Speta Legea 10/2001. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR. 273/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de apelantul pârât intervenient G, cu domiciliul ales în C,--84, județ C ( la Cabinet avocat și apelanții pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 612/C/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-,. 3,. 10, sector 1, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,. 3,. 10, sector 1 și, prin manadatar, cu domiciliul în B,-,. 3,. 10, sector 1, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.11.2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.11.2008 și 24.11.2008.
CURTEA
Asupra cererii de apel;
Reclamantele și au chemat în judecată Municipiul C prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 1168/09.04.2002, cu obligarea pârâților la lăsarea în deplină posesie și proprietate terenul intravilan din M -
În motivarea acțiunii, reclamantele arată că, prin notificarea nr. 293/07.02.2002 au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea suprafeței de 21,22 ha teren intravilan, situat în C, zona M, parte din moșia " Canara" ce a aparținut autoarei lor.
Exproprierea s-a făcut în baza Legii nr. 187/1945, iar în memoriul de parcelare comuna M, autoarea lor figurează cu 495,77 ha teren arabil și 21,2258 ha teren în intravilan, suprafață ce se găsește în hărțile zonei pe numele autoarei.
Au solicitat Municipiului C restituirea în natură a terenului, iar, în cazul imposibilității restituirii în natură, în echivalent bănesc pentru suma de 40.000.000 lei.
Restituirea în natură a fost refuzată, iar pentru cea în echivalent nu s-a făcut nici o ofertă, cu motivarea că cererea trebuia întemeiată pe Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000; consideră că le sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind o suprafață de teren în intravilan, iar la data trecerii în proprietatea statului terenul solicitat aparținea conacului a cărui restituire a cerut-o tot în baza Legii 10/2001.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La 17.02.2002, Gaf ormulat cerere de intervenție în interesul Primăriei Municipiului C și a Primarului, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-au anexat copii ale titlurilor de proprietate numerele 28415/1075-1582 eliberate de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate C la data de 16.05.2002, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1797 - 1805/17.05.2002 la. Asociați și -, încheierile nr. 7463-7469 ale Biroul de Carte Funciară Județul
Prin sentința civilă nr. 757/12.07.2002, Tribunalul Constanțaa admis în principiu cererea de intervenție a lui G, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C, a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva aceste hotărârii au declarat apel reclamanții,iar prin decizia civilă nr. 141/C/19.11.2002, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins apelul apreciind că, în procedura reglementată de cap. III al Legii 10/2001, calitate procesuală pasivă are numai primarul. Cu privire la cererea de restituire, Curtea de Apel a reținut că este evident că adresându-se pentru restituirea imobilului în baza Legii 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în temeiul acestei legi și nu în baza unei acțiuni în revendicare, care este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat recurs, iar Curtea Supremă de Justiție a admis recursul și a dispus rejudecarea apelului de aceeași instanță. În motivarea deciziei 5682/19.10.2004, instanța supremă a reținut că, procedura instituită de cap. III al Legii 10/2001 - în ambele etape necontencioasă și contencioasă - se poartă între persoana îndreptățită și persoana fizică deținătoare a imobilului, printre care și "primăriile".
Astfel, în mod greșit, cele două instanțe au considerat că dacă dispoziția a fost emisă de primar, acesta va fi chemat în judecată, în nume propriu.
În rejudecarea apelului, Curtea de APEL CONSTANȚAa pronunțat decizia nr. 106/C/13.06.2006, prin care a anulat decizia (de fapt sentința) atacată și a retrimis cauza Tribunalului Constanța pentru rejudecare.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului C, Municipiul C prin Primar și intervenientul G solicitând respingerea apelului sau, în subsidiar, desființarea sentinței Tribunalului Constanța și restituirea spre soluționare în fond, primei instanțe.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile și a dispus rejudecarea apelului de Curtea de APEL CONSTANȚA.
