Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 9
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de reclamanții, și pârâții G, GH. împotriva deciziei civile nr. 230 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1536 din data de 6 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, recurentul reclamant reprezentat de același avocat, recurentul pârât G, personal și asistat de avocat, recurenții pârâți, GH. reprezentați de același avocat și intimatul pârât G, lipsind intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței netimbrarea recursului formulat de pârâții G, GH. cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 15 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, după care;
Avocat pentru recurenții pârâți G, și GH. a depus la dosar chitanța nr. 510-363-0043/29.12.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții reclamanți și, a susținut oral motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7,8 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată și respingerea acțiunii formulată de G în dosarul nr- conexat la prezenta cauză, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții pârâți G, și GH., a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj în vederea efectuării unei noi expertize.
Cu privire la recursul formulat de reclamanții și a pus concluzii de respingere.
Avocat pentru recurenții reclamanți și cu privire la recursul formulat de pârâții G, și GH., a pus concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
Intimatul pârât G, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții pârâți G, și GH., ca nefondat, iar cu privire la recursul formulat de reclamanții și, a lăsat la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței să se constate intervenită între reclamanți și autorul pârâtului, vânzarea - cumpărarea unui teren în suprafață de 228 mp. Situat în Târgu J, cu următoarele vecinătăți: G, - - -, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în timpul căsătoriei au încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu numitul, în prezent decedat, tatăl numitei, în prezent decedată, care a fost căsătorită cu pârâtul G, că pârâtul este unicul moștenitor al soției sale, însă acesta refuză să încheie acte de vânzare cumpărare în formă autentică, cu toate că reclamanții stăpânesc terenul de la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare cu autorul.
Reclamanții au depus o precizare prin care au învederat instanței că antecontractul a fost încheiat cu vânzătorul, dar proprietar al terenului a fost fiica sa, numita, devenită prin căsătorie; că antecontractul a fost încheiat cu consimțământul lui iar această situație îl obligă pe pârât, în calitate de soț supraviețuitor, să se achite de obligația luată de tatăl soției sale, în numele acesteia, privind înstrăinarea terenului.
La data de 30.04.2007, reclamanții și-au precizat din nou cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de 248., în loc de 228. iar în ședința publică din 04.07.2008, apărătorul reclamanților a solicitat introducerea în cauză și a fiilor numitei, respectiv. și., cerere ce a fost admisă de către instanță.
La termenul din data de 31.08.2007, apărătorul reclamanților, av., a învederat că pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu există înregistrat dosarul nr-, dosar ce se judecă între aceleași părți și cu privire la același teren, constatându-se că sunt îndeplinite disp. 164 pr.civ.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții, G, și, pentru a se constata nulitatea absolută a înscrisurilor sub semnătură privată intitulată " Dovadă", datate 15.02.1970, 29.03.1984 și 04.02.1985, să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul reclamantului și să-și ridice toate construcțiile amplasate pe teren, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâților cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții și, prin intermediul apărătorului ales au depus la fila 25 din dosar întâmpinare și cerere reconvențională, arătând că între pârâtul și numitul s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată datat 04.02.1985, prin care pârâții au achiziționat o suprafață de teren pe care și-au construit o casă de locuit, că proprietara terenului vândut de, era fiica acestuia, devenită prin căsătorie, iar sub aspect reconvențional, pârâții - reclamanți au solicitat să se constate că prin uzucapiunea de 10 ani au devenit proprietarii terenului ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată din 04.02.1985.
S-a invocat de către apărătorul pârâților - reclamanți că înscrisul sub semnătură privată a provenit de la un alt proprietar și este un act anulabil după abrogarea 144/1958, astfel că este opozabil succesorului fostului proprietar, după împlinirea termenul de 3 ani în care se prescrie acțiunea în nulitatea relativă.
Sub aspect reconvențional, pârâții - reclamanți au invocat uzucapiunea, solicitând să se constate că sunt proprietarii terenului din litigiu, prin împlinirea termenului prescripției achizitive, având în vedere că au stăpânit terenul continuu, public, pașnic, netulburați și sub nume de proprietari, iar la termenul din data de 30.05.2007, pârâtul Gap recizat că renunță la capătul de cerere privind revendicarea.
