Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.95/R
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.140/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă în dosar nr.3182/2006, în contradictoriu cu pârâții și având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reclamantul recurent invederează instanței că nu mai înțelege să susțină excepția de neconstituționalitate invocată în cauză având în vedere soluția dată cu privire la cererea de ajutor public judiciar. Solicită admiterea probei cu înscrisuri în dovedirea interesului procesual constând în titlu executoriu. Solicită a se depune la dosar certificatul de naștere al copiilor pârâților intimați pentru a dovedi concubinajul acestora.
Instanța având în vedere considerentele deciziei civile pronunțate în baza art.167 pr.civ. va respinge cele solicitate de reclamantul recurent.
Din oficiu, pune în discuția părților excepția perimării recursului și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reclamantul recurent solicită respingerea excepției perimării invocate în cauză. Pe fond, solicită în baza art.304 ind.1 pr.civ. admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar.
Apărătorul din oficiu al reclamantului recurent solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr.140/16.04.2008, Tribunalul Arad - Secția civilă a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.137/11.01.2001 pronunțată de Judecătoria Arad.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 137/ 11.01.2001 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 8029/2000 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâților și, pentru constatarea calității de bun comun a imobilului înscris în CF 52541 A nr. top 4754/224754/21/2/LXVII și îndrumarea Serviciului de CF pentru intabularea dreptului de proprietate în cota de parte pentru fiecare pârât, ca bun comun.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 942/2000 a Judecătoriei Arad,definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 175/2000 a tribunalului Arad, pârâtul a fost obligat să restituire reclamantului mai multe bunuri în valoare de 5082 DM sau echivalentul în lei a acestor bunuri, la data punerii în executare a hotărârii.
Imobilul situat în A Calea 6 Vânători nr. 41-43/a. 100,. B,.17 înscris în CF 52541 A, nr. top 4754/224754/21/2/LXVII este proprietatea pârâtei, drept înscris în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 17/19.01.1993. Prin contractul arătat mai sus pârâta a cumpărat de la SC SA A imobilul,prețul fiind achitat integral înaintea semnării contractului, cu chitanța nr. 231/19.01.1993.
Văzând că pârâtul are o datorie față de reclamant, datorie care este certă, lichidă și exigibilă, în baza art. 974 Cod civil, reclamantul creditor poate exercita o acțiune în numele debitorului său pentru constatarea calității de bun comun a unui imobil.
Imobilul în cauză a fost cumpărat la data de 19.01.1993 prețul fiind achitat integral la acea dată, iar pârâții s-au căsătorit la data de 22.05.1993, astfel că imobilul dobândit înainte de căsătorie și înscris în CF ca bunul propriu al pârâtei nu este un bun comun al părților, ci în baza art. 31 lit.a codul familiei, este bunul propriu al pârâtei.
Deși pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, deoarece nu au făcut dovada cuantumului acestora, instanța nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul și a cerut modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. In motivarea recursului se arată că pârâții erau concubini de câțiva ani înainte de cumpărarea imobilului de către pârâtă, că apartamentul a fost cumpărat numai pe numele pârâtei,deoarece nu erau căsătoriți, dar banii au fost ai amândurora, că întrucât concubinajul a fost urmat de căsătorie este asimilat cu perioada căsătoriei, bunurile foștilor concubini devenind bunuri comune ale soților, ori pârâta a garantat cu garsoniera în discuție predarea bunurilor numismatice către concubinul, soț, bunuri pe care acesta a refuzat să i le restituie reclamantului.
rin decizia civilă nr.320/12.03.2001 pronunțată în dosarul nr. 1089/A/2001 a Tribunalului Arads -a respins apelul reclamantului, cu motivarea că nu s-a făcut dovada contribuției efective a pârâtului la dobândirea bunului, ori bunul dobândit anterior căsătoriei intră sun incidența art.31 codul familiei.
Prin decizia civilă nr.728/13.10.2004 pronunțată în dosarul nr.5933/C/2004 a Curții de Apel Timișoaras -a admis recursul reclamantului și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Timișoara, deoarece reclamantul fiind arestat, fiind încarcerat la data de 21.11.2000 nu a primit decizia din apel și nu a putut fi prezent la instanță fiind arestat preventiv din 23.11.2000, conf.art.3 pct.2 din OUG nr.58/2003 aprobată prin Legea nr.195/2004.
Prin încheierea 401 din 08.12. 2004 pronunțată în dosarul nr.9967/C/2004 a Curții de Apel Timișoaras -a declinat competența pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Arad conform art.2 pct.2 Cod procedură civilă modificat prin OUG 65/2004 și art.II alin.3 din Legea nr.493/2004 privind aprobarea OUG 65/2004.
