Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 10
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 281 din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 9538 din data de 05 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr- și de pârâta împotriva deciziei civile nr. 628 din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant GR. G, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele pârâte și reprezentate de avocat G și intimatul reclamant GR. G reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul formulat de pârâta este împotriva unei decizii irevocabile, după care;
Avocat, pentru intimatul reclamant GR. G, a depus la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat G, pentru recurentele pârâte și, a solicitat în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv servitutea de cerere.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea efectuării unei noi expertize.
Cu privire la recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 628 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, a lăsat la aprecierea instanței.
Avocat pentru intimatul reclamant GR. G, a pus concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.9538 din 05.12.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul -. G, împotriva pârâților și.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul dintre punctele B - C, conform schiței anexă la raportul de expertiză, aliniament ce se continuă cu ce desparte cele două proprietăți, potecă situată la limita dinspre sud a terenului de casă proprietatea reclamantului și respectiv la limita dinspre nord a terenului proprietatea pârâtelor.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 420 lei reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din actele de proprietate depuse de părți la dosar, dar și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul, părțile sunt proprietarele unor terenuri aflate pe raza comunei, sat, terenuri ce se învecinează nemijlocit.
Astfel, reclamantul este proprietarul unui teren de casă învecinat la N- cu drumul comunal, teren ce are o lățime de 18,30 la stradă și care merge spre sud până în terenul proprietatea pârâtelor.
De asemenea, că este proprietarul al încă unui teren situat la de terenul proprietatea pârâtelor, calea de acces ce asigură legătura dintre cele două terenuri proprietatea reclamantului fiind o potecă ce se învecinează la N- cu, la S- cu terenul proprietatea pârâtelor și cu terenul proprietatea reclamantului (pe o lățime de 1,70 ), la E- cu și la V- cu terenul de casă proprietatea reclamantului. La limita de vest are o lățime de 1,65, fiind parțial afectată de picăturile ce se scurg de pe streașina imobilelor proprietatea pârâtelor, imobile amplasate pe terenul acestora.
A mai stabilit expertul că între terenul proprietatea pârâtelor și livada de la est, proprietatea reclamantului, se află un gard pe care pârâtele doresc să îl mute spre terenul proprietatea reclamantului pe o lungime de 111,40 și lățimi cuprinse între 1,70 ( la limita dinspre nord) și 3,60 ( la limita dinspre sud).
În opinia expertului, pârâtele intenționează să mute acest gard spre est și să ocupe astfel din terenul cu destinație de livadă al reclamantului, iar această opinie este întărită și de concluziile procesului verbal încheiat la data de 27.10.2005 de către reprezentanții Primăriei, care au stabilit că vechiul amplasament al gardului era cel corect, nefiind justificată mutarea acestui gard dintre proprietățile părților.
Prin urmare, coroborând concluziile expertului cu actele de proprietate prezentate de părți și cu cele stabilite prin procesul verbal din data de 27.10.2005 instanța a reținut că actualul amplasament al gardului dintre terenul proprietatea pârâtelor și terenul situat la de acesta, proprietatea reclamantului, este amplasamentul corect, motiv pentru care văzând și prevederile art. 584 și următ. Cod civ. a stabilit de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul dintre punctele B-C, conform schiței anexă la raportul de expertiză, aliniament ce se continuă cu ce desparte cele două proprietăți, potecă situată la limita dinspre sud a terenului de casă proprietatea reclamantului și respectiv la limita dinspre nord a terenului proprietatea pârâtelor.
Întrucât pârâtele sunt cele care au căzut în pretenții, instanța, ținând seama și de prevederile art. 274 Cod pr. civ, le-a obligat pe acestea la plata 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantului, cheltuieli reprezentând onorariu expert și taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, care a fost soluționat prin decizia civilă nr.628/10.03.2009 a Tribunalului Gorj, în sensul respingerii ca nefondat a acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 1686/26.06.2009, ce a anulat decizia instanței de recurs și, recalificând calea de atac din recurs în apel, a trimis cauza tribunalului pentru soluționarea apelului.
