Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 81/
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 705/ 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și cu pârâtul intimat Biroul Executorului Judecătoresc C, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta intimată asistată de avocat B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 130 lei achitată cu chitanța nr. - PJ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate avocat B solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
A,
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.705/16.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis apelul declarat de pârâtul BEJ C din T împotriva sentinței civile nr.374/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul cu același număr, schimbând în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea împotriva acestei pârâte, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia din urmă, menținând însă soluția judecătoriei cu privire la respingerea excepției tardivității contestației la executare precum și dispoziția primei instanțe privind admiterea contestației la executare împotriva pârâtului, cu consecința anulării tuturor formelor de executare din dosarul execuțional nr.68/2007 al BEJ C și suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul declarat de creditorul-pârât împotriva aceleiași sentințe.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat pe fond, soluția primei instanțe, care a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea împotriva pârâtului, cu consecința anulării tuturor formelor de executare din dosarul execuțional nr.68/2007 al BEJ C și suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a contestației, după ce în prealabil a respins respingerea excepția tardivității contestației la executare, cu argumentul că potrivit art.401 alin.2 pr.civ. terța persoană care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate formula contestație la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Contestatoarea a formulat cererea sa la data de 10.03.2009, iar publicația de vânzare a fost afișată pe imobilul din,-, imobil ce urma să fie scos la licitație publică, la data de 26.02.2009, astfel că termenul de 15 zile a fost respectat, iar contestația nu este tardivă.
În altă ordine de idei, judecătoria a mai constatat că, potrivit sentinței civile nr.55/26.01.2006 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr.705/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr.1778/09.10.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1164/11.11.2003 autentificat de către BNP din D, contract încheiat de către contestatoare, pe de o parte și cumpărătorii și, pe de altă parte, dispunându-se și restabilirea situației anterioare cu privire la reînscrierea dreptului de proprietate al doamnei asupra imobilului înscris în CF 3792 nr.top.2064/a/4/168, constând în casă și teren din localitatea,-.
S-a mai constatat de prima instanță că, deși nu mai erau proprietari asupra imobilului, ca efect al decizie irevocabile, totuși, soți au încheiat la data de 26.10.2006 un contract de împrumut cu garanție imobiliară în favoarea împrumutătorului - creditor, garantând restituirea împrumutului cu acest imobil. Deoarece garanția imobiliară a fost notată în CF, a fost respins înscrierea sentinței civile nr.55/26.01.2006 a Judecătoriei Deta, dar contestatoarea actuală a formulat plângerea împotriva încheierii de respingere, care s-a admis prin sentința civilă nr.693/06.10.2008 a Judecătoriei Deta, care încă nu devenise irevocabilă.
Ulterior, la cererea creditorului a fost începută executarea silită asupra imobilului ipotecat, efectuându-se publicația de vânzare, ziua licitației fiind fixată pentru data de 30.03.2009, ora 11,00.
Văzând că în urma anulării contractului de vânzare-cumpărare a fost restabilită situația anterioară în CF, în sensul că nuda proprietate a revenit în patrimoniul contestatoarei, împrumutații nu mai puteau garanta împrumutul cu u bun care nu le aparținea, fără acordul proprietarului, astfel că executarea silită nu poate continua prin urmărirea bunului contestatoarei, care este terț față de contractul de împrumut încheiat între soții și creditorul lor,.
Sentința judecătoriei a fost atacată cu apel d e către creditorul, acesta solicitând respingerea contestației la executare, argumentând că la data încheierii contractului de împrumut, domnia sa nu a avut cunoștință despre relațiile existente între debitorii săi - soții și contestatoarea și nici despre anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în CF 3792 nr.top.2064/a/4/168, constând în casă și teren din localitatea,- și nici despre revenirea la situația anterioară de CF, despre toate acestea aflând abia după semnarea contractului de împrumut cu ipotecă. Astfel, domnia sa, având u titlu executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu ipotecă, autentificat sub nr.44696/26.10.2006, a solicitat punerea în executare a acestui titlu executoriu, condiții în care nu se poate dispune anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul execuțional nr.68/2006 al BEJ
Apelantul a mai susținut că, potrivit art.1746 civ. ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de unei obligații și prin natura sa, este indivizibilă și subzistă în integralitatea sa asupra tuturor imobilelor și asupra fiecărei porțiuni din aceste imobile. Prin urmare, dreptul de ipotecă se conservă asupra imobilului în orice mână va trece, urmărind imobilul, acesta fiind garanția reală și nu persoanele în cauză, câtă vreme ipoteca nu este o garanție personală.