Prin decizia civilă nr.41/15.02.2005 pronunțată în dosarul nr.865/2005 al Tribunalului Arads -a respins apelul reclamantului împotriva aceleiași sentințe, cu motivarea că în cauză există autoritate de lucru judecat, conform deciziei civile nr.320/12.03.2001, pronunțată în dosarul nr.l089/A/2001 a Tribunalului Arad, fără a observa că această hotărâre a fost casată.
Prin decizia civilă nr. 1652/27.06.2005 pronunțată în dosarul nr.4200/C/2005 a Curții de Apel Timișoaras -a admis recursul reclamantului și s-a casat decizia nr.41/2005 a Tribunalului Arad, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 557/07.03.2006 pronunțată în dosarul nr.1047/C/2006 al Curții de Apel Timișoaras -a admis recursul reclamantului și s-a casat decizia civile nr.362/21.11.2005 a Tribunalului Arad, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În motivarea deciziei de casare se arată că, reclamantul a formulat în fața instanței de apel cerere de asistență judiciară, respectiv de a fi asistat de un avocat, dar instanța deși avea obligația potrivit art.77 Cod pr.civ. să se pronunțe asupra cererii, l-a îndrumat pe reclamant să se adreseze personal baroului de avocați.
de către instanța de apel a cererii formulate de reclamantul apelant în temeiul dispozițiilor art.75 pct.2 Cod pr.civ. reprezintă a atingere a "dreptului de acces la justiție", încălcându-se astfel dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede următoarele:
"Orice persoană are dreptul la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale - de către o instanță - care va hotărî - asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil -".
S-a constatat că dreptul la apărare, ca substanță a dreptului de acces la justiție a fost încălcat,în sensul art.6 alin.1 din Convenție, reclamantul nu a beneficiat de accesul la justiție, dreptul său de a fi apărat de un avocat fiind încălcat, tribunalul nepronunțându-se asupra dreptului său cu caracter civil, reclamantul suferind o pierdere reală de șansă (conform hotărârii în cauza Pelissier și împotriva Franței cerere nr.25444/1994 CEDO 1999-11 alin.80, Hotărârea din 27.05.2003 în cauza Crișan împotriva României cererea nr.42930/1998).
În rejudecarea apelului, reclamantul a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 și 31 din Codul familiei. Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 784/20.09.2007, pronunțată în dosarul nr. 758/D/2007.
Examinând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de apel și din oficiu, în baza art. 295 al. 1 Cod procedură civilă se va constata că starea de fapt reținută este conformă probelor administrate, probe apreciate corect de prima instanță, care a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 și 31 din Codul familiei.
Prima instanță a reținut că pârâta a dobândit o garsonieră prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 17/19.01.1999, dată la care nu era căsătorită, astfel că aceasta este bunul propriu al pârâtei,conform art.31 Codul familiei.
În dreptul civil român nu este legiferată instituția concubinajului, astfel că susținerile reclamantului că bunurile dobândite în perioada concubinaj devin bunuri comune ale soților, nu poate fi reținută.
Contribuția comună a celor doi pârâți la dobândirea garsonierei în timpul concubinajului trebuia dovedită, respectiv că s-au gospodărit împreună și ce contribuție reală și efectivă a avut fiecare la plata prețului.
Reclamantul nu a propus și nu a administrat probe în acest sens, astfel că acțiunea este neîntemeiată.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul susținând că este netemeinică și nelegală.
A menționat că rigorile vieții în penitenciar nu i-au putut permite să-și redacteze mai amplu recursul și să recurgă la ajutorul avocatului numit din oficiu pentru precizarea în drept și în fapt a acestui recurs ceea ce - în accepția sa - reprezintă o încălcare a dreptului său la apărare, a dispozițiilor art.322 pct.6 pr.civ. și a dispozițiilor de drept internațional asumate de Statul Român ca parte a Uniunii Europene și ca semnatar al Convenției Europene Drepturilor Omului.
Se arată că tocmai din acest motiv s-a dispus rejudecarea cauzei sale prin decizia civilă nr.557/7.03.2006 a Curții de Apel Timișoara și, din această cauză, recurentul a declarat că invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.7 al OUG nr.57/2008 (privind ajutorul public judiciar în materie civilă) care sunt contrare dispozițiilor Codului d e procedură civilă -superior ca forță juridică în calitatea sa de lege organică - pentru că limitează valoarea asistenței judiciare gratuite în procesele civile acordate pe parcursul unui an, aspect care împiedică dreptul de acces la justiție pentru persoanele care - ca și el - având mai multe procese, nu dispun de recursele materiale necesare susținerii lor.