În motivarea deciziei 1658/22.02.2007, instanța supremă a considerat că pronunțarea deciziei civile nr. 106/C/2006 s-a făcut de Curtea de APEL CONSTANȚA cu încălcarea prevederilor art. 105.pr.civ. având în vedere că nu s-a dispus citarea moștenitorilor părții decedate.
Prin decizia civilă nr. 347/C/07.11.2007 a admis apelul reclamanților și, constatând că, în mod greșit, instanța a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive - în cauză trebuind să stea persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului: comuna, orașul sau municipiul - și că, prin sentința civilă nr. 757/12.07.2002 nu s-a rezolvat fondul cauzei, s-a dispus rejudecarea de către aceeași instanță.
Din analiza materialului probator administrat la dosarul cauzei: înscrisuri depuse de pârâți și procesul-verbal din 30.07.1947 al C, "Tablel al Comitetului de Reformă Agrară", extras - "Inspectoratul Cadastral C - Plasa " nr. 1431/1946-1949, extras fond: "Prefectura Județului C"- 81/1945, procură autentificată sub nr. 1058/21.06.2001 la., B și sub nr. /2002, decizia nr. 765/23.12.2002 a Agenției Domeniilor Statului și procesul-verbal de punere în posesie, Certificatul de calitate de moștenitor nr. 5/16.01.2004 și procura autentificată la., C, copii act de vânzare nr. 14/1925, adresa înregistrată sub nr. -/31.10.2005 a Primăriei Municipiului C, raportul de expertiză judiciară topografică și răspunsul la obiecțiuni întocmite de dl. expert, certificat de calitate de moștenitor nr. 81/13.09.2006 eliberat de, B, contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1678/13.09.2006, traducere proces-verbal din 21.08.2006 - instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin "actul de partaj de folosință" (fila 19, dosar 2096/2002 al Tribunalului Constanța ) numitele C și "în scopul unei mai bune administrări a averii mobiliare și imobiliare" lăsate lor de (soțul, respectiv tatăl celor două) s-a dispus administrarea separată a averii succesorale.
Printre bunurile ce au a făcut obiectul acestui partaj de folosință s-a găsit și "moșia Palaz-M" ce cuprindea, "case de locuit, atenansele, grajduri, grădina de zarzavat, etc.", dobândite de C prin cumpărare de la numitul, prin actul de vânzare din 03.01.1925 (filele 6 - 8, dosar 2096/2002 al Tribunalului Constanța ).
Conform jurnalului nr. 9935/04.04.1936 pronunțat de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. 2706/1936, numita (devenită prin căsătorie ) a rămas unica moștenitoare a mamei sale C (fila 10).
Ulterior, (fostă ) se căsătorește cu (extras din registrul stării civile pentru căsătorii pe anul 1941 - fila 15, dosar 2096/2002), soția adoptând și cei trei copii -, și - ai soțului său, adoptații urmând a purta, pe lângă numele lor de familie și pe cel al adoptatoarei (filele 11-13, dosar 2096/2002 al Tribunalului Constanța ).
Conform extrasului din registrul stării civile pentru morți (fila 14 dosar 2096/2002 al Tribunalului Constanța ) la 17.07.1946, a decedat, pentru ca, la 28.07.1990, să treacă în neființă și (născută ), conform certificatului de deces nr. 1523/C/28.08.1990, eliberat de Oficiul Stării Civile din (fila 18).
Numitul (născut la 26.09.1930) - în fapt, născut la 26.09.1930 în localitatea B, T, conform actului de adopție -, a decedat în anul 1997 în Germania fără a face vreun act de acceptare a succesiunii rămase după părinții săi și.
Aceasta reiese din declarația fiului său, - autentificată sub nr. 1227/19.07.2001 (fila 16, dosar 2096/2002) prin care acesta recunoaște că tatăl său nu a făcut niciun act de acceptare, moștenitoare fiind surorile sale - și.
Conform tabelului nr. 1431/1946 - 1949 - Inspectoratul Cadastral C - Plasa, C (filele 86-89, dosar 2092/2002 al Tribunalului Constanța ), dar și extrasului nr. 2078/2001 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale C numitaa fost expropriată, în temeiul Legii 187/1945, de suprafața de 518 ha teren.