Apelantul a mai susținut că admiterea contestației s-a bazat pe ideea anulării contractului de vânzare-cumpărare și revenirea la situația anterioară de CF, în sensul revenirii nudei proprietăți în patrimoniul contestatoarei, dar judecătoria a invocat titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită, respectiv contractul de împrumut cu ipotecă. Astfel, titlul executoriu nu a fost reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare desființat retroactiv, ci un contract de împrumut, iar nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nu afectează și nu atrage și nulitatea contractului de împrumut cu ipotecă.
Apelantul consideră că reînscrierea în CF a fostului proprietar nu are nicio influență asupra existenței contractului de împrumut cu ipotecă, imobilul rămânând în continuare grevat de această ipotecă și astfel, înstrăinarea sau schimbarea proprietarului imobilului nu afectează ipoteca. De aceea, noul dobânditor va prelua imobilul grevat cu ipoteca constituită asupra lui și cum ipoteca nu indisponibilizează bunul, imobilul va fi preluat de noii proprietari cu tot cu această sarcină care îl grevează, ipoteca fiind un drept real opozabil tuturor deținătorilor imobilului ipotecat, ea conferind un drept de preferință și un drept de urmărire. Tot în baza ipotecii, care este o garanție reală, creditorul, î caz de neplată a creanței sale, are dreptul să ceară vânzarea imobilului ipotecat, indiferent în ce mâini s-ar găsi, pentru ca din preț să se despăgubească.
În aceeași ordine de idei, apelantul a mai susținut că judecătoria a ignorat obiectul și natura unei cereri în cadrul contestației la executare, câtă vreme titlul executoriu nu a fost desființat, iar formele de executare silită întreprinse de executorul judecătoresc au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând vreun impediment formal sau de drept care să împiedice derularea executării silite. DE altfel, în opinia apelantului, judecătoria nici nu a indicat temeiul de drept în baza căruia și-a întemeiat raționamentul juridic pentru soluția pronunțată.
De asemenea, sentința Judecătoriei Detaa fost atacată cu apel și de către pârâtul BEJ C, acesta susținând că nu are calitatea procesuală pasivă în această cauză.
În prezentarea considerentelor deciziei sale și răspunzând motivelor de apel, tribunalul a constatat că în privința apelului BEJ C, această instituție nu are calitate procesuală pasivă în contestația la executare promovată de către contestatoarea, câtă vreme biroul executorului judecătoresc are doar calitatea de organ de executare și acesta nu poate fi parte în procedura contestației la executare, debitorul nevalorificându-și dreptul în contradictoriu cu organul de executare silită, ci cu creditorul. Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-un astfel de raport trebuie să existe o identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul de drept substanțial, în contradictoriu cu care reclamantul încearcă să își valorifice dreptul, conform art.109 pr.civ.
În privința apelului declarat de pârâtul - creditor, tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că și au ipotecat în favoarea creditorului lor -, imobilul înscris în CF 3792 nr.top.2064/a/4/168, constând în casă și teren din localitatea,-.
Însă, la data încheierii contractului de împrumut autentificat sub nr.4696/26.10.2006 de către BNP, imobilul de mai sus nu se mai afla în proprietatea împrumutaților - soții - ci revenise în proprietatea contestatoarei, urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare nr.1164/11.11.2003 autentificat de către BNP din D, prin efectul sentinței civile nr.55/26.01.2006 a Judecătoriei Deta, irevocabilă prin decizia civilă nr.1778/09.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Cu alte cuvinte, soții au garantat împrumutul contractat cu un imobil ce nu se afla în proprietatea domniilor lor, la momentul încheierii contractului de împrumut cu ipotecă, iar executarea silită a fost demarată asupra bunului contestatoarei, care este însă un terț față de acest contract de împrumut.
