Obligație de a face. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 80/
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.376 din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad -secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți avocat în substituirea avocatei, iar pentru pârâtul intimat se prezintă avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței avocat în reprezentarea pârâtului intimat a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Avocat s-a prezentat în susținerea cauzei.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți avocat solicită în principal admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat avocat solicită în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă respingerea ca nefondat a recursului atât în ce privește primul petit cu obiectul desființării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată cât și în ce privește subsidiarul formulat, al modificării în tot a aceleași decizii, cu cheltuieli de judecată, potrivit motivelor prezentate în întâmpinarea de la dosar.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 3075 din 8 aprilie 2009, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, obligând reclamanți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță, a reținut că potrivit extraselor CF și colii CF de la filele 7-10 dosar, imobilul înscris în CF 19283 respectiv. 1 din A,- este proprietatea tabulară a reclamanților, intabulat în CF prin încheierea nr. 3039/1992, apartament în suprafață de 99 mp. compus dintr-o cameră, bucătărie, alimente, coridor, pivniță, pod, WC, magazie lemne, iar imobilul înscris în CF nr. 14473 A, respectiv. nr. 2 în suprafață de 119 mp. din A,-, compus din două camere, bucătărie, alimente, coridor, pivniță, pod, WC, magazie lemne,figurează în proprietatea tabulară a numitei, născută, dobândit cu titlu de donație și intabulat prin încheierea nr. 2882/1973, în coala CF de la fila 10 dosar imobilul figurează înscris în proprietatea pârâtului, părțile comune celor două apartamente fiind înscrise în coala CF colectivă nr.14472 A, respectiv terenul, intrarea în pivniță, instalația de, canal, lumina, coridorul la pivniță.
Potrivit actelor de la dosar, la data de 8.11.1966 imobilul înscris în CF nr. 14473 respectiv. nr. 2, fost înstrăinat de către numiții și proprietarii imobilului numitei, în anul 1973, apartamentul fiind intabulat în favoarea mamei pârâtului, care în anul 2006 fost donat pârâtului, în anul 1966 s-a realizat și schița de apartamentare, relevându-se pentru fiecare apartament câte o magazie de lemne și un WC, apartamentul nr. 1 intrând în proprietatea reclamanților în anul 1992.
Deși potrivit fișei de reclamație emisă la data de 19.09.2007 Compania de A, menționează că, nu sunt defecțiuni la instalația uzinei, ci infiltrații pe lângă o țeavă de la rețeaua interioară care au dus la existența apei din pivnița imobilului situat în A, str. - nr. 45, având în vedere raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și raportul de expertiză tehnică suplimentară, potrivit cărora nu înlocuirea țevilor pentru alimentarea cu apa a putut determina infiltrații în pivniță, ci cauzele posibile ale situației imobilului din A, str. -u nr. 45, sunt infiltrațiile de ploaie prin peretele dinspre poarta uscată la baza căruia se golește burlanul, închiderea ferestrelor pivniței înspre stradă are ca efect asupra uscării mai rapide a umidității și ventilației pivniței, condensul datorat degradării ușii de acces în pivniță, băltirea apei pe platforma degradată, pânza freatică, o altă cauză posibilă este scurgerea apei,inclusiv prin din zidul pivniței, igrasia vizibilă în fotografia cu intrarea în pivniță, este consecința scurgerii apei pluviale de pe acoperișul intrării în pivniță. Având în vedere și declarația martorului, instanța nu a putut reține culpa pârâtului la producerea igrasiei imobilului reclamanților, cele două imobile și părțile comune necesitând anumite lucrări de întreținere menționate detaliat în raportul de expertiză, lucrări care sunt în sarcina ambilor proprietari, cu atât mai mult cu cât există si părți comune celor două imobile a căror lipsă de întreținere este una dintre cauzele care au determinat starea actuală a imobilelor.
