Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 97/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.182/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect plângere CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantele recurente și, iar pentru pârâta intimată se prezintă avocat .
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbră și 1,50 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar de către pârâta intimată întâmpinare din care se comunică câte 1 exemplar cu părțile prezente care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate și admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de CF nr.1159/9.02.2009 a Oficiului de cadastru O, conform motivelor de recurs invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta recurentă pune aceleași concluzii de admitere a recursului, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.182 din 26.10.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta și au fost obligate reclamantele la plata către intimate a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a confirmat astfel hotărârea nr.449/20.05.2009 pronunțată de Judecătoria Oravița prin care a fost respinsă acțiunea reclamantelor.
S-a reținut că prin actul de adjudecare încheiat la 15.01.2008, de,- O, C-S, imobilul înscris în 95, O Montană, nr. cadastral 117, casa ncc 114, curte și grădină, în suprafață de 90., a fost adjudecat de adjudecatara, pentru suma de 20.997, 90 lei, din care 18.664,80 lei reprezentând creanța pe care adjudecatara o avea împotriva debitoarelor și, urmând să se achite, acestora din urmă, suma de 2.333,10 lei, achitată integral de adjudecatara, conform chitanțelor -/1 și -/1 din 15.01.2008.
Potrivit copiilor de pe chitanțele nr. -/1 15.01.2008 și nr. -/1 15.01.2008 (filele 21 dosar) la CEC O, a consemnat suma totală de 2.333,10 lei, cu titlu de diferență de preț, urmare a licitației având ca și consecință adjudecarea imobilului.
Prin prisma disp. art. 512 pr.civilă, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, se reține că adjudecatara a fost inițial creditoare a reclamantelor, iar cu ocazia adjudecării a depus creanța sa de 18.664,80 lei, în contul prețului de adjudecare, cu consemnarea sumei de 2.333,10 lei, ca diferență de preț.
S-a apreciat de instanța de fond că nedistribuirea prețului, de către executorul judecătoresc, obligație consemnată integral de adjudecatară, urmare a adjudecării, nu-i atrage acesteia vreo culpă în neîncasarea creanței de către reclamante, având în vedere că raportat la disp. art. 562.pr.civilă, eliberarea și distribuirea sumelor realizate ca urmare a unei executări silite incumbă executorului judecătoresc.
Referitor la criticile aduse de reclamante cu privire la realizarea creanței inițiale de către pârâtă, ce a condus la adjudecarea imobilului, la cele aduse la modul de stabilire a valorii de licitație a imobilului ce a făcut obiectul executării silite, s-a reținut că puteau fi invocate în cadrul desfășurării procedurii de executare silită, sau pe calea unei cereri de contestație la executare silită, aspecte față de care criticile susmenționate apar ca inadmisibile în plângerea împotriva încheierii de dedusă judecății.
Reținând incidența în cauză a disp. art. 516 și urm. pr.civ. coroborată cu disp. art. 52 și urm. din Legea 7/1996, modificată și completată, raportat la motivele învederate de reclamante, prin prisma întregului probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat cererea ca nefondată, motiv pentru care a respins- în consecință.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.449/20.05.2009 reclamantele au solicitat schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu motivarea că instanța de fond nu a lămurit cauza sub toate aspectele pentru a putea trage o justă concluzie încălcând astfel dispozițiile art. 129 și 130 Cod procedură civilă, apoi pe linia nelegalității sentinței atacate face o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 562 și 516 din Codul d e procedură civilă dispoziții legale care nici nu își puteau găsi aplicarea în prezenta cauză întrucât primul se referă la dispozițiile generale în sensul că sumele de bani în cazul unei executări se eliberează creditorului, iar al doilea articol amintit se referă la modul de întocmire a actului de adjudecare în cazul unei executări silite imobiliare.
Au susținut că nu-și găsesc aplicarea în cauză nici a dispozițiilor Legii nr.7/1996, dispoziții ce nu permit ca să se procedeze la întabularea unui proprietar indivizionar după sistarea indiviziunii dacă acesta nu achită sultele la care a fost obligat față de ceilalți proprietari conindivizionari,iar valoarea acestora se impune a fi plătită actualizată.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului reclamantelor ca nefondat și să mențină ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, susținând în esență că, prima instanță a făcut o corectă și justă apreciere a probelor administrate în cauză, criticile formulate de către apelantele reclamante cu privire la respectiva hotărâre, neavând nici un suport.
