Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 82/
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de recurs nr. 467 din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul C - S, Reșița - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat avocat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtului intimat depune împuternicire avocațială la dosar.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu ridică și pune in discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantul și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul pârâtului intimat avocat solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 1179 din 05.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtul și solicitat instanței să dispună radierea din 6389 ind. C, a sultei intabulate în favoarea pârâtului în anul 2005 și să constate prescris dreptul pârâtului de a mai solicita suma de 61.475 lei intabulată cu titlu de sultă.
Prin sentința civilă nr.1237/9 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- prima instanță, Judecătoria Caransebeșa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului pentru radiere sultă și constatare prescripție.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în baza sentinței civile nr. 381/1983 a Judecătoriei Caransebeș, (definitivă și irevocabilă), s-a procedat la intabularea în 6389 ind. Cad reptului de sultă pentru suma de 6.145 lei în favoarea pârâtului. s-a făcut în anul 2005 sub nr. 3413.
În anul 2009, în baza certificatului de moștenitor se intabulează ca proprietar al acestui imobil reclamantul în cotă de 1/1 părți.
Acesta solicită radierea sultei din, cu motivarea că este prescris dreptul pârâtului de a mai solicita această sultă.
Aprecierile reclamantului sunt greșite și nefondate întrucât conform art. 1737 cod civil dreptul de sultă născut ca urmare a partajului judiciar constituie un privilegiu al copărtașului, iar intabularea acestuia în conservă dreptul de privilegiu și de ipotecă în curs de 15 ani din ziua în care s-au făcut inscripțiile, conform art. 1786 Cod civil defectul acestor privilegii încetând dacă inscripțiile nu au fost reînnoite înaintea expirării acestui termen.
sultei s-a făcut în anul 2005, dreptul pârâtului fiind conservat prin această operațiune 15 ani, deci până în anul 2020. În acest context este greșită aprecierea reclamantului, care susține că termenul de prescripție este de trei ani, prev. de art. 405 Cod procedură civilă. Acesta este un termen general, care se aplică în situațiile în care legea nu prevede altfel. Cum, în speță sunt prevăzute de lege termene speciale, acestea se aplică cu prioritate.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 1786 Cod civil, instanța de fond respins acțiunea formulată de reclamantul.
Împotriva acestei sentințe civile în termen legal a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea acestei hotărâri în sensul admiterii acțiunii, constatarea ca prescris a dreptului pârâtului de a mai solicita suma de 61.475 lei, cu titlu de sultă și drept consecință rectificarea în CF 6389 indv. C, la 2, în sensul radierii sultei.
În motivarea recursului reclamantul, recurent a susținut că, motivarea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. cuprinzând motive străine de natura cauzei.
Prin decizia civilă de recurs nr.467 din 22.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C S, Reșița - secția civilă - respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1237/9.06.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr-.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, în fapt și drept că motivele invocate în recurs nu sunt întemeiate, deoarece însăși, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că natura unei sulte stabilite pentru cota parte din dreptul de proprietate asupra unui imobil este identică cu natura acelui drept și i se aplică prevederile ce reglementează termenele în care dreptul de proprietate respectiv poate fi realizat și în cauza de față întrucât sulta fost stabilită pentru imobilul în litigiu, prin sentința civilă nr.381/1983 Judecătoriei Caransebeș, natura acestei sulte este aceea a unui drept real imobiliar, devenind astfel incidente prevederile art.2 din Decretul nr.167/1958, (privitor la prescripția extinctivă), referitoare la imprescriptibilitatea dreptului de proprietate imobiliară.
Împotriva acestei decizii civile de mai sus - care este deci irevocabilă - a declarat din nou recurs, reclamantul, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul C - S, invocând în drept art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, motivând în esență că apelul era prima cale de atac legală, iar nu recursul, fiind irelevant cuantumul sultei, în litigiu.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod pr.civilă, în raport de cererea de recurs, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamantului este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, întrucât este formulat împotriva unei hotărâri judecătorești, care este irevocabilă și în legislația românească recursul la recurs nu este admisibil.
Într-adevăr, reclamantul a declarat recurs împotriva unei decizii civile -tot de recurs - care este irevocabilă, ceea ce nu este admisibil în dreptul român,și de aceea acest recurs va fi respins ca atare, căci o hotărâre a instanței de recurs (irevocabilă) nu mai poate fi, din nou, atacată cu recurs, legiuitorul român neprevăzând posibilitatea legală a recursului la recurs, (precum în speță), modificarea sau casarea unei hotărâri, putându-se cere în recurs numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute în art. 304 sub pct. 1-9 Cod procedură civilă, (neincidente în pricina de față), Tribunalul C - S fiind legal constituit - ca instanță de recurs - în complet de judecată format din trei judecători, după cum în dosar nu se pot identifica din oficiu nici motive de ordine publică, care să facă admisibil recursul de față, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă.
Așa fiind, cum în cauză există situația unui recurs la recurs, ceea ce în sistemul juridic românesc este inadmisibil, Curtea va respinge ca inadmisibil acest recurs al reclamantului de mai sus, considerând că o cale de atac este prevăzută și determinată în mod expres de lege, iar nu de o parte din proces, în dosar nefiind îngrădit nici liberul acces la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.282/1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în prima instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei ( vechi), inclusiv în materie civilă.