Din acest teren de 518 ha, Comisia de punere în aplicare a dispozițiilor Legii 187/1945, a constatat "un minus de 21, 2258 ha din cauză că s-a înglobat în suprafața de 518 ha și terenuri cari sunt expropriate pe teritoriul Municipiului C"
Rezultă de aici că, încă din anul 1945 - data exproprierii, suprafața de 21,22 ha care ar fi trebuit să se găsească pe teritoriul comunei M (Comisia făcând inventarul terenurilor din raza acestei localități), era situată în intravilanul Municipiului C - aceasta fiind o constatare expresă a delegaților statului din moment ce au statuat că acest teren fusese expropriat și "pe teritoriul" (adică suprafață intravilană) a orașului
Pentru a reintra în posesia averii lăsate de mama lor, numitele și - prin mandatar - au formulat notificarea nr. 293/07.02.2002 expediată de prin care au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură a suprafeței de 21,22 ha teren intravilan, situat în C, zona M
Prin dispoziția nr. 1168/09.04.2002 Primarul Municipiului Car espins cererea de restituire considerând că aceasta "nu se încadrează în prevederile Legii 10/2001".
Împotriva acestei decizii au formulat contestație notificantele și solicitând anularea ei și lăsarea în deplină proprietate și netulburată posesie terenul în discuție.
În cursul procesului (încheierea din 30.03.2005, fila 31 - dosar 334/R/2005 al Curții de APEL CONSTANȚA, dar și încheierea din 06.05.2008 - dosar -) reclamanții au precizat că această cerere de lăsare în deplină posesie și proprietate nu este un capăt de cerere distinct, ci o consecință firească a anulării dispoziției.
În cursul procesului, la 27.07.2003, reclamanta a decedat, la succesiunea acesteia venind ca unic moștenitor, în calitate de soț supraviețuitor, numitul (certificat de calitate de moștenitor nr. 5/16.01.2004, eliberat de, C - fila 25, dosar nr. 104/2003 al Curții Supreme de Justiție).
Ulterior, la 11.06.2006, trece în neființă și cealaltă reclamantă, fiind moștenită de, și, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 81/13.09.2006 eliberat de (fila 33 dosar - al Înaltei Curți de Casație și Justiție ).
După dezbaterea succesiunii și au cedat drepturile succesorale lui care a preluat astfel toate drepturile și obligațiile succesorale decurgând din moștenirea lui.
În consecință, ca urmare a decesului contestatoarelor inițiale, în prezent au calitate de reclamanți (succesorul lui și dobânditorul drepturilor succesorale cuvenite lui și de pe urma morții lui ) și, (succesorii lui )
Terenul solicitat de reclamanți - pe care și pârâții l-au considerat ca corespunzând parcelelor 510 și 498 - a fost identificat precis în cadrul unei expertize topografice dispusă de instanță (Curtea de APEL CONSTANȚA, dosar /C/2005, filele 89-104 și 178-179.
Astfel, pornindu-se de la schița "Plan de cultură anul 1940-1941, Administrația Moșiei "Palaz M" Canara- (în care sunt indicate într-un patrulater cu formă trapezoidală "curtea și grădina - 25 ha" (moșiei), prin suprapunerea cu planurile actuale, s-a ajuns la concluzia că terenul a cărui restituire se cere se suprapune cu parcelele 498 și 510.
Terenul de 25 ha a fost regăsit în 6 loturi (notate cu literele A-F, fila 178 - dosar /C/2005) din care loturile A, B, C, D și F, măsurând în total 22,7401 mp reprezintă teren liber de construcții, iar lotul E, în suprafață 2,2599 ha este ocupat de căi de acces și construcții.
