Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.364/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în,-, jud. C, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în M, Zootehnica, str. -, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 163 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la 24 noiembrie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța, înregistrată sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, să pronunțe o hotărâre prin care să constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18/7.01.2003 la. G; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 7.01.2003 au încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare având în vedere că împotriva lor se desfășurau acte de executare silită pentru recuperarea unor credite. Au arătat că suma de bani stipulată în contract ca preț al vânzării nu a fost niciodată dată și că înainte de încheierea contractului între părți s-a realizat un acord formal de netransmitere a dreptului de proprietate,iar pârâtul le în prezent dreptul de proprietate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Acesta a arătat că l-a împrumutat în mod frecvent pe reclamant cu sume de bani, acesta datorând constant bani la jocurile de noroc și datorită imposibilității reclamanților de a restitui împrumutul, au convenit ca reclamanții să transmită pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului. A mai arătat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii, neexistând contraînscrisul.
Prin sentința civilă nr. 14556 din 21.11.2007 Judecătoria Constanțaa respins acțiunea ca neîntemeiată și cererea pârâtului de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Instanța de fond a reținut că, la data de 7.01.2003 între părțile din dosar s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la. G, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în,- de către reclamanți în patrimoniul pârâtului. Prețul contractului a fost determinat prin contract și primit de reclamanți, conform mențiunilor contractuale la momentul încheierii actului.
În raport de prev. Art. 1175 cod civil instanța a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile privind simulația, lipsind condiția esențială - contraînscrisul - și a reținut totodată că, deși a încuviințat pentru părți proba testimonială, reclamanții nu au făcut dovada existenței unui început de dovadă scrisă.
În termen legal împotriva sentinței civile mai sus menționată au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:
În contractul de vânzare-cumpărare pentru care au solicitat constatarea caracterului simulat se stipulează faptul că intimatul cumpăra imobilul fără sarcini, deși la data încheierii actului fusese emisă somația imobiliară nr. 553/2002, transcrisă sub nr. 46/27.02.2003 la Judecătoria Constanța, Biroul de carte funciară, în favoarea creditorului Credit Bank - sucursala
Așa cum s-a dovedit prin depozițiile martorilor audiați în cauză, prețul de 120.000.000 lei prevăzut în contract nu a fost niciodată plătit de către intimat, tocmai în considerarea înțelegerii reale a părților de dinaintea încheierii actului, ce viza înstrăinarea fictivă și rămânerea imobilului în proprietatea apelanților.
Prin răspunsurile la interogatoriu, intimatul a recunoscut faptul că, deși apelanții au dobândit imobilul de la părinții săi și ai apelantei, de la acea dată și până în prezent, chiar și după înstrăinarea către intimat, în imobil a domiciliat mama lor,.
Intimatul a recunoscut prin răspunsurile la întrebările 1,2 și 10 din interogatoriu că știa despre efectuarea actelor de executare silită împotriva apelanților reclamanți și că, în aceste condiții, a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare tocmai pentru ca aceștia să evite pierderea imobilului.
Deși prin administrarea probei cu martori au făcut dovada caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor legale în materie de probațiune, care prevăd admisibilitatea probei testimoniale în cazul imposibilității morale de reconstituire a probei scrise. Această situație se regăsește și în speță, intimatul fiind fratele, respectiv cumnatul apelanților.
În susținerea motivelor de apel au solicitat completarea materialului probator administrat la fond prin audierea unui martor, cererea fiindu-le respinsă de instanța de apel la termenul din 18.03.2008 în temeiul art. 295 al.2 Cod pr. Civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare, însă cu ocazia dezbaterilor a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Soluționând pe fond apelul, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 163 din 28.03.2008 prin care a admis apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 14556 din 21.11.2007.
A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost admisă acțiunea.
S-a constatat simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18 din 7.01.2003 de către G, contract încheiat între reclamanții și în calitate de vânzători și pârâtul, în sensul că actul a fost fictiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la încheierea actului de vânzare-cumpărare părțile s-au înțeles ca înstrăinarea să fie fictivă și bunul imobil să rămână în proprietatea reclamanților, scopul comun fiind acela de a sustrage bunul respectiv de la urmărirea silită, prin crearea unei aparențe.
Scopul imediat al acordului simulatoriu a fost ascunderea adevăratelor raporturi juridice dintre părți sub aparența unora neadevărate, acest scop nu a fost ilicit în sine, pentru a atrage nulitatea convenției secrete a părților.