Prin sentința civilă nr. 1536/06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- a fost respinsă cererea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții G, privind constatarea vânzării - cumpărării suprafeței de 247. teren situat în Târgu J, identificat în raporturile de expertiză realizate în cauză de experți judiciari, și.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, - și și
S-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată, intitulat " Dovadă" datat 04.02.1985, încheiat între pârâtul și vânzătorul.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor de pe terenul din litigiu și s-a luat act de renunțarea reclamantului G la capătul de cerere privind revendicarea, formulat în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții, G, și.
A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantul G privind nulitatea înscrisului sub semnătură privată datat 29 martie 1984 încheiat între pârâtul G și vânzătorul și capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor de pe terenul din litigiu.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți și în dosarul nr-, privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 228. prin uzucapiunea de 10 ani.
A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantul G privind nulitatea înscrisului sub semnătură privată intitulat dovadă, datat 15 februarie 1970, încheiat între pârâții și și și capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor de către pârâți de pe terenul din litigiu.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și în contradictoriu cu pârâtul G ( în dosarul nr-).
S-a constatat că pârâții - reclamanți și sunt proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 680. situat în Târgu J,-, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: - 35,40., - 35,55. și G- 18,35, str. 11 Iunie pe 20. ( teren identificat în raportul de expertiză realizat în cauză de expert ).
A fost obligat reclamantul G la plata către pârâții și a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și pârâtul - reclamant la plata către reclamantul -pârât Gas umei de 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 15 februarie 1970, între vânzătoarea, pe de o parte și pârâții reclamanți și, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat " Dovadă de vânzare - cumpărare", prin care vânzătoarea a înstrăinat celor doi cumpărători suprafața de 653,23. teren situat în Târgu J,-, jud. G, cu vecinătățile și dimensiunile precizate în înscrisul respectiv, iar la data de 28.03.1984, a decedat numita, însă anterior decesului, a dispus prin testamentul din data de 13 ianuarie 1981, autentificat sub nr. 93/1981, atașat la fila 13 din dosar, ca după încetarea sa din viață nepoata sa, respectiv, să stăpânească întreaga avere mobilă și imobilă.
Că, numita a fost fiica lui, care a încheiat la data de 29 martie 1984, cu pârâtul G înscrisul sub semnătură privată intitulat " Dovadă" și cu pârâtul, înscrisul sub semnătură privată intitulat " Dovadă" datat 04.02.1985, ambele înscrisuri nefiind încheiate cu cumpărătorii G și de beneficiara testamentului, numita, ci de tatăl său, fără a rezulta din cele două înscrisuri că aceasta a acționat în calitate de mandatar al fiicei sale,.
Cu privire la cererea reclamanților și, s-a reținut de instanță că aceștia au solicitat în contradictoriu cu pârâții G,. și., să se constate că sunt proprietarii terenului în suprafață de 247. așa cum și-au precizat ulterior cererea la fila 28 din dosar, invocând ca temei de drept la pretențiilor solicitate disp. art. 111 pr.civ., 1073 și 1074 civ. aceștia formulând cerere reconvențională în dosarul nr- solicitând instanței în contradictoriu cu reclamantul - pârât G, să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 228. ce a fost cumpărată de la, înscrisul sub semnătură privată datat 04.02.1985, în temeiul uzucapiunii de 10 ani.
Că, la data de 04 februarie 1985, reclamantul a încheiat cu, tatăl numitei, ( soția pârâtului - reclamant G), un înscris sub semnătură privată, prin care cei doi au convenit la cedarea suprafeței de 228. cu vecinătățile indicate în înscrisul respectiv, la prețul de 5000 lei, în conținutul aceluiași înscris menționându-se că vânzătorul își dovedește dreptul de proprietate cu privire la terenul înstrăinat reclamantului - pârât, în baza testamentului autentificat sub nr. 93/13.01.1981.