Din terenul liber, lotul A - în suprafață de 10,1808 ha și lotul B - în suprafață de 6,4619 ha - sunt în prezent deținute de intervenientul G care le-a dobândit prin contracte de vânzare-cumpărare de la persoanele cărora, în temeiul Legii 18/1991, li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Astfel, la data de 16.05.2002 TCe mite, pe numele unor diferite persoane titlurile de proprietate nr. 28415/1575 - 28415/1582 pentru terenuri situate pe parcelele 510 și 498.
Deși, în titlurile de proprietate terenul este trecut la rubrica "extravilan", în actele notariale care s-au întocmit ulterior terenul este considerat intravilan, avându-se în vedere nr. 31/01.04.1994 prin care acesta era trecut în intravilan
Potrivit art. 1, alin. 1 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile legii.
Prin Legea 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare (considerată o "necesitate națională, economică și socială" - art. 1 alin. 1), au trecut în proprietatea statului, pentru a fi împărțite îndreptățiți la împroprietărire, printre altele, prinosul terenurilor agricole constituind proprietatea persoanelor fizice care depășesc suprafața de 50 ha; pământul arabil, livezile, fânețele, bălțile și iazurile (art. 3 lit. h), inclusiv tractoarele, combinele și alte mașini agricole, uneltele agricole și animalele de tracțiune (art. 6).
dintre Legea 10/2001 cu prevederile Legii 18/1991 și Legii 1/2000 completate și modificate este dată de prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Textul a suferit o modificare prin Legea 247/2005 prin care s-a introdus sintagma "(terenurile) situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele".
Interpretarea istorico-teleologică a prevederilor art. 8 al. 1 din Legea 10/2001 (având în vedere evoluția în timp a acestui text) duce la concluzia că acesta are în vedere excluderea a două categorii de terenuri:a) terenurile situate în extravilan și b) terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea 18/1991 și Legea 1/2000. Concluzia se impune, având în vedere că, până la apariția Legii 247/2005, art. 8 privea numai terenurile supuse Legii 18/1991, pe când prin modificare s-a adăugat și ipoteza a II-a pe lângă cea inițială, după cum reiese din folosirea sintagmei "precum și".
Comparând prevederile Legii 18/1991 cu cele ale Legii 1/2000, se poate observa cu ușurință că, deși în principiu privesc imobile preluate abuziv de stat, totuși, câmpul de aplicare al Legii 18/1991 este limitat la "terenurile care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție" (art. 8 al. 1) pe când Legea 10/2001 este (cum s-a arătat anterior) de maximă aplicabilitate referindu-se la imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
Astfel, terenurile deținute de autorii reclamanților nu au intrat în patrimoniul decât în mod indirect, prin intermediul celor împroprietăriți în temeiul Legii 187/1945 care au dobândit ei calitatea de membru cooperator și deci doar aceștia aveau vocația la restituire în temeiul Legii 18/1991.
Drept consecință, cum autorii reclamanților nu aveau calitatea specială cerută de lege (art. 8 al. 2 din Legea 18/1991) pentru a putea beneficia de reconstituire, rezultă, fără putință de tăgadă, că ei nu puteau beneficia de măsurile de restituire prevăzute de această lege specială.
Dacă autorii reclamanților ar fi invocat dispozițiile Legii 18/1991, s-ar fi ivit un conflict între persoanele care invocau dreptul asupra terenului ca, urmare a naționalizării potrivit Legii 187/1945 și persoanele care invocau drepturi cu referire la același teren ca, urmare a colectivizării.
Or, acest conflict este soluționat de Legea 10/2001 care, la art. 7 al.3 statuează că n situația în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptățite dintre cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, și cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate la art. 2 alin. (1), se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii.
Drept urmare, terenul ce face obiectul prezentei cauze era situat în intravilanul Municipiului C - la data naționalizării dar și la data notificării -, iar acesta are destinație agricolă (după cum reiese din expertiza administrată în cauză) se constată că, și pentru acest motiv, reclamanții nu puteau obține restituirea în baza Legii 18/1991.