Prin decizia civilă nr.281 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele și împotriva sentinței civile nr.9538/05.12.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În esență, apelantele au susținut interpretarea greșită a probelor administrate, expertiza efectuată identificând terenurile învecinate ale părților, dar reținând ca formă a terenului un dreptunghi, când în realitate este un trapez, neținându-se cont de existența unui schimb de terenuri între părți.
Or, din probele administrate, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada unui schimb de terenuri între părți, expertiza stabilind în concret dimensiunile terenurilor deținute de acestea raportat la actele invocate de fiecare parte, situația de fapt fiind susținută și de comisia constituită la nivelul primăriei locale care s-a deplasat la fața locului. Astfel, limitele de hotar au fost stabilite de expert conform actelor invocate, dar și raportat la semnele vechi de hotar.
De altfel, conform procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de reprezentanții Primăriei, la data de 27.10.2005, pârâtele apelante au intenționat să mute gardul despărțitor al celor două proprietăți spre terenul reclamantului, gardul preexistent fiind corect amplasat pe vechiul amplasament. În aceste condiții, aliniamentul stabilit se continuă cu dintre cele două proprietăți, fiind situată la de a de casă a reclamantului, respectiv la de terenul pârâtelor. Drept urmare, instanța de fond a apreciat corect asupra dispozițiilor art. 584 și următoarele Cod civ. față de starea de fapt reținută.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs pârâtele și și pârâta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul lor, pârâtele și au invocat situația de fapt ce nu a fost avută în vedere de instanța de apel și anume, existența în fapt a unui schimb de terenuri.
Se critică, de asemenea, expertiza efectuată în cauză care nu a avut în vedere această situație de fapt și nu a identificat dimensiunile terenurilor.
O altă critică vizează împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la conservarea servituții de trecere, iar odată cu grănițuirea s-a înlăturat această servitute, prin această modalitate stabilindu-se greșit hotarul dintre proprietăți.
O ultimă critică se referă la modul în care au fost obligate pârâtele la cheltuieli de judecată.
În recursul formulat de pârâta se critică faptul că la primul termen de judecată s-a trecut peste cererea formulată de recurentă privind angajarea apărătorului.
De asemenea, un alt motiv este acela că prezenta hotărâre era supusă căilor de atac prevăzute de procedură și anume, apelul și recursul, fiind criticată împrejurarea că nu a fost pusă în discuție calificarea căii de atac.
Recursul formulat de pârâtele și este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.
Recurentele au invocat, în motivele de recurs, existența unui schimb de teren ca situație de fapt, fără a dovedi această împrejurare, iar, pe de altă parte, au criticat raportul de expertiză și împrejurarea existenței unei servituți de trecere, ca situație de fapt, astfel că grănițuirea trebuia să o aibă în vedere.
Toate aceste motive invocate de recurente constituie motive de netemeinicie pe care instanțele de fond și apel le-au analizat și argumentat în soluțiile pronunțate.
La stabilirea hotarelor, instanțele au avut în vedere actele de proprietate, procesele verbale încheiate de reprezentanții primăriei, vechiul amplasament al gardului.
În privința cheltuielilor de judecată, instanțele au reținut că pârâtele au căzut în pretenții, astfel că, în cauză, s-a făcut corect aplicarea art. 274 alin.1 Cod pr. civ. acestea fiind obligate la cheltuieli de judecată.
Nu se poate reține că instanțele au greșit, nefăcând aplicarea art. 584 Cod civil, deoarece acest articol se referă la cheltuielile grănițuirii, grănițuirea fiind înțeleasă în materialitatea ei și nu la cheltuielile ocazionate de un proces prin care o parte cere obligarea celeilalte părți la grănițuirea proprietăților.
În privința celui de-al doilea recurs formulat de către pârâta, instanța reține că aceasta a avut calitate procesuală pasivă la fond, iar motivele invocate în recurs au făcut obiectul contestației în anulare ce a fost admisă, astfel că recursul acesteia apare ca lipsit de obiect.
Având în vedere aceste considerente, în cauză neexistând motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9, instanța urmează să respingă ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.281 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 9538 din data de 05 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.628/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -. G, ca lipsit de obiect.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./15.01.2010
Gh.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