S-a reținut de instanță că beneficiara testamentului mai sus menționat era numita, fostă, fiica vânzătorului, însă din conținutul dovezii încheiate la data de 4 februarie 1985, nu rezultă că numitul ar fi acționat în calitate de procurator pentru vânzătoarea și nici părțile litigante nu au depus la dosarul cauzei o procură din care să rezulte că numitul a fost mandatat de către fiica sa, să vândă suprafața de 228. pârâtului - reclamant.
Că, pentru ca posesorii să devină proprietari prin uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, aceștia trebuie să facă dovada existenței unei posesii de bună - credință, precum și o posesie întemeiată pe un just titlu.
Înscrisul sub semnătură privată datat 4 februarie 1985, invocat de reclamanții și este un titlu nul și nu poate servi ca just titlu, deoarece înscrisul respectiv nu s-a încheiat în forma prevăzută de lege pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv forma autentică, care era obligatorie la data perfectării actului, respectiv 4 februarie 1985.
S-a reținut de către instanță că înscrisul sub semnătură privată datat 4 februarie 1985, invocat de reclamanții și, ca temei pentru dobândirea dreptului de proprietate cu privire la terenul din litigiu prin uzucapiune prescurtată de 10 ani este lovit de nulitatea absolută, pentru nerespectarea condițiilor de formă, obligatorii la încheierea lui, respectiv, forma,ad validitatem" și în consecință se constată că nu sunt îndeplinite disp. art. 1895.civ. raportat la art. 1897 ași. 2.civ.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți și, prin care au solicitat în contradictoriu cu reclamantul - pârât G, să se constate că sunt proprietarii terenului în suprafață de 680. situat în Târgu J,-, județul G, instanța a reținut că este întemeiată, întrucât pârâții reclamanți și, au dobândit terenul respectiv prin înscrisul sub semnătură privată intitulat dovadă de vânzare cumpărare, datat 15 februarie 1970, dovadă încheiată cu vânzătoarea .
S-a constatat că de la data încheierii dovezii respective, respectiv 1970, la data promovării cererii de chemare în judecată de către reclamantul G, respectiv 2007, au trecut mai mult de 30 de ani, iar pârâții reclamanți și au invocat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate uzucapiunea de 30 de ani, iar pentru dobândirea proprietății bunului prin uzucapiunea prelungită, de 30 de ani, se cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv ca posesorii bunului să posede timp de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică neviciată.
Cu privire la pârâtul G, instanța a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată din data de 29.03.1984, acesta a cumpărat de la, în baza testamentului autentificat sub nr. 93/1981 o suprafață de teren individualizată în înscrisul respectiv, la prețul de 5000 lei.
Cu privire la pârâtul G, instanța a reținut că doar aparent situația sa juridică se aseamănă cu cea a pârâtului - reclamant, întrucât pârâtul Gao bținut sentința civilă nr. 7710/08.10.1998 a Judecătoriei Târgu J i u, definitivă, prin care s-a constatat validă vânzarea cumpărarea intervenită la data de 29.03.1984, cu privire la suprafața de 230. acțiune pronunțată în contradictoriu cu pârâtul, reținându-se că deși pârâtul nu era proprietarul terenului înstrăinat, prin înscrisul sub semnătură privată datat 29.03.1984, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 7710/08.10.1998, care este definitivă și irevocabilă și care a intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G, s-a reținut că aceasta este întemeiată în parte, primul capăt de cerere solicitat de către reclamantul Gaf ost constatarea nulității absolute a înscrisurilor sub semnătură privată intitulat " Dovadă de vânzare cumpărare", datate 15 februarie 1970, 29 martie 1984 și 04 februarie 1985.
Referitor la capătul doi de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul ocupat de aceștia, conform celor trei înscrisuri sub semnătură privată mai sus menționate, s-a reținut că reclamantul a renunțat la acest capăt de cerere privind revendicarea, conform declarației date în ședința publică din data de 30.05.2007, atașată la fila 41 din dosarul -, conexat la cauza de față.