În speță, Curtea constată că litigiul de față, are o valoare de natură patrimonială - prețuită chiar de reclamantul recurent și necontestată - de sub 1 miliard lei vechi ( ROL), respectiv de 61475 lei RON și prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă va fi respins ca inadmisibil prezentul recurs al reclamantului, deoarece legalitatea căii de atac de față a fost corect stabilită de către Tribunalul C - ca fiind recursul, în raport de criteriul valoric sus - indicat, respectiv art. 282 /1 alin.1 Cod procedură civilă ( așa cum a fost introdus și modificat prin Legea nr. 219/6.07.2005 de aprobare a OUG nr.138/2000), ținând seama de obiectul pricinii, care este de natură patrimonială.
Primul motiv de recurs, invocat, prev. de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă nu este așadar întemeiat, întrucât instanța de recurs - Tribunalul C - S - a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale în materie, în complet de judecată legal constituit din trei judecători, după cum nici cel de al doilea motiv de recurs, invocat prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, de asemenea nu poate fi aplicabil în speță în condițiile în care, hotărârea recurată nu s-, dat cu încălcarea competenței altei instanțe, conform argumentelor ce preced.
În consecință, Curtea concluzionează că Tribunalul C - Saj udecat corect cauza de față, ca instanță de recurs, în raport de obiectul patrimonial, evaluabil în bani, cu consecința stabilirii competenței și a căilor de atac în funcție de valoarea obiectului litigiului în materialitatea sa, respectiv pretenția concretă, indiferent dacă cererea este constatarea sau realizarea dreptului.
Este deci clar că pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanței judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor, criteriul determinat pentru stabilirea competenței materiale a instanței fiind natura litigiului, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, criteriul valoric operând exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani.
Același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.
Prin art. 282/1 alin.1 Cod procedură civilă - astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005- legiuitorul instituit excepții de la regula potrivit căreia hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal și anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile și litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, RON, inclusiv ( adică 1.000.000.000 lei vechi, ROL), atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Cu alte cuvinte, în reglementarea în vigoare, începând deci cu data de 29 mai 2004, se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului, aceasta exprimând voința legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora, intenția legiuitorului fiind, așadar, de a se îndepărta de la reglementarea anterioară, în prezent singura condiție impusă fiind doar aceea, ca obiectul litigiului să aibă valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, cerință legală ce este îndeplinită și realizată în dosarul de față, unde se constată că litigiul, în ansamblul său, are o valoare pecuniară ce nu depășește suma de 1 miliard lei vechi, ceea ce implică o jurisdicție aplicabilă în limitele prevăzute de art.282/1 Cod procedură civilă, respectiv două grade de jurisdicție - fond și recurs la tribunal, procesul reprezentând un tot unitar, iar jurisdicția reținută de tribunal este corectă.
Curtea stabilește, așadar, în consecință că ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde la a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și chiar necesară, neputându-se susține - cu temei - că acțiunea de față a reclamantului ar putea avea un caracter personal, fără conținut economic și prin urmare neevaluabil în bani, întrucât aceasta acțiune a reclamantului nu este strâns legată de persoana lui, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei, precum de exemplu, dreptul la viață, sănătate, integritate fizică și morală, libertate, onoare, cinste, dreptul la nume și la domiciliu, etc.
În sensul reținut de C, -respectiv că pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct.1 lit. a și b și art. 282/1 alin.1 Cod procedură civilă, nu se are în vedere denumirea generică a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă ea este în constatarea sau realizarea dreptului - s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - în secții reunite - prin decizia nr. 32/9.06.2008, în examinarea unui recurs în interesul legii, precum și prin alte decizii civile( de exemplu, nr. 2002/ 15.03.2005, dosar nr. 8183/2004; nr. 2005/ 15.03.2005; dosar nr. 8332/2004; nr. 10768/10.12.2005, dosar nr.11499/2005, etc.).
Ca atare, prezentul recurs al reclamantului va fi respins ca inadmisibil, pentru toate considerentele ce preced, deoarece calea de atac a apelului este suprimată în cauza de față de chiar legiuitorul român, căci interpretarea logică și istorică a art.282/1 Cod procedură civilă nu relevă intenția legiuitorului de a creea excepții de la regula inexistenței apelului în materia litigiilor patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei RON (1 miliard lei vechi, ROL), recursul de față fiind declarat împotriva unei alte hotărâri pronunțate tot în recurs, care este irevocabilă, existând așadar situația unui recurs la recurs, ceea ce în sistemul juridic actual românesc nu este admisibil, cauza parcurgând deja cele două grade legale de jurisdicție - primă instanță la judecătorie și recurs la tribunal - potrivit art. precitat -282/1 Cod procedură civilă, conform și jurisprudenței instanței supreme mai sus indicată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurentul reclamant va fi obligat să-i plătească intimatului pârât - la cererea expresă a acestuia - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu actele aflate în dosarul cauzei d recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de recurs nr. 467 din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul C - S, Reșița - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă recurentul reclamant să plătească intimatului pârât de mai sus suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.TP/8.02.2010
Dact NF/8.02.2010
Ex.2
Tribunalul C - Președinte - A,
Judecători - și.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