Referitor la cererea reclamanților, având ca obiect demolarea de către pârât a anexelor construite în locul grupurilor sanitare, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor, interogatorul reclamantului care recunoaște că, la data dobândirii imobilului de către reclamanți, respectiv în anul 1992 era grupul sanitar pe partea sa, precum și interogatoriul luat reclamantei, care confirmă faptul că, la data dobândirii imobilului construcția a cărei demolare o solicită exista, instanța a constatat că, reclamații nu au făcut dovada că, anexele au fost construite de către pârât, sau părinții acestuia au construit anexele respective fără consimțământul celorlalți coproprietari, atât timp cât, până la data dobândirii imobilului de către reclamanți între coproprietari nu au existat divergențe.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanții, solicitând, în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, iar in subsidiar admiterea apelului cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanții au considerat că din probele administrate in cauză a rezultat fără echivoc că prejudiciul este cert și poate fi evaluat și în prezent, igrasia din imobilul reclamanților fiind doar în zona apropriată găurii din zidul pivniței și nu în toata casă, cum greșit a reținut prima instanță.
Astfel, pârâtul a spart zidul intrării în pivniță pentru a-și introduce apa în imobilul proprietatea sa, creându-se o gaură în zid, sub burlanul de scurgere a apei pluviale, acesta având obligația de a repara zidul aducându-l la forma inițială pentru a nu da posibilitatea scurgerii apelor pluviale în pivniță.
Reclamanții au considerat că acest fapt a fost recunoscut de către pârât prin întâmpinare, precum și de martorul cu ocazia unei ploi torențiale, când pivnița a fost inundată cu pluvială.
Reclamanții au arătat că pârâtul a cauzat prejudiciul prin neglijență, întrucât obligația de reparare îi aparținea personal, iar rigola și panta data prin cimentarea gangului au fost făcute de către pârât, cu intenția clară de a îndepărta apa pluvială către imobilul reclamanților și nici până la această dată nu a remediat aceste lipsuri.
Referitor la al doilea capăt de cerere, s-a arătat că, instanța de fond a motivat respingerea acestuia pe motiv, că se prezumă ca respectivele construcții s-au realizat cu consimțământul coproprietarilor, iar de la data dobândirii imobilului nu s-au mai realizat modificări la imobilul proprietatea pârâtului.
Apelanții au considerat că instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, deoarece nu s-au mai realizat modificări la imobilul proprietatea sa, fapt contrazis de planșele fotografice, și nu a avut in vedere planurile de situații depuse la dosarul cauzei, in care nu apr construcțiile noi edificate.
Apelanții au mai arătat că potrivit expertizei, înscrisurilor și fotografiilor aflate la dosarul cauzei, pârâtul a demolat grupurile sanitare si a construit o nouă clădire pe terenul aflat în indiviziune forțată, fără acordul celorlalți proprietari.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul solicitat respingerea apelului ca nefondat precum și cererea de probațiune formulată în cuprinsul motivelor de apel.
Intimatul a apreciat că singurul temei legale al acestei cereri îl constituie disp. art. 297 Cod pr. civilă, care insa nu este incident în cauză, întrucât instanța nu a soluționat litigiu pe cale de excepție, ci pe fond, în temeiul probelor administrate, in condiții de legalitate și contradictorialitate, cu procedura de citare legal îndeplinită și fiecare capăt de cerere motivat prin prisma probelor administrate.
În ceea ce privește art. 282 și urm Cod pr. civilă, la care fac referire apelanții in cerere, conduce la critica sentinței dosar sub aspectul netemeiniciei nu și al nelegalității, iar împrejurarea respingerii, de altfel motivată a probelor solicitate își are temeiul în dispoziția legală art. 167 alin. 1 și art. 138 Cod pr. civilă și nu poate să conducă la desființarea hotărârii.