Cu privire la fondul cauzei reclamantul a arătat faptul că pârâții s-au gospodărit împreună și înainte de cumpărarea în timpul căsătoriei lor a garsonierei care ar fi fost achiziționată exclusiv din banii debitorului său, și că refuzul lor de a răspunde întrebărilor formulate în această privință în interogatoriul din apel reprezintă recunoștință tacită a susținerilor sale, ceea ce ar fi impus admiterea apelului.
In concluzie, s-a solicitat casarea sentinței și a deciziei și, ca urmare a rejudecării cauzei sale, obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 5082 mărci germane actualizată cu rata inflației precum și la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar, din dosarul execuțional și din dosarul penale, de asemenea actualizate.
S-a cerut instanței să invoce din oficiu excepția de neconstituționalitate a art.7 din OUG nr.51/2008 și să dispună scutirea de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și numirea unui avocat din oficiu care să-l reprezinte în proces.
Recursul a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.5,7 și 9 și ale art.312 alin.2 și 3.pr.civ.
La data de 25.09.2008 judecarea cauzei a fost suspendată în baza art.242 pct.2 pr.civ. și a fost repusă pe rol pentru termenul de judecată din 12.11.2009 în vederea discutării excepției perimării, la această dată fiind însă trimisă completului specializat pentru probleme de dreptul familiei și minori.
Potrivit cererii formulate în scris prin chiar declarația de recurs, constatând îndeplinite în persoana recurentului condițiile prevăzute de art.15 din OUG nr.51/2008, Curtea i-a aprobat acestuia solicitarea de asistență juridică gratuită, nemaifiindu-i pusă în vedere necesitatea achitării taxelor judiciare și fiindu-i acordată asistența printr-un apărător din cadrul Baroului
In raport de această situație, la termenul de judecată din 9.02.2010, reclamantul a arătat că renunță la invocarea excepției de neconstituționalitate a art.7 din OUG nr.51/2008, motiv pentru care Curtea a rămas în pronunțare atât în privința excepției perimării (la a cărei admitere recurentul s-a opus ) cât și în privința aspectelor de fond.
In ceea ce privește excepția perimării, Curtea constată că aceasta nu este incidentă în cauză pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la data de 25.09.2008 când a fost fixat primul termen de judecată în recurs recurentul (aflat în detenție atunci ca și acum) nu s-a prezentat și nu a solicitat în vreun fel judecarea cauzei în lipsa sa însă absența lui în instanță nu a fost expresia lipsei de interes pentru judecarea cauzei ci consecința obiectivă a faptului că el trebuia să fie prezent la această dată la Judecătoria Arad și la Tribunalul Arad pentru mai multe dosare în care figura ca parte.
Prin urmare, absența sa în procesul de recurs a fost justificată, motiv pentru care suspendarea mai bine de un an a judecării recursului nu poate avea ca efect sancțiunea civilă a perimării acestuia, excepția invocată în acest sens urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Examinând apoi recursul prin prisma aspectelor de fond evocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că acest recurs nu poate fi admis.
Astfel, motivul de casare prev.de art. 304 pct.5 rap.la art.312 alin. 2-3.pr.civ. nu se confirmă în cauză întrucât reclamantul nu a invocat - și nici dovedit - nici un motiv de nulitate a formelor de procedură îndeplinite în dosarul său, recursul său vizând în fapt doar aspecte ce țin de necesitatea respectării dreptului său la apărare (problemă pe care Curtea a rezolvat-o prin acordarea asistenței judiciare gratuite așa cum s-a arătat anterior) și de interpretarea probelor dosarului și a legii, din care cauză nu este întemeiată nici invocarea ca motiv de recurs a art.304 pct.7 pr.civ. care privește aspecte străine susținerilor din recurs (respectiv, ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii).
Dezvoltarea susținerilor de fond din recursul reclamantului conduce la oportunitatea analizării doar a motivului ce vizează pretinsă nelegalitate comisă de instanță prin interpretarea și aplicarea greșită a legii la cauza dedusă judecății (art.304 pct.9 pr.civ.).
Privite din acest punct de vedere, probele dosarului demonstrează, contrar susținerilor recurentului, că ambele instanțe anterioare au făcut o corectă aplicare a legii în cauză.
