Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 83/
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare introdusă de către și G, împotriva deciziei civile nr. 1031 din 11.11.2009, pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații și cu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatori avocat, personal se prezintă intimatul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței intimata a depus întâmpinare la dosar.
Avocat în reprezentarea contestatorilor depune la dosar împuternicire avocațială și un set de acte.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor avocat solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris.
Intimatul solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
A,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Lipova, reclamanții și G au solicitat evacuarea pârâților și din imobilul situat în nr.163, comuna, jud.
În motivare au invocat dreptul lor de proprietate asupra imobilului și faptul că pârâții continuă să-l ocupe și după ce irevocabil au fost anulate convențiile prin care pârâții dobândiseră dreptul de proprietate asupra sus- arătatului imobil.
Pe cale reconvențională, pârâții au solicitat, în principal, recunoașterea în favoarea lor a unui drept de superficie asupra terenului înscris în CF 868 pe care există construcția pe care ei au edificat-o, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut; în subsidiar, au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 76.746,50 lei reprezentând contravaloarea construcției pe care au ridicat-o și recunoașterea în favoarea lor a unui drept de retenție până la achitarea acestei sume.
În motivare au invocat că au avut în nudă proprietate imobilul din 2002 până în 12.12.2005 când, prin decizia civilă nr. 951, contractul în baza căruia au dobândit dreptul a fost anulat.
În 21.03.2003 au construit în baza unei autorizații un corp separat de clădire în care locuiesc.
La termenul din 6.03.2008, pârâții și-au majorat pretențiile, solicitând obligarea reclamanților la plata sumei de 80.000 lei, suma rezultând din raportul de expertiză efectuat în cauza.
Prin sentința civilă nr. 1105/5.11.2008, instanța a admis cererea principală și, în parte, cererea reconvențională.
În consecință, a dispus evacuarea pârâților condiționat de achitarea de către reclamanți a sumei de 110.738 lei, instituind în favoarea pârâților un drept de retenție în acest sens; a respins cererea de recunoaștere în favoarea pârâților a dreptului de superficie.
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere- față de probele administrate- că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului: casa de locuit nr. 163/A și teren intravilan înscris în CF 868, nr. top 120/b; ei au fost în întreținerea pârâților până la 3.06.2005 când contractul de întreținere a fost irevocabil reziliat, iar părțile au fost repuse în situația anterioară.
Părțile au adus îmbunătățiri imobilului, valoarea acestora fiind de 78.812 lei, contribuția reclamanților neputând fi cuantificată.
Potrivit expertizei întocmite în cauză și necontestată, valoarea totală a contribuției părților la realizarea îmbunătățirilor a fost de 110.378 lei, sumă cu care reclamanții urmează să-i despăgubească.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții.
Reclamanții au invocat greșita lor obligare la suma sus -menționată, arătând că, pe de o parte, contractul de întreținere dintre părți a fost reziliat ca urmare a conduitei culpabile a pârâților și, pe de altă parte, că valoarea construcției edificate în baza autorizației de către pârâți este de 20.752 lei, aceasta fiind, eventual, suma cu care aceștia ar urma să fie despăgubiți.
Prin decizia civilă nr. 102/05.03.2009 apelul fost admis, iar sentința schimbată în parte, în sensul că suma datorată de reclamanți a fost redusă la 80.000 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că pârâții au edificat construcțiile în perioada în care erau proprietari ai terenului fiind, astfel, de bună- credință și că, deși valoarea acestora era mai mare, suma solicitată a fost în cuantum de 80.000 lei.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate.
În motivare, au invocat că în mod greșit instanțele i-au obligat să preia imobilul construit de pârâți în parte fără autorizație contrar dispozițiilor art. 494 Cod civil.
Au mai arătat că deși pârâții au invocat dispozițiile art. 492 cod civil în susținerea pretențiilor lor, instanțele nu au analizat acest temei de drept.
Au mai invocat că pârâții nu au respectat autorizația de construire care prevedea că valoarea imobilului este de 168.275.000 ROL și că valoarea de circulație a construcției autorizate este, conform expertizei, de 20.752 lei, recurenții fiind cei care au pus la dispoziția pârâților materiale în valoare de 7868 lei.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.1031 din 11.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- a fost respins recursul declarat de reclamanții și G, împotriva deciziei civile nr. 102 din 5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Instanța de recurs a reținut următoarele:
Până la pronunțarea deciziei civile nr. 961/R/12.12.2005 în dosarul nr. 6132/R/2005 prin care Tribunalul Arada constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți, pârâții au avut calitatea de proprietari asupra terenului înscris în CF 868, construcția pe acest teren fiind edificată anterior pronunțării sus-menționatei hotărâri.
Aceste împrejurări nu au fost contestate în cauză.
Având calitatea de proprietari ai terenului, pârâții beneficiau la acea dată de prezumția de constructori de bună credință în sensul art. 494 al.3 Teza a II-a Cod civil, încredințați fiind că se comportă ca proprietari în sensul art.480 Cod civil, convingerea lor întemeindu-se pe contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu reclamanții, înscrisuri în ființă la acea dată.
Contrar susținerilor recurenților, buna credință a - prin prisma dispozițiilor art. 494 Cod civil se raportează la raportul juridic stabilit între reclamanți și pârâți, fără a avea relevantă din acest punct de vedere că edificatele au fost ridicate cu încălcarea autorizației de construire nr. 7/21.03.2003. Nerespectarea unei astfel de autorizații este de natură să atragă răspunderea în raporturile sale cu organele administrative, însă această atitudine nu poate fi opusă care a realizat construcția pe propriul său teren (la data edificării) de către un terț (calitate pe care, la acea dată, o aveau reclamanții).