Drept concluzie a celor arătate, constatându-se că, la emiterea dispoziției 1168/2002 s-a făcut o greșită aplicare a art. 8 alin. 1 din Legea 10/2001, se va dispune anularea actului în cauză.
În privința analizării cererii de restituire în natură, conform art. 2 al. 2 din Legea 10/2001 ersoanele p. ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor legii.
Potrivit Constituției României din 1938 (în vigoare până la adoptarea primei constituții comuniste în anul 1948) proprietatea de orice natură, precum și creanțele asupra statului și asupra particularilor sunt inviolabile și garantate ca atare (art. 16 al. 1).
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție conform legilor (alin. 4).
Legea 187/1945 este în flagrantă contradicție cu aceste prevederi.
Pentru aceste motive, se consideră că, preluarea de către stat a terenurilor agricole intravilane deținute de autorii reclamanților, s-a făcut fără titlu valabil, și drept consecință, în temeiul art. 2 al. 2 din Legea 10/2001, aceștia nu au pierdut niciodată calitatea de proprietar.
Potrivit art. 21 al. 5 din Legea 10/2001, ub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor legii.
Astfel, actele de înstrăinare încheiate în perioada cuprinsă între emiterea notificării și soluționarea defavorabilă a acestora nu vor produce nici un efect din considerentele legate de ordine publică.
Titlurile de proprietate emise în temeiul Legii 18/1991 (situație care se înscrie în noțiunea de "înstrăinare", deoarece are ca efect ieșirea bunului din patrimoniul unității deținătoare și intrarea acestuia în patrimoniul persoanei indicate ca titular) nulitatea nu privește nerespectarea procedurilor prevăzute de Legea 18/1991, regulamente de aplicare, Legea 167/1997, Legea 1/2000, ci se bazează pe faptul că bunul ar face obiectul măsurilor reparatorii prevăzute de legea 10/2001.
Or, în situația de față, decizia contestată stabilea tocmai contrariul; ulterior emiterii acesteia, la foarte puțin timp, pentru terenul notificat, s-a reconstituit dreptul de proprietate unor persoane diferite de la care intervenientul, a cumpărat terenul a doua zi după emiterea titlurilor.
Tribunalul Constanta prin sentinta civilă nr.612 din 20 mai 2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții prin mandatar, prin mandatar, și în contradictoriu cu pârâții Gi, cu domiciliul ales în C,- - 84, județul C, Consiliul Local Constanta și Municipiul Constanta prin Primar, ambii cu sediul în C,-, județul.
A anulat dispoziția nr. 1168/09.04.2002 emisă de Primarul Munc.
A restituit reclamanților în natură, suprafața de 22,74 ha teren, situat în intravilanul Mun. C, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică, schița anexă - fila 178 dosar nr. R 334/C/05 al Curții de APEL CONSTANȚA.
A respins cererea de intervenție formulată de G, ca neîntemeiată.
Împotriva sentintei tribunalului au declarat apel intervenientul G și pârâtii Consiliul Local Constanta și Municipiul Constanta prin Primar.
Astfel, ambele apeluri au aceleași motive de critică a hotărârii instantei de fond.
O primă critică priveste neaplicarea dispozițiilor art.8 al.1 din Legea nr.10/2001 în cauza de față cu precizarea că autorii reclamantilor nu aveau calitatea specială prevăzută de al.2 din art.8 a Legii nr.18/1991 și prin urmare nu pot beneficia de măsurile reparatorii a legii speciale. Terenul a fost trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.187/1945 ca teren agricol expropriat, iar terenul pretins se află în intravilanul unității administrativ teritoriale. Mai mult, pe terenul pretins s-au emis titluri de proprietate, iar terenurile au fost înstrăinate fără a se anula contractele de vânzare-cumpărare pentru loturile ce formează terenul pretins, astfel că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură.
Cum terenul ce face obiectul cauzei este situat în intravilanul Municipiului Constanta, la data nationalizării cât și la data notificării, având destinatia de teren agricol, reclamantii nu puteau obtine restituirea terenului nici în baza Legii nr.18/1991.
Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de productie pot face obiectul art.8 al.1 din Legea nr.10/2001.
În cauza de față, terenul a intrat în proprietatea statului în temeiul Legii reformei agrare, fiind un terern agricol, fiind un teren extravilan și nu intră sub incidenta Legii nr.10/2001.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate instanta retine următoarele:
Reclamantii-intimati la data de 7.02.2002 au notificat, în temeiul Legii nr.10/2001 Municipiul Constanta prin Primar și Consiliul Local Constanta, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 21.22 ha situat în Constanta, zona M ce reprezintă parte din moșia " Canara" ce a apartinut autoarei lor - decedată în anul 1990.
Prin Dispoziția nr.1168/9.04.2002, Primarul Municipiului Constanta respinge cererea de notificare cu motivarea că cererea de restituire nu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001.
Astfel, în temeiul art.3 al.3 lit.a din Legea nr.10/2001 republicată înțelege să se justifice calitatea procesuală activă arătând că imobilul ce a făcut obiectul notificării 293 apartinut autoarei comune decedată în anul 1990.
Imobilul a fost dobândit de către autoare prin moștenire, conform actului nr.9939/04.04.1936 de la tatăl său ing. ( ), respectiv mama sa Constanta. Acestia la rândul lor, au dobândit în deplină proprietate imobilul prin cumpărare de la..
În anul 1941,. fostă se căsătoreste cu. În anul 1945 prin sentința civilă nr.444/24.04.1945 a Tribunalului Ilfov, îi înfiază pe copii sotului său:, și.
În anul 1990,. decedează, iar de pe urma acesteia rămân ca moștenitori fiicele sale adoptive și, respectiv nepotul de fiu. Renunțător la moștenire, rămâne străin de aceasta.
Prin dispozițiile Hotărârii de Guvern nr.519/08.05.2003 și redobândesc cetătenia română.
La data de 27.07.2003, decedează de pe urma acesteia rămânând drept moștenitor sotul supravietuitor al acesteia,. La data de 11.06.2006, decedează iar în urma acesteia, în baza certificatului de calitate de moștenitor nr.81/13.09.2006 rămân drept succesori testamentari următorii, și.
Prin contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr.1678/13.09.2006 numitii și, în calitate de cedenti, cesionează în favoarea numitului drepturile lor succesorale.
Prin urmare la data judecării cauzei se legitimează procesual activ următorii: și ca moștenitori testamentari ai numitei, precum și ca moștenitor al sotiei sale predecedate respectiv cesionar al depturilor succesorale corespunzătoare numitei, cumnata sa.
Pe cale de consecință, reclamantii intimati au calitatea de persoane îndreptățite, în temeiul art.3 al.1 lit."a" din Legea nr.10/2001 și și-au dovedit dreptul de proprietate pretins, fapt necontestat de părti. Terenul în litigiu a fost în intravilanul localității, atât la data preluării abuzive cât și la data notificării, data la care terenul era liber, iar emiterea titlurilor ulterioare și vânzările ce s-au succedat sunt nule de drept conform art.21 și urm.din Legea nr.10/2001.
Împrejurarea că imobilul teren este în intravilanul municipiului Constanta rezultă și din raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar ing. care concluzionează: "Terenurile ce fac obiectul dosarului sunt situate în intravilanul orasului Constanta (conform Hotărârii Consiliului Local Municipal nr.31/1.04.1997) și sunt cuprinse între Lacul și Constanta Hîrșova și între localitatea M și statia din - Nord".
Prin urmare, terenul este în intravilan, într-o zonă atractivă ce a determinat un întreg mecanism de emiterea de titluri către terte persoane, care nu și-au ridicat titlurile de proprietate, iar promisiunea de vânzare către aceeași persoană, intervenientul G s-au făcut după notificarea făcută de reclamanti, cu calificări diferite a loturilor (când intravilan, când extravilan) dar intabulate toate în intravilan.