Astfel, soluția de respingere a capătului de cerere vizând obligarea intimatului la reabilitarea pivniței comune, fondată pe răspunderea civilă delictuală, este nelegală deoarece are in vedere proba cu expertiza judiciară administrată și care, astfel cum a reținut instanța, relevă alte cauze ale deteriorării pivniței, concluzia fiind ca nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, lipsind fapta culpabilă și nexul cauzal.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, solicită a se reține că apelanții nu precizează când a avut loc demolarea și implicit construirea dependinței, din probele administrate în cauză rezultând că nu există un interes real in a cere demolarea pentru ca nu se înfrânge cota indiviză la care au dreptul reclamanții, argumente ce au fost evaluate corespunzător de instanța de fond care a apreciat ca acest capăt de cerere este nefondat.
Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.376 din 14.10.2009 pronunțată în dosar - a respins apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 3975/08.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții să plătească intimatului suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a reținut următoarele:
Coroborând depozițiile martorilor cu raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză, rezultă că pârâții nu au edificat, modificat sau demolat construcții, care să afecteze starea construcțiilor proprietatea reclamanților sau părțile comune ale acestora. Lucrările făcute de pârât la conducta de aducțiune a apei reci nu au ca rezultat pierderi de și nu influențează condensul din pivniță.
Prin urmare nu există o faptă ilicită a pârâtului, ca o condiție a angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, în baza art. 998, 999 și urm. din. Codul civil,astfel că nu există temeiuri pentru obligația de a face, în baza art. 1075 din Codul Civil.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică a rezultat că posibilele cauze ale situației actual a pivniței imobilului situat în A- sunt infiltrațiile apei de ploaie prin peretele dinspre poarta uscată, la baza căruia se golește burlanul, iar condensul din pivniță -degradării ușii de acces în pivniță și băltirii apei pe platforma degradată, pânza freatică, cu precizarea că doar un studiu geo poate preciza nivelul și implicațiile pânzei freatice.
Starea avansată de degradare a pivniței, conchide expertul tehnic-este și urmarea lipsei lucrărilor de conservare, reparare și întreținere a pivniței, care incumbă coproprietarilor.
În consecință, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, astfel că în baza art. 296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul.
În baza art.298 rap. la art. 274 din Codul d e procedură civilă au fost obligați apelanții să plătească intimatului suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu pentru avocat.
Împotriva deciziei civile nr.376 din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs reclamanții și solicitând admiterea acestuia, desființarea hot. atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit nu s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cât și excepția lipsei de interes.
De asemenea, s-a arătat ca instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la refacerea grupurilor sanitare iar decizia recurată nu motive cuprinde motive de fapt și de drept.
S-a arătat că motivarea instanței de apel este străină cauzei iar instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății cu privire la petitul 2 din cererea de chemare în judecată, deoarece temeiul de drept invocat de către recurenți este art. 480 cod civil și nu art. 998 Cod civil, cum a reținut instanța de apel.
S-au mai reiterat aspecte privind consimțământul celuilalt coproprietar și chestiuni legate de răspunderea în cazul coproprietății forțate precum și faptul că recurenții plătesc taxe și impozite aferente unor grupuri sanitare pe care nu le mai folosesc din cauza demolării acestora de către pârât.
În drept au fost invocate motivele de recurs prev. la art. 304 pct.5-9 Cod pr.civilă.
La filele 11-14 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece aspectele invocate au fost corect soluționate de către primele instanțe.
Examinând recursul prin prisma celor arătat și in condițiile prev. de art. 304 rap.la art. 306 și 312 Cod pr.civilă se reține că acestea este nefondat.
Recurenții au indicat în drept, atât motive de casare a hotărârii, respectiv cel prev. la art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă cât și toate motivele de modificare prev. la art. 304 pct. 6-9 Cod pr.civilă.
Motivul de casare prev. la art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă vizează încălcarea formelor de procedură, prev. sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin 2 Cod pr.civilă, însă din lectura motivării recursului nu rezultă care anume aspecte, în opinia recurenților, s-ar încadra in acest text de lege.