Tribunalul a respins apelul cu motivarea în esență că instanța de fond a avut în vedere faptul că intimata pârâtă a consemnat diferența de preț la CEC pe seama apelantelor reclamante, iar nedistribuirea prețului de către executorul judecătoresc nu este culpa intimatei pârâte și nu poate afecta înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acesteia.
A reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a disp.art.562 și respectiv art.516 pr.civ. raportat la obiectul cauzei - plângere împotriva unei încheieri de CF.
In termen, împotriva deciziei civile nr.182/26.10.2009 au declarat recurs reclamantele și care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și deciziei civile și admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de CF nr.1159/9.02.2009 a Oficiului de Cadastru O, prin care intimata s-a înscris ca unica proprietară a imobilului din CF 95 O Montană, nr. cad. 117 casa cu nr.114 cu teren de 90. pe seama adjudecatoarei pentru suma de 20.997 lei, din care suma de 18.664 lei reprezentând creanță pe care adjudecatoarea o avea față de recurentă, mai rămânând suma de 2.333 lei, achitată.
In motivare a arătat că sentința și decizia nu corespunde cerințelor legale, ele fiind pronunțate cu încălcarea art.304 pct.9 pr.civ. Suma pentru care s-a adjudecat bunul imobil era de 20.997 lei real conform expertizei tehnice din dosar nr- al Judecătoriei Oravița de 18.664 lei și s-a consemnat ca diferență de preț suma de 2.333 lei ce a fost depusă la CEC cu chitanță însă nu a fost acordată recurentelor.
Au arătat că prin sentința civilă nr.218/2006 a Judecătoriei Oravița reclamantele recurente au dobândit proprietatea casei, că trebuiau să achite intimatei câte 9.332 lei și întrucât nu au dispus de suma de bani în contul creanțelor s-a dispus scoaterea casei la licitație, intimata pârâtă fiind cea care și-a adjudecat imobilul scos la licitație.
Susțin că prin această modalitate intimata a devenit proprietară în schimbul unei sume de doar 2.333 lei, ceea ce nu este echitabil.
In drept, invocă disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului cu motivarea că cele două instanțe au pronunțat hotărâri legale, având în vedere că la licitația din 15.01.2008 a adjudecat imobilul din litigiu - evaluat la suma de 20.997,9 lei și că din acest preț a fost scăzută suma de 18.664,8 lei pe care reclamantele în calitate de debitoare trebuiau să i-o achite cu titlu de sultă, diferența de 2.333,10 lei fiind consemnată pe numele lor la CEC.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate și de întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, conform actului de adjudecare din 15.01.2008 emis de BEJ - executor judecătoresc - ce constituie titlu de proprietate de înscriere în CF - imobilul înscris în CF nr.95 O Montană nr. cad.117 - casa nr.114, curte și grădină în suprafață de 90. a fost adjudecat de către pârâta intimată cu prețul de 20.997,9 lei din care 18.664,8 lei reprezentând creanța pe care o are adjudecatara împotriva reclamantelor recurente (în calitate de debitoare) și urmând să achite acestora diferența de 2.333,1 lei (fila 16 dosar fond).
S-a reținut corect de cele două instanțe faptul că neîncasarea de către reclamante a creanțelor ce le revenea conform actului de adjudecare - nu este de natură a atrage culpa intimatei pârâte, având în vedere că acesta a făcut dovada cu chitanțele nr.-/1 și -/2 din 15.01.2008 (fila 21 dosar fond) că și-a îndeplinit obligația prevăzută în actul de adjudecare, de achitare a sumei de 2.333,10 lei, sumă pe care a consemnat-o la CEC.
Este neîntemeiată critica adusă hotărârii atacate în sensul că soluția nu este echitabilă, intimata a devenit proprietară în schimbul sumei de 2.333 lei - raportat la împrejurarea că intimata și-a respectat obligația decurgând din titlul de proprietate conferit prin actul de adjudecare iar modul de eliberare și distribuire a prețului obținut urmare a adjudecării este în sarcina executorului judecătoresc conform disp.art.562 pr.civ.
Cum prin actul de adjudecare proprietatea imobilului se transmite de la debitor la adjudecatar, iar prin intabulare, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul vândut, potrivit regulilor de carte funciară (art.518 pr.civ.) se constată că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plângere împotriva încheierii de înscriere în CF a dreptului de proprietate și la disp.art.52 din Legea nr.7/1996, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantelor, soluție menținută prin decizia civilă atacată.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art.297 pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.182/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
In baza art.274 pr.civ. va obliga reclamantele recurente și să plătească intimatei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.182/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă reclamantele recurente și să plătească intimatei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: L/23.02.2010
Tehnored.// 2 ex./02.03.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud., A
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