Astfel,modalitatea în care a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantilor constituie o încălcare și aplicare gresită a legii. Demersul autorităților locale și întocmirea actelor de către Birourile Notariale au fost directionate să ajungă la o singură persoană - intervenientul G prin mandatar, Succesiunea demersurilor făcute demonstrează încălcarea legii și privarea adevăratilor proprietari a dreptului pe care l-au avut autorii lor.
Faptele sunt dovedite astfel:
Terenul în litigiu, la data notificării 7.02.2002 era liber și cerut de moștenitorii legali, respectiv reclamantii, iar la data de 9.04.2002 s-a emis Dispoziția nr.1168/2002 de respingere a notificării, iar la data de 10.04.2002 Municipiul Constanta prin Primar și Consiliul Local Constanta erau chemati în judecată de reclamanti, cerere ce formează obiectul dosarului nr.2096/2002.
Terenul din litigiu era în intravilanul localității municipiului Constanta prin nr.31/1997.
Pentru terenul ce formează obiectul cauzei dedus judecătii, emite titlurile de proprietate către terte persoane, toate la data de 16.05.2002,(titluri ce nu au fost ridicate de titularii actelor), iar la data de 17.05.2002 toate loturile sunt vândute, prin acte de înstrăinare, în formă autentică către aceeași persoană G și, prin procurist - desemnată din anul 2001 (înainta emiterii titlurilor). - (vezi filele 53,57,61,73,77,80 dos.nr.2096/2002 a Tribunalului Constanta și 65 dosar nr.1797/2002 a Tribunalului Constanta ).
Contractele de vânzare-cumpărare au fost intabulate la data de24.05.2002- fila 96 dosar 2096/2002.
Toate aceste date, în succesiunea lor, de la notificare și până la intabulare, s-au făcut într-un termen record - aproximativ 4 luni.
De observat că apare mentionat în titlurile de proprietate destinatia de teren arabil extravilan, în pofida faptului că la momentul eliberării titlurilor terenul era în intravilan, conform nr.31/1997, cum de altfel au și fost intabulate în intravilan și nu extravilan ca în acte.
Terenurile cumpărate de intervenient față de obiectul cauzei, formează parcelele și A 498/2 identificate prin adresa nr.47282/2002 a Directiei de Patrimoniu și de raportul de expertiză topo întocmit de expert (filele 86-98 dos, nr./C/2005 a Curtii de Apel (intervenientul are în zonă conform expertizei peste 100 ha).
Actele întocmite, după notificare - 7.02.2002 conform art.21 al.5 din Legea nr.10/2001 sunt lovite de nulitate absolută, textul mentionând expres că"până la solutionarea procedurilor administrative, și după caz, judiciare, generate de lege, sub sanctiunea nulității absolute este interzistă înstrăinarea, concesionarea locativă de gestiune, ipotecarea etc. iar actele de înstrăinare nu își vor produce nici un efect juridic din considerente de ordine publică.
sanctiunii cu nulitatea actelor de înstrăinare constă în necesitatea statuării asupra restituirii în natură a terenului în litigiu și nu al obtinerii unor măsuri reparatorii.
În consecință, imobilul din litigiu apartine reclamantilor, în calitate de moștenitori ai autorilor săi. Împrejurarea că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului în baza Legii nr.187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare și a cuprins teren arabil în suprafață de 495,77 ha reprezentând moșia lui, plus suprafata de 21,22 ha situat în intravilanul Municipiului Constanta nu înlătură dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare prin Legea nr.187/1945 s-a luat toată moșia compusă din teren arabil extravilan care avea în plus și 21,22 ha teren intravilan, pe care se afla conacul și celelalte acareturi.
Astfel, potrivit disp.art.8 al.1 al Legii nr.10/2001 "nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în speță imobilul teren în suprafață de 21,22 ha era teren intravilan atât la momentul preluării abuzive cât și ulterior la data notificării. Acest lucru este de altfel învederat inclusiv prin concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic ing. "Terenurile ce fac obiectul dosarului sunt situate în intravilanul orasului Constanta (conform nr.31/01.04.1997) și sunt cuprinse între Lacul și Constanta Hârșova și între localitatea M și Statia din - Nord".