În acest context, tribunalul a constatat că, deși este adevărat că ipoteca conferă creditorului ipotecar un drept de urmărire asupra imobilului ipotecat, potrivit art.1790 civ. totuși, acest drept presupune dreptul creditorului ipotecar de a-și valorifica ipoteca în mâinile oricui s-ar afla bunul, însă numai după instituirea ipotecii. Or, în speță, imobilul revenise deja în patrimoniul contestatoarei cu câteva zile înainte de instituirea ipotecii, ceea ce înseamnă că acest creditor nu îi poate opun proprietarului dreptul său de urmărire, contractul de împrumut cu ipotecă încheiat de creditorul cu debitorii săi - soții - nefiind opozabil contestatoarei.
Constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între contestatoarea și soții și dispunându-se restabilirea situației anterioare cu privire la proprietatea asupra imobilului înscris în CF 3792, nr.top.2064/a/4/168, acest imobil a revenit în patrimoniul doamnei, contestatoarea beneficiind de un bun, și în sensul art.1 din primul Protocol Adițional la CEDO. Astfel, chiar și neanulat, contractul de ipotecă asupra imobilului (contract de constituie titlu executoriu), totuși, între necesitatea protejării dreptului creditorului la valorificarea ipotecii și necesitatea protejării dreptului de proprietate al contestatoarei, tribunalul a dat eficiență acestuia din urmă. Această și pentru faptul că, deși fiind beneficiarul unei speranțe legitime de a-și putea valorifica dreptul de ipotecă, creditorul are totuși posibilitatea de a-și recupera împrumutul acordat și fără a recurge la valorificarea acestui drept, prin urmărirea altor bunuri sau venituri al debitorilor săi, în vreme ce executarea silită a imobilului contestatoarei ar lăsa fără efecte o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a dispus reîntoarcerea bunului în natură, în patrimoniul doamnei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, creditorul - pârât, recurs ce a fost motivat în drept cu disp.art.304 pc.t7 și 9.pr.civ.
În acest sens, recurentul a susținut că primele două instanțe au interpretat și aplicat greșit disp.art.1790 civ. ignorând textul art.1746 civ. care consacră ipoteca ca o garanție reală asupra imobilelor afectate de obligații, iar dreptul de ipotecă se conservă asupra imobilului în orice mână va trece.
Tot astfel, în opinia recurentului, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare dintre intimații și soții nu a afectat titlul executoriu al recurentului, respectiv contractul de împrumut cu ipotecă, care nu fot desființat și de aceea, formele de executare silită întreprinse în dosarul execuțional nr.68/2007 al BEJ C nu sunt afectat de nici un viciu.
În aceeași ordine de idei, recurentul a susținut că, potrivit art.399 alin.4 pr.civ. contestația la executare promovată de intimata este și inadmisibilă și nu este permis ca instanțele de judecată să nesocotească efectele juridice ale unui act valabil, cum este contractul de împrumut cu ipotecă nr. autentificat sub nr.44696/26.10.2006, care nu a fost desființat prin nicio hotărâre judecătorească.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinări, însă intimata, prin apărător ales a formulat concluzii orale, în sensul respingerii recursului, ca neîntemeiat.
Curtea, analizând recursul pârâtului - creditor, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea dispa.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în speță nefiind incidente motivele de modificare a deciziei apelate prev. de art.304 pcvt.7 și 9.pr.civ.
În acest sens, curtea va constata că decizia tribunalului nu suferă de o motivare contradictorie sau străină de natura pricinii și nici nu se bazează pe o potențială interpretare și aplicare eronată a legii.