Recurenții s-au referit la neexaminarea de către prima instanță a unor excepții invocate de către pârât cu privire la prescripția dreptului la acțiune s-au la lipsa de interes, însă aceste chestiuni nu se încadrează la motivul de recurs menționat, care privește în mod strict formele de procedură.
În această ordine de idei, pretinsa neexaminare a celor două excepții poate fi analizată doar cu ocazia examinării legalității hotărârii, respectiv a cercetării motivului de recurs prev. la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, motiv invocat de către recurenți.
Analizând, în continuare motivele de recurs, mai precis aspectele de nemulțumire descrise în motivarea recursului privind refacerea grupurilor sanitare; motivarea în fapt și în drept a deciziei atacate sau consimțământul autentic al celuilalt proprietar și cotele ideale recunoscute în cazul coproprietății forțate, Curtea va reține că acestea au fost corect soluționate de către primele instanțe.
Astfel, acestea, pe baza depozițiilor martorilor și a raportului de expertiză tehnică au reținut în mod corect că pârâtul nu a modificat sau demolat construcțiile sau anexele proprietatea reclamanților sau părțile comune, aspect ce se răsfrânge și asupra refacerii grupurilor sanitare, în legătură cu care pârâtul nu a săvârșit nici o faptă.
Nu există o faptă ilicită a pârâtului care să impună, corelativ, obligația acestuia,de reparație a grupurilor sanitare.
Lucrările făcute de pârât la conducta de nu au ca rezultat degradarea anexelor de la subsol, respectiv pivniță etc.
Din acest punct de vedere hotărârea instanței de apel este motivată atât cu privire la starea de fapt cât și cu privire la chestiunile de drept.
Sub acest aspect, al legalității hotărârii, idee către care tinde întreaga motivare a recursului, Curtea va reține că instanța de apel a stabilit în mod corect conduita pârâtului și a reținut inexistența unui raport de cauzalitate între lucrările și acțiunile pârâtului la conducta de și situația de degradare invocată de către reclamanți cu privire la pivnița imobilului sau anexele construite în locul grupurilor sanitare.
Ca atare, neexistând o culpă a pârâtului care să pună în discuție angajarea răspunderii civile a acestuia instanța de apel a făcut o corectă aplicare a disp.art. 998, 999 și urm. din Cod civil, precum și art. 1075 din Cod civil.
Aceasta înseamnă că dispozițiile art. 480 sau art. 998 Cod civil, invocate de recurenți trebuie raportate in mod indisolubil la conduita pârâtului, conduită care este într-o strânsă conexitate cu tot ceea ce este legat din punct de vedere juridic de consimțământul coproprietarilor, cotele ideale ale acestora și eventuala folosință a anexelor.
Din această perspectivă, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de apel a reținut în mod corect că nu există o faptă ilicită a pârâtului, cu consecința juridică a lipsirii de efecte a pretențiilor reclamanților recurenți.
Referitor la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, Curtea va reține că instanța de apel nu a schimbat natura ori înțelesul acestuia, că a făcut o corectă interpretare a raportului juridic dedus judecății, prin prisma probelor administrate.
Aspectele privind temeiul de drept invocat de recurenți, nu poate fi încadrat la teza prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă; ci la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, iar, din această perspectivă instanța de apel a făcut corectă aplicare a legii după cum s- motivat mai sus.
Față de cele arătate, motivele de casare și modificare menționate generic de către recurenți respectiv art. 304 pct. 5, 6-9 Cod pr.civilă nu se regăsesc in speță, hotărârea atacată fiind pronunțată cu respectarea tezelor arătate la pct.5, 6-9 Cod pr.civilă - soluția judiciară adoptată de instanța de recurs urmând a fi aceea de respingere a acestei căi extraordinare de atac.
Conform prevederilor art. 274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.376 din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.LL/ 15.02.2010
Dact NF/15.02.2010
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte,
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