Potrivit prevederilor pct.8.1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.498/2003 "restituirea în natură a terenurilor, intră sub incidenta procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil".Deci, caracterul reparatoriu al Legii nr.10/2001 acoperă și acele terenuri din intravilan care, până la intrarea în vigoare a legii, 14 februarie 2001, nu au fost restituite persoanelor îndreptățite, cu condiția ca terenul să fie intravilan, să fi fost preluat abuziv de stat și să nu fi fost restituit.
Deci, caracterul reparatoriu al Legii nr.10/2001 acoperă și acele situații în care terenurile din intravilan nu au fost restituite persoanelor îndreptățite până la intrarea în vigoare a legii - 14.02.2001.
Din reproducerea normelor de aplicare a Legii nr.10/2001 rezultă că se impun trei condiții pentru aplicarea legii: terenul să fie intravilan, să fi fost preluat abuziv de stat și să nu fi fost restituit.
Toate aceste condiții erau îndeplinite în cauza de față la data notificării de către intimati.
Si în cazul imobilului a cărui restituire s-a solicitat prin notificarea nr.293/08.02.2002 condițiile privind caracterul intravilan al terenului a cărui restituire se solicită, a preluării abuzive și lipsei restituirii sunt îndeplinite întocmai.
Cu privire la existenta caracterului intravilan al terenului se arată că încheierile de intabulare ce au prefigurat încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de către titularii titlurilor de proprietate precizează clar că aceste terenuri erau la chiar o zi după emiterea titlurilor terenuri intravilane. Tot astfel, contractele de vânzare-cumpărare subsecvente încheiate în favoarea tertului intervenient au drept obiect transferul dreptului de proprietate asupra unor terenuri intravilane.
Pe cale de consecință, față de cele arătate mai sus și în considerarea practicii instantei supreme, cererea intimatilor-reclamanti intră sub incidenta de solutionare a Legii nr.10/2001, în cauză fiind îndeplinite cerintele legale de restituire în natură a imobilului pretins. Actele întocmite ulterior notificării sunt lovite de nulitate absolută conform art.21 al.5 din Legea nr.10/2001, astfel că nu se impune anularea contractelor de vânzare-cumpărare cum sustin apelantii.
Prin urmare adoptarea unei concluzii diferite ar contraveni dispozițiilor Legii nr.10/2001, cât și a prevederilor art.6 al.1 a Conventiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv art.1 al Protocolului Aditional nr.1 al Conventiei, potrivit cărora "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului international".
Hotărârea din 29.11.2005 a Judecătoriei Constanta având ca obiect constatarea nulității titlurilor de proprietate a titularilor actelor de reconstituire a terenurilor în baza Legii nr.18/1991 nu este opozabilă în cauza dedusă judecătii, cu motivarea că s-a solutionat pe exceptia prevăzută de Legea nr.312/2005 privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, acesta fiind cetățean străin.
Mai mult, hotărârea judecătorească nu are putere de lucru judecat fiind pronunțată pe exceptie, iar pe de altă parte, nu priveste și pe intimatii moștenitori și care sunt cetățeni români urmare a cesiunii de drepturi succesorale de pe urma autoarei.
Față de considerentele de mai sus în baza art.296 Cod pr.civilă instanta va respinge ca nefondate apelurile declarate de intervenient și pârâtii Consiliul Local Constanta, Municipiul Constanta prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate,apelurile apelurile civile declarate de apelantul pârât intervenient G, cu domiciliul ales în C,--84, județ C ( la Cabinet avocat și apelanții pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 612/C/20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-,. 3,. 10, sector 1, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,. 3,. 10, sector 1 și, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,. 3,. 10, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 24.11.2008.
Președinte Judecător
- - -
Grefier
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud.
Tehnored.gref.
10 ex./12.01.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