În ceea ce privește capătul trei de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-și ridice construcțiile existente pe terenurile ce au făcut obiectul înscrisurilor sub semnătură privată datate 15 februarie 1970, 29 martie 1984 și 4 februarie 1985, instanța l-a respins, ridicarea construcțiilor reprezintând un efect al admiterii acțiunii în revendicare, iar în speța dedusă judecății, reclamantul Gar enunțat la capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor.
Că, în speța dedusă judecății pârâții nu pot fi obligați la ridicarea construcțiilor, întrucât aceștia nu sunt constructori de rea-credință, având în vedere că toți pârâții dețin autorizație de construire pe terenul pe care și-au edificat casele, respectiv pârâtul G, autorizația nr. 5/01.10.1982, pârâții și, autorizația nr. 21/30.03.1973, iar pârâtul, autorizația nr. 6/01.10.1982.
Cu privire la pârâții și G, s-a reținut că reclamantul G nu a făcut dovada că la data edificării construcțiilor au fost de rea credință, în senul că aceștia cunoșteau că terenul pe care și-au edificat construcțiile nu ar aparține numitului, ci, proprietarei de drept, fiica acestuia.
Referitor la pârâții și s-a reținut de instanță că aceștia sunt constructori de bună credință care au încheiat înscrisul sub semnătură privată, translativ de proprietate, chiar cu vânzătoarea.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți și și de apelanții pârâți G, Gh. și Gh., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele lor de apel, reclamanții și au arătat că eronat instanța de fond a reținut că numitul nu avea mandat de la fiica sa, devreme ce mandatul putea să-i fie dat verbal sau tacit, potrivit art.1533 Civil.
Au susținut că soluția instanței de fond, prin care s-a dispus constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat "dovadă" datata din 04.02.1985 încheiat între și, este nelegală, avându-se în vedere că a fost încălcat principiul conversiunii actului juridic.
În completarea motivelor de apel s-a invocat de asemenea lipsa calității procesuale active a reclamantului pârât
Apelantul G, în motivele sale de apel a susținut că în mod eronat prima instanță nu a reținut nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată din data de 29.03.1984.
Greșit instanța de fond a reținut și faptul că pârâtul G ar fi constructor de bună credință, critica sentinței instanței de fond privind și cheltuielile de judecată la care a fost obligat către pârâții și.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 230/26 iunie 2009 respins excepția invocată de apelanții și.
A respins ca nefondate apelurile civile declarate de apelanții reclamanți și și de apelanții pârâți G, Gh. și Gh., împotriva sentinței civile nr.1536 din 06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, reținându-se că sentința atacată este legală și temeinică, în condițiile în care mandatul invocat de reclamanți nu a fost dat în forma prevăzută de lege, în raport de obiectul actului de înstrăinare, pentru care legea prevede forma solemnă, nefiind încălcat principiul conversiunii actului juridic, atât timp cât înscrisul sub semnătură privată cu privire la terenul în litigiu a fost încheiat cu un neproprietar al terenului.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului reclamant G, în raport de obiectul cererii introductive constând în constatarea nulității absolute a dovezii de vânzare - cumpărare încheiată în anul 1970 cu pârâții și.
În privința criticilor din apelul formulat de pârâți, s-a reținut ca fiind neîntemeiate, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 7710/8.10.1998, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat validă vânzarea - cumpărarea intervenită la data de 29.03.1984, în privința terenului în suprafață de 230 mp, reținându-se totodată și buna - credință a pârâtului G pentru ridicarea construcțiilor, pentru care a deținut autorizația de construire nr. 5 din 21.1o.1982.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și pârâții G, GH., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs formulate de reclamanții și s-a criticat decizia atacată atât în privința modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a pârâtului reclamant G, cât și în privința soluționării fondului cauzei.
S-a susținut, astfel, că pârâtul reclamant G nu are calitate procesuală activă în formularea cererii privind constatarea nulității antecontractului de vânzare cumpărare pentru terenul în litigiu și privind demolarea construcțiilor situate pe teren, în condițiile în care nu deține un act de proprietate pentru terenul în litigiu ce nu este menționat în certificatul de moștenitor nr.58/11.07.2007, privind moștenirea rămasă de pe urma soției sale.
