când s-a turnat inițial o fundație, anterior cu aproximativ 10 ani în urmă reclamanta cu soțul său construind un beci.
În perioada anului 1978 soții și G au cumpărat bolțari pentru casă pe care i-au depozitat pe temelia deja existentă.
Toți moștenitorii au recunoscut că cel care a ridicat construcția ca specialist este. Audiat în instanță martorul a relatat că într-adevăr, G împreună cu i-au solicitat serviciile în vederea ridicării unei case și că existau, atât temelia cât și bolțarii. Mai relatează că se mai aflau depozitate grinzi, tâmplărie achiziționate de defunct.
De astfel concluzionează că după părerea sa casa a fost ridicată cu o contribuție egală de către părinți și pârâtul.
La filele 98-106 reclamanta a făcut dovada că în perioada construirii casei în litigiu G și contractaseră diferite împrumuturi, cu care au achiziționat tâmplărie.
Dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat așa cum rezultă din art.700.1 Cod civil, modificat prin Decret 73/1954 în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii adică de la data morții celui care lasă moștenirea.
Atunci când părțile s-au prezentat la Notariatul O, acest termen trecuse, astfel nu se poate vorbi de o renunțare la moștenire în sensul legii.
Pe de altă parte în aceeași perioadă de 6 luni trebuia să-și exprime opțiunea de acceptare a succesiunii sau să probeze că a acceptat-o tacit.
În termen de 6 luni nu s-a făcut nici renunțarea expresă la moștenire conform art.696 Cod civil, dar nici că ar fi făcut acte de acceptare tacită a moștenirii.
Certificatul de moștenitor cuprinde printre alte mențiuni în legătură cu cel dispărut a cărei moștenire este vorba, data decesului, felul moștenirii, numele, calitatea și domiciliul moștenitorilor, bunurile succesorale, cota parte ce se cuvine fiecărui moștenitor etc.
Certificatul de moștenitor face dovada deplină în ceea ce privește calitatea de moștenitor și cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor(art.88 alin.1 teza a II a din Legea nr.36/1995)între cei care au consimțit în fața notarului la eliberarea certificatului de moștenitor, acesta are valoare probantă a unei convenții, potrivit art.969 Cod civil astfel că ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimțământ sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absolută potrivit dreptului comun.
Reclamanta a devenit unic moștenitor atât față de cele arătate anterior cât și datorită faptului că ceilalți moștenitori nu au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
s-a mutat în casa în litigiu după 2 ani după ce s-a căsătorit, respectiv 1966, deoarece a locuit împreună cu soția la fratele său. Față de data când a decedat tatăl său 1989, nu se poate vorbi de o folosință a bunului succesoral în termen de 6 luni.
Prin decizia nr. 164/2007 a Tribunalului Bacău s-a admis apelul, schimbându-se, în parte, sentința, fiind respinsă acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.
Recursul a fost admis pe următoarele considerente:
Pentru a respinge cererea lui de a constata că este proprietarul imobilului-casă construit pe teren succesoral, instanța de apel a invocat faptul că acesta nu este proprietar pe terenul pe care s-a edificat, deci nu poate fi proprietarul casei.
Or, prin art.494 Cod civil se instituie o prezumție de proprietate relativă în favoarea proprietarului terenului, prezumție ce poate fi răsturnată. Probele de la dosar arată că autorizația de construcție eliberată pe numele defunctului Gh.G a fost din anul 1972. Legea prevedea la acea dată ca termen de edificare a unei construcții aprobată prin autorizație de construire un an cu drept de prelungire încă un an.
Din interogatoriul părților rezultă că această construcție a fost edificată după anul 1983, condiție în care autorizația era deja expirată, dar pentru faptul că fundația era turnată în termenul de validitate a autorizației, construcția a putut fi ridicată de Gh. și înregistrată la registrul său agricol.
Deși s-a susținut că recurentul era un copil și nu avea posibilități materiale, din dosar rezultă cu claritate că imobilul a fost început în 1976(moment în care a fost începută fundația casei), iar apoi a fost returnată în 1986, după ce recurentul se încadrase și realiza venituri.
Din actele aflate la dosar se poate reține că la nivelul anului 1986 Gh. își deschide poziție de rol la care înregistrează o casă construită din bolțari și suprafața de teren de sub construcție, plătind impozitele și taxele legale.
La decesul tatălui său, în anul 1989, titular pe această construcție era tot, defunctul tată având poziție de rol separată, în care figura una casă locuit, grajd, anexe și suprafața de 1000. teren.
Din anul 1990 se abrogă legea construcției care impunea regimul unei singure locuințe pe familie, moment în care recurenta care pretinde că această construcție a fost edificată de către ea și soț o putea aduce la poziția sa de rol, fapt care nu s- realizat și care pledează în favoarea recurentului.
Recurenta pretinde că această casă a fost edificată pentru că erau mulți copii și nu aveau suficient loc în casa bătrânească. Acest argument ar fi fost valabil dacă imobilul casă ar fi fost edificat în 1976, când toți copii erau acasă.