În concret, reclamanții s-au înțeles cu pârâtul să-i înstrăineze imobilul în litigiu, pentru a nu firmărit silit, el rămânând în continuare în posesia acestora, contractul încheiat fiind simulat.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 163 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs pârâtul, ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
* Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
* Hotărârea pronunațtă de instanța de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea motivelor de recurs, pârâtul arată că deși contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea legii și a produs efecte juridice, totuși instanța de apel în mod greșit a constatat că actul de vânzare-cumpărare este simulat fără să țină cont că nu există elementul esențial, contraînscrisul, care să corespundă voinței reale a părților și că luând în considerare declarațiile martorilor audiați în cauză a înlăturat forța probantă a unui înscris autentic.
Procedând în acest mod, instanța de apel a ignorat condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o simulație și anume:
- un act aparent și unul secret care trebuie încheiat concomitent sau contractul aparent să fie încheiat ulterior;
- contraînscrisul privit ca act în sine trebuie să fie valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă.
Nefiind îndeplinite aceste condiții, hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii.
Din analiza actelor dosarului rezultă că nu există un început de dovadă scrisă pentru a fi aplicabile în speță disp.art. 1198 Cod civil.
în continuare că motivația nu corespunde probelor existente la dosar, dând valoare probantă martorilor reclamanților în celor ai pârâtului.
În concluzie, susține că actul de vânzare-cumpărare nu este simulat, așa cum a constatat instanța de apel și că s-a încheiat în ideea sustragerii de la executarea silită a bunului în litigiu.
Pentru cele relatate mai sus a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele;
Instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății și a făcut o analiză corectă și pertinentă a probelor administrate în cauză, care ia-u format convingerea că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18/7.01.2003 de către G cu privire la imobilul în litigiu este fictiv.
În acest sens s-a reținut că, date fiind relațiile de rudenie dintre părți - recurentul este fratele intimatei și cumnatul intimatului - precum și pericolul iminent pentru intimați de a-și pierde casa pentru neachitarea la timp a unui credit relativ modic sub valoarea imobilului, s-au aflat în imposibilitatea morală de a încheiat un contraînscris secret și că înțelegerea părților la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost ca înstrăinarea să fie fictivă și imobilul să rămână în proprietatea intimaților, scopul comun fiind acela de a sustrage bunul de la urmărirea silită, prin crearea unei aparențe.
De asemenea, s-au avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză care au participat direct la discuțiile purtate între părți, că s-au înțeles să încheie contractul de vânzare-cumpărare, motivul fiind datoria pe care intimații o aveau la bancă și pericolul de a pierde imobilul, ca urmare a executării silite; nu s-au purtat dixcuții cu privire la preț și nu s-a plătit nicio sumă cu acest titlu.
De altfel, chiar recurentul a recunoscut la interogatoriu că în calitate de rudă apropiată, intimații au apelat la el pentru a încheia actul de vânzare-cumpărare ficitiv, în condițiile în care la acel moment împotriva intimaților s-a pornit executarea silită privor la imobilul în litigiu, el neintrând niciodată în posesia imobilului, intimații fiind în continuare proprietarii acestuia.
Recurentul a fost de acord cu încheierea acestui contract fictiv tocmai pentru ca reclamanții să evite pierderea imobilului ca urmare a executării silite pornită de Credit Bank
Prin urmare ne aflăm, așa cum a reținut instanța de apel, în situația unui contract de vânzare-cumpărare care este fictiv.
Această formă a simulației presupune existența unui act public, care în realitate nu produce niciun efect (fictiv), care este "nimicit" de actul secret, părțile rămânând în situația anterioară încheierii acestui act.
Este adevărat că în cauză nu s-a încheiat acel act secret despre care face vorbire recurentul dar, dată fiind legătura de rudenie, părțile s-au aflat în imposibilitatea morală de preconstituire a probei scrise, respectiv a contraînscrisului care să cuprindă intenția reală a părților, ceea ce înseamnă că în materie de probațiune devin aplicabile disp.art. 1198 Cod civil, așa cum a fprocedat instanța de apel.
Cu privire la excepția de tardivitate a declarării recursului, excepție invocată de către intimați, instanța reține:
Potrivit art. 301 Cod pr. Civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, pârâtului recurent i-a fost comunicată hotărârea la data de 10.07.2008 iar recursul a fost declarat la 21.07.2008, în termenul prevăzut de lege.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod pr. Civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 163 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în,-, jud. C, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în M, Zootehnica, str. -, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 163 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud. /9.01.2009
Dact.gref.
2 ex./12.01.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu, Monica Costea