În cel de-al, doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit s-a respins acțiunea recurenților privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare, prin validarea antecontractului încheiat cu numitul, tatăl proprietarei, dat fiind faptul că înstrăinarea terenului s-a realizat în baza mandatului tacit dat tatălui său de către proprietara, care a locuit împreună cu acesta înainte de căsătorie, antecontract ce nu a fost atacat de către proprietară în timpul vieții, dobânditorii terenului nefiind tulburați de către aceasta în folosirea terenului.
Ultima critică din recursul reclamanților vizează modul de soluționare al cererii formulată de pârâtul reclamant G privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat "dovadă" datat 4.02.1985, susținându-se că era aplicabil principiul conversiunii actului juridic, astfel încât și în cazul în care manifestarea de voință este nulă ca vânzare-cumpărare, aceasta valorează ca și antecontract de vânzare-cumpărare, fiind admisibilă acțiunea prin care se solicită a se constata că a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 236 mp, în raport de art. 1073, 1077 Cod civil.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7,8 și 9 Cod pr.civ. raportate la art. 312Cod pr.civ.
În motivele de recurs formulate de pârâții G, și s-a susținut că în mod eronat, printr-o interpretare nelegală instanța nu a reținut nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată din data de 29.03.1984 referitor la pârâtul G, dat fiind faptul că prin sentința civilă nr.7710/8.10.1998 s-a constatat doar intervenită o vânzare cumpărare prin acordul părților, deși cel care a vândut nu era proprietar, hotărârea nefiind opozabilă recurenților pârâți, înscrisul atacat fiind sancționat cu nulitatea absolută pentru nerespectarea formei autentice la data înstrăinării terenului.
S-a criticat decizia și în privința reținerii bunei credințe a pârâtului G la data ridicării construcțiilor situate pe terenul în litigiu, susținându-se că autorizația de construire a fost emisă în anul 1982, anterior încheierii înscrisului sub semnătură privată din 29.03.1984, autorizația privind terenul de 100 mp primit prin decizia nr. 153/1982 ce se învecina cu terenul menționat în actul sub semnătură privată încheiat în anul 1984, instanțele refuzând nejustificat completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize care să constate dacă aceste construcții edificate respectă autorizația de construire.
Ultima critică din recurs vizează obligarea eronată a recurentului G la plata cheltuielilor de judecată către pârâții și, susținându-se că recurentul nu a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâții, atunci când a formulat concluzii orale în ședința publică din27 februarie 2009.
Recursurile declarate de reclamanți și pârâți sunt nefondate.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Examinând cu prioritate modul de soluționare a excepției invocate de recurenții reclamanți în primul motiv de recurs, în raport de art. 137 Cod pr.civ. se constată că pârâtul reclamant G are calitate procesuală activă în formularea cererii privind constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare și privind demolarea construcțiilor, având în vedere, pe de o parte, că se poate solicita de către orice persoană interesată constatarea nulității absolute a unui înscris, iar pe de altă parte, avându-se în vedere calitatea de moștenitor legal a pârâtului reclamant, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei proprietare, în raport de certificatul de moștenitor nr. 58/11.07.2006.
Este nefondată susținerea referitoare la inexistența calității de proprietar al terenului în litigiu pentru pârâtul reclamant G, având în vedere că beneficiara testamentului autentificat sub nr. 93/13.01.1981era numita, fostă, fiica vânzătorului, neavând relevanță împrejurarea invocată de reclamanți privind nemenționarea în certificatul de moștenitor a acestui teren, dat fiind faptul că acest certificat emis cu prilejul dezbaterii succesiunii def., nu reprezintă titlul de proprietate privind bunurile menționate în masa succesorală.
Potrivit dispozițiilor art. 1533Cod civil, mandatul poate fi expres sau tacit, primirea mandatului putând fi tacită și putând rezulta din executarea acestuia din partea mandatarului.
În conformitate cu prevederile art. 1536 alin. 2 Cod civil,când e vorba de înstrăinare, ipotecare sau refacerea unor acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special.