Însă din 1976, în decurs de 10 ani până s-a reluat construcția, mare parte din copii s-au căsătorit și au plecat la casele lor fiind evident că nu aceasta era justificarea ridicării celei de a doua construcție.
Din copia cărții de muncă a recurentului rezultă că acesta s-a încadrat în 1982, fiind încorporat în 1983 și trecut în rezervă în 1984. La trecerea în rezervă a reluat activitatea la fostul loc de muncă, fiind încadrat în mod continuu la această societate până la plecarea în străinătate.
Toate veniturile sale din străinătate le-a folosit pentru finalizarea acestei construcții. În acest sens sunt și actele doveditoare depuse la filele 91-100 dosar apel și declarațiile de martori audiați în primă instanță.
În favoarea cererii recurentului de constatare a dreptului său de proprietate asupra imobilului - stă și sentința civilă nr.1911/2003 a Judecătoriei Moinești, care, chiar dacă nu este opozabilă părților adverse, este cert că s-a pronunțat în baza administrării de probatorii, care nu au fost contestate sau răsturnate în prezentul dosar.
Față de considerentele expuse,se constată că recurentul-pârât a făcut deplina dovada că este proprietar prin edificare asupra imobilului compus din parter și etaj, construit din bolțari și chirpici.
În acest context nu se mai poate reține, cum a motivat instanța de apel, că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii sale.
Astfel, dacă, calitatea sa de unic moștenitor este de necontestat întrucât ceilalți moștenitori nu au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, cererea reclamantei de constatare a compunerii masei succesorale, justifică interes motivația de concluzia la care a ajuns instanța de recurs, că pârâtul este proprietar al construcției- edificată în curtea părintească.
Împotriva deciziei din recurs s-a promovat contestație în anulare de către, care, în esență, a arătat următoarele:
- Instanța de recurs, deși a motivat pe fond cauza, a încălcat dispozițiile privind motivele de casare;
- Recurenții nu au formulat motive de recurs de natura celor pentru care s-a admis recursul;
- S-a trecut peste principiul disponibilității;
- Instanța și-a depășit competențele, având în vedere dispozițiile art. 315 al.1 care prevăd rezolvarea numai a problemelor de drept, or, instanța a soluționat fondul cauzei.
- Instanța de recurs, motivând cauza și trimițând-o spre rejudecare instanței de apel tot pentru soluționarea fondului, încalcă dispozițiile Codului d e procedură civilă, art. 304 pct.1,2, 3, 4, 5, art. 312 al.1 și 3 și art. 315 al.1;
- Motivarea pe fond, în recurs, devenită obligatorie pentru instanța de apel, a fost de natură să înlăture verificarea legalității hotărârii în opoziție cu principiile CEDO cu referire la art. 6 din Convenție;
In motivarea contestației, s-au făcut, de asemenea, referiri la fondul cauzei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 317 al.2 și ale art. 318 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității promovării contestației.
Excepția invocată urmează a fi respinsă.
Este adevărat că, în rejudecare la Tribunalul Bacău, cauza a primit ca termen de judecată 5 mai 2008, dar pentru această dată a depus o cerere de amânare, pentru angajare apărător.
Abia la 28 mai 2008 aceasta a depus împuternicirea avocațială ( dată la care se apreciază că partea și avocatul au luat cunoștință de hotărârea din recurs ), astfel că depunerea contestației la 30 mai 2008 se apreciază ca fiind în termen.
II. Contestația este, însă, nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare și nu de reformare.
Pentru exercitarea ei, legiuitorul a prevăzut cazuri exprese și limitative.
În speță, nu ne regăsim nici în cazul prevăzut de art. 317 nici de cel prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea era competentă să soluționeze cauza, neîncălcând normele de competență absolută.
Greșeala materială la care face referire art. 318 Cod procedură civilă, este unaformală, neputându-se extinde la o eventuală greșeală de judecată. Or, în speță se invocă existența unei veritabile greșeli de judecată, ceea ce nu poate fi pus în discuție în cadrul restrictiv impus de art. 318 Cod procedură civilă.
De aceea, instanța învestită cu contestația în anulare nu va putea "cerceta fondul" cauzei.
Aceasta nu exclude însă, posibilitatea ca instanța de apel, căreia i-a fost trimisă cauza spre rejudecare ( atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională) în cazul în care apreciază că sunt încălcate normele convenționale referitoare la un proces echitabil, cu referire la art. 315 al.1 Cod procedură civilă care are în vedere obligativitatea în caz de rezolvare a problemelor de drept, să facă aplicarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Față de aceste considerente și constatând că restul argumentelor din contestație vizează însuși fondul, instanța va respinge contestația, ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, solicitate în această fază procesuală, se va pronunța instanța de rejudecare în urma stabilirii
culpei procesuale, raportat la acțiune și reconvenționala deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 191/27.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată urmează a se pronunța instanța de rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 nov. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER,
red.
red./
red.
red.-
tehnored./2 ex.
27.11./2 dec.
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