În consecință, la data edificării, pârâții- proprietari ai terenului beneficiau pe deplin de prezumția instituită de dispozițiile art.492 Cod civil (reclamanții necontestând, ci chiar afirmând că pârâții sunt cei care au construit anexa), iar ca urmare a desființării titlului de care s-au prevalat, sunt îndreptățiți să pretindă regimul juridic aplicabil de bună- credință.
În acest sens, art. 494 al. 3 Cod civil prevede că persoana- constructor de bună credință va fi despăgubită de proprietarul terenului cu valoarea materialelor și a muncii; or, această valoare a fost stabilită (și nu a fost contestată) prin expertiza efectuată în primă instanță într-un cuantum chiar superior pretențiilor pârâților- reclamanți reconvențional, pretenții ce au fost avute în vedere de tribunal la pronunțarea deciziei recurate.
În acest context, cererea recurenților de diminuare a cuantumului despăgubirilor la valoarea stabilită în autorizație de construire nu are temei legal și va fi respinsă ca atare.
Dreptul de retenție se instituie în favoarea celui ce deține un bun al altuia și operează până când deținătorul este dezdăunat de proprietar, neavând relevanță faptul că deținătorul este sau nu chiriaș al bunului imobil, cum neîntemeiat susțin recurenții.
În fine, pârâții -constructori de bună credință nu pot fi obligați la ridicarea construcției de pe terenul reclamanților decât cu încălcarea dispozițiilor art. 494 al. 3. astfel că susținerile acestora vizând dobândirea anexei în proprietate contrar voinței lor sunt neîntemeiate ca motive de recurs.
Este de observat și faptul că ridicarea unei construcții de natura celei în litigiu necesită o anumită perioadă de timp, perioadă în care reclamanții- dacă aveau acest interes- puteau sesiza de îndată organele administrației locale cu privire la nerespectarea autorizației de construire de către pârâții constructori.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1. raportat la art.304, 306 al. 2. instanța a respins recursul declarat de reclamanții și G împotriva deciziei civile nr. 102/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Împotriva deciziei civile nr.1031 din 11.11.2009, pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- au formulat contestație în anulare contestatorii și G solicitând admiterea acesteia deoarece instanța de recurs a omis a se pronunța asupra noii expertize efectuate în cauză precum și cu privire la probațiunea administrată privind calitatea pe care o aveau intimații la data efectuării edificiului.
Neexaminarea celor două aspecte reprezintă, în opinia contestatorilor o greșeală materială a instanței de recurs, nefiind astfel evaluată corect valoarea investită de intimați.
Tot o omisiune a instanței de recurs s-a realizat prin neexaminarea extrasului de carte funciară, din care rezultă calitatea de uzufructuari a contestatorilor.
În finalul contestației s-a arătat că cele două greșeli materiale, constituie motive ale contestației în anulare, în sensul art. 318 Cod pr.civilă.
La filele 13-15 dosar a formulat întâmpinare intimata prin care a solicitat respingerea ca nefondată contestației in anulare, deoarece aspectele invocate reprezintă chestiuni de judecată și nu greșeli materiale.
Examinând contestația în anulare prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 317-321 Cod pr.civilă se reține că aceasta este nefondată.
Așa cum s-a arătat mai sus, în motivarea contestației in anulare, contestatorii au invocat omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unei noi expertize efectuate în cauză precum și cu privire la întregul probatoriu administrat, din care rezultă calitatea intimaților la data efectuării edificiului.
S-a mai făcut referire la valoarea investită de către intimați și la examinarea unui extras de carte funciară.
În drept contestatorii au făcut trimitere generic la art. 318 Cod pr.civilă, deși din motivare rezultă că s-au referit la prima teza a acestui articol respectiv existența unei greșeli materiale.
Potrivit textului legal menționat, greșelile materiale specifice materiei contestației în anulare vizează aspecte legate de aplicarea formală a normelor procesual civile și nu chestiuni privind judecata realizată de către instanța de recurs, constând inclusiv în aprecierea probatoriului administrat pe parcursul întregului proces.
Cum aspecte invocate de către contestatori vizează tocmai chestiuni privind evaluarea conținutului hotărârilor examinate de către instanța de recurs, inclusiv sub aspectul temeiniciei și legalității acestora, aceste aspecte nu mai pot constitui motivul de contestație în anulare prev. la art. 318 Teza I Cod pr.civilă, deoarece ele reprezintă veritabile analize de judecată, pe fondul litigiului, care, potrivit legii, vor constitui tocmai autoritatea de lucru judecat.
Greșelile materiale la care se referă textul de lege menționat vizează doar aspecte formale care nu presupun o judecată, cum ar fi: anularea ca netimbrat a recursului, constatarea tardivității etc.
De asemenea, Curtea va reține că instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs, motivând detaliat la filele 45-46 dosar instanță de recurs, considerentele pe care și-a fundamentat soluția de respingere a recursului.
Față de cele arătate, va fi respinsă contestația in anulare introdusă de contestatorii Valeri ași
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ontestația în anulare introdusă de către și G, împotriva deciziei civile nr. 1031 din 11.11.2009, pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.LL/ 15.02.2010
Dact NF/15.02.2010
Ex.2
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