Rezultă astfel că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Arad reclamantul a solicitat constatarea faptului că imobilul garsonieră din Municipiul Calea 6 Vânători nr.41-43/a, bloc.100, scara B, etaj.1, apart.17, constituie bun comun, în cotă de pentru fiecare, al pârâților (debitorul său în baza deciziei penale nr.175/27.06.2000 a Tribunalului Arad, pentru suma echivalentă în lei a 5.082 mărci germane) și (soția acestuia) și intabularea ca atare în CF a acestui imobil. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.974 civ. și ale art.30 Familiei.
Inscrisurile administrate în cauză au arătat că data vânzării de către stat conform Legii nr.85/1992 a apartamentului în cauză a fost 19.01.1993, dată care este anterioară căsătoriei pârâților (fapt care s-a produs abia la 22.05.1993), dovadă fiind și aceea că pârâta, cumpărătoarea acestui bun, purta încă numele avut anterior respectivului eveniment (respectiv ).
Cu același nume și ca titular exclusiv ea și-a intabulat dreptul de proprietate în CF, anterior căsătoriei.
Prevederile privitoare la comunitatea de bunuri între soți (art.30.), fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde, prin asemănare la bunurile achiziționate în alte condiții, astfel că în cazul în care unul din concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil (cum este și cazul pârâtului - debitorul reclamantului ), ca regulă, el nu devine coproprietar al bunului achiziționat în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii și de faptul că apoi a urmat o căsătorie subsecventă, ci eventual, creditor, ca titular al unui drept de creanță în cazul în care a contribuit la achiziționarea bunului.
In mod excepțional, contribuția comună a concubinilor la dobândirea de către unul din el a dreptului de proprietate asupra unui bun în perioada concubinajului poate conduce la constatarea existenței unui drept de proprietate în indiviziune sau pe cote părți dacă a existat o convenție expresă a lor în acest sens.
In cauză o astfel de convenție nu a fost dovedită deși reclamantul avea în mod efectiv posibilitatea de aod ovedi existența prin toate mijloacele legale de probă considerate a fi pertinente și concludente pe care avea obligația să le indice până la prima zi de înfățișare.
Deși reclamantul și-a formulat acțiunea prin avocat și deși la primele termene de judecată la fond din 10.10.2000 și 07.11.2000 (la ultimul fiind prezent personal în instanță) nu era privat de libertate, el nu și-a organizat apărarea de așa manieră încât să dovedească că imobilul a cărui executare silită intenționa să o facă ca urmare a sumei datorate de pârâtul, este bun comun al acestuia și al soției sale, pârâta în condițiile în care apartamentul fusese achiziționat în numele exclusiv al acesteia, anterior căsătoriei.
Proba acestor susțineri nu a fost făcută nici în apelul soluționat în fond prin decizia recurată în prezentul dosar deși i-a fost acordată de către tribunal asistență judiciară gratuită sub forma asistării și reprezentării de către un avocat din cadrul Baroului
In ceea ce privește proba cu interogatoriul solicitat a se lua pârâților ( propusă abia în apel și aproape de data când s-au formulat concluzii în această cale de atac respectiv cu două termene de judecată înainte de rămânerea cauzei în pronunțare), faptul că ei nu au răspuns în scris sau verbal la întrebările puse de reclamant nu reprezintă prin el însuși o dovadă de netăgăduit a recunoașteri pretențiilor acestuia câtă vreme această prezumție prev.de art.225 pr.civ. nu este confirmată de nici o altă probă pe care reclamantul avea și posibilitatea și dreptul de aoa dministra dar nu a făcut-
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că prin respingerea acțiunii acestuia pentru constatarea ca bun comun a apartamentului în care locuiesc soții și, dobândit de aceasta din urmă anterior căsătoriei, ambele instanțe anterioare au făcut o corectă interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății, motiv pentru care recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
Recursul său nu poate fi admis și pentru aceea că, contrar obiectului inițial al acțiunii sale anterior menționat, acesta a fost modificat în prezenta cale de atac solicitându-se să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 5.082 mărci germane actualizată cu rata inflației precum și a cheltuielilor actualizate din dosarul execuțional și din dosarul penal, ceea ce contravine disp.art.316 pr.civ. rap. la art.294 alin.1 pr.civilă.
Intrucât reclamantul recurent a beneficiat de asistență judiciară gratuită și în raport cu soluția de respingere a recursului său, potrivit art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția perimării recursului.
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.140/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă.
Cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei pentru ajutorul public judiciar prin asistarea recurentului de către avocat, rămân, în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /10.02.2010
Tehnored.// 2 ex./12.03.2010
Jud.: jud.
Trib.A: jud.,
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