În această ordine de idei, soluționând în mod unitar și grupat motivele de recurs cu care a fost investită de către creditorul, curtea va constata că disp.art.1746 și 1790.civ. au fost observate și analizate de instanța de apel, care s-a referit explicit la aceste norme și le-a interpretat corect, în sensul că garanția reală imobiliară instituită în favoarea recurentului prin contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr.44696/26.10.2006 nu își poate produce efectele asupra bunului aflat în proprietatea intimatei, nu numai pentru că această este un terț față de contractul de împrumut cu ipotecă, dar și pentru faptul că nulitatea absolută a titlului împrumutaților - debitori - precum și restabilirea situației anterioare în CF 3792 nr.top.2064/a/4/168 sunt anterioare datei de 26.10.2006 (data încheierii și autentificării contractului de împrumut cu garanți imobiliară), dat fiind faptul că nulitatea absolută a titlului de proprietatea debitorilor s-a constatat, cu efect retroactiv, la data 9 octombrie 2006, dată la care a rămas irevocabilă sentința civilă nr.55/26.01.2006 a Judecătoriei Deta, menținută prin decizia civilă nr.1778/09.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În acest context, curtea va constata că primele două instanțe nu au făcut altceva decât să dea eficiență principiului "quod nullum este, nullum producti efectum" precum și al principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis", acest din urmă principiu consacrând efectele nulității față de terți, cum a fost și cazul recurentului, în raport cu contractul de vânzare-cumpărare nr. nr.1164/11.11.2003 autentificat de către BNP din D, constatat a fi nul absolut, la data de 09.10.2006, deci înainte de perfectarea contractului de împrumut cu ipotecă, data26.10.2006.
Cu alte cuvinte, curtea va constata că la data de 26.10.2006, debitorii recurentului, în persoana soților, nu dețineau în proprietate imobilul înscris în CF 3792 nr.top.2064/a/4/168 și astfel, nu îl puteau oferi ca și o garanție reală pentru contractarea împrumutului de la recurent, deși știau sau trebuiau să știe acest lucru, iar împrumutul pe care aceștia la-u contractat era supus disp.art.1770 civ. care, consacrând principiul"resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis", stipulează că acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o condiție, sau un drept rezolubil în oarecari cazuri ori suspus la o acțiune în resciziune, nu pot consimți decât o ipotecă care în mod obligatoriu este supusă acelorași condiții sau acelorași resciziuni.
În egală măsură, curtea va constata că, deși dreptul de ipotecă al recurentului a fost notat în CF anterior restabilirii situației anterioare ( în ciuda faptului că dreptul de proprietate al soților a fost constat nul înaintea perfectării contractului de împrumut), totuși, datorită efectului declarativ doar de drepturi și nu constitutiv de drepturi al notării/intabulării în CF, consacrat de actuala reglementare din 7/1996, astfel că înscrierea are doar un efect de opozabilitate, însă nu și în cazul aplicării principiului"resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis". Astfel, recurentul va putea proceda în continuare la valorificarea drepturilor sale credale, însă prin urmărirea bunurilor și/sau veniturilor proprii ale debitorilor săi, soții, nu și asupra unui bun care nu a aparținut niciodată acestor debitori, câtă vreme titlul lor asupra imobilului pe care l-au ipotecat a fost constatat a fi nul absolut.
De aceea, recurentul nu poate opune ipoteca sa intimatei, câtă vreme această este ulterioară constatării nulității absolute a titlului debitorilor și care la data contractării împrumutului - 26.10.2006 - nu erau proprietarii imobilului ipotecat, dispunându-se irevocabil ca situația de CF să fie restabilită în favoarea intimatei încă din data 09.10.2006, ca efect al deciziei civile nr.1778 a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. nr.1164/11.11.2003, iar ART. 22 din 7/1996-republicată prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
În sfârșit, curtea va mai constata că recurentul a invocat inadmisibilitatea contestației la executare promovată de intimata, din perspectiva art.399 alin.4 pr.civ. însă nu a indicat motivele pentru care o asemenea contestație ar fi inadmisibilă, câtă vreme contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar se referă tocmai la contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr.4696/26.10.2006, și care reprezintă un titlu executoriu ce nu este emis de către o instanță de judecată, fiind exact ipoteza normei și care permite promovarea unei contestații la executare și împotriva unui astfel de titlu și mai mult, îngăduie contestatorului să invoce orice fel de apărări de fond, cum a fost și cazul intimatei, care a invocat atât inopozabilitatea față de ea a contactului de împrumut, cât și nulitatea titlului împrumutaților - care au permis constituirea ipotecii asupra unui bun care nu le aparținea lor, ci intimatei, precum și anterioritatea deciziei civile nr.1778/09.10.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA în raport cu contractul de împrumut nr.4696/26.10.2006.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.7 și 9.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul - creditor împotriva deciziei civile nr.705/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev.art.274 pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 705/ 16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red CP/15.02.2010
Dact NF/15.02.2010
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