Din interpretarea acestor texte legale, rezultă că în situația în care obiectul mandatului privește o înstrăinare a unui teren, pentru care actul juridic trebuie să fie încheiat în forma solemnă prevăzută de lege, și mandatul trebuie să respecte aceeași formă, respectiv forma autentică.
Instanțele au reținut corect că înscrisul sub semnătură privată încheiat de numitul privind înstrăinarea terenului proprietatea fiicei sale, este lovit de nulitate având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unui contract de mandat încheiat în forma prevăzută de lege privind înstrăinarea unui teren, fiind nefondate aceste critici din recursul formulat de reclamanți.
unui act juridic reprezintă posibilitatea ca un act juridic lovit de nulitate, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de validitate cerute de lege, să producă efectele unui alt act juridic, dacă întrunește condițiile de validitate ale acestuia din urmă și dacă efectele produse ar duce la un rezultat echivalent celui urmărit de părți, pentru a putea presupune că el ar fi acceptat să încheie cel de-al doilea act, în cazul în care ar fi prevăzut nulitatea celui dintâi.
Sunt neîntemeiate susținerile din recurs în care se arată că instanțele nu au respectat principiul conversiunii actului juridic, în condițiile în care înscrisul sub semnătură privată invocat de reclamanți a fost încheiat de către, persoană ce nu deținea calitatea de proprietar asupra terenului ce a făcut obiectul acestui înscris sub semnătură privată și pentru care nu a primit mandat în forma prevăzută de lege în vederea înstrăinării terenului aparținând fiicei sale.
În condițiile în care antecontractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat în calitate de promitent vânzător de către, tatăl proprietarei, fără a exista un contract de mandat între aceștia încheiat în condiții legale, este nefondată și critica din recurs privind admisibilitatea cererii prin care se solicită a se constata că a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 236 mp, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1073 - 1077 Cod civil, invocate în recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a prevederilor art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 Cod pr.civ. invocate în recurs, privind încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, privind existența unor motive contradictorii, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge recursul declarat de reclamanți.
Este nefondat și recursul declarat de pârâți.
Prin sentința civilă nr.7710/8.10.1998 a Judecătoriei Tg. J, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat validă vânzarea cumpărarea intervenită la data de 29.03.1984 cu privire la suprafața de 230 mp, teren situat în Tg. J,-. Această hotărâre judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat, fiind pronunțată în baza înscrisului sub semnătură privată din 29.03.1984, invocat de recurenții pârâți, astfel încât validitatea acestui înscris nu poate fi din nou examinată în instanță, împrejurare în raport cu care instanțele au reținut corect ca nefiind întemeiată cererea pârâților privind constatarea nulității absolute a acestui înscris.
Construcțiile edificate de reclamanți pe terenul în suprafață de 230 mp cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7710/8.10.1998 a Judecătoriei Tg. J, au fost ridicate de reclamanți, nefăcându-se dovada relei credințe la data edificării acestor construcții, în condițiile în care a existat o autorizație de construire emisă în anul 1982, la ridicarea acestor construcții neopunându-se proprietara terenului ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată, a cărui validitate a fost constatată prin hotărârea judecătorească menționată, rămasă definitivă și irevocabilă încă din anul 1998.
În soluționarea acestui capăt de cerere privind demolarea construcțiilor edificate pe terenul altei persoane, s-au aplicat corect dispoz. art. 494 Cod civil, în raport de care numai în cazul de rea credință se poate dispune obligarea acestuia la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul altei persoane.
S-au aplicat corect și prevederile art. 274 Cod pr.civ. privind obligarea reclamantului G la plata cheltuielilor de judecată solicitate prin cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și, neavând relevanță împrejurarea invocată în recurs privind omisiunea pârâtului G de a solicita prin concluziile orale, respingerea cererii formulată de pârâții, cărora li s-a admis cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu acest reclamant.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente în cauză nici unul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat și recursul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții, și pârâții G, GH. împotriva deciziei civile nr. 230 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1536 din data de 6 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/28.01.2010
Tehnored.
Jud. fond. Al.
Jud, apel
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
