Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.364/
Ședința publică din 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenta-reclamantă-intimată PRIN MANDATAR - C,- C și de recurenții-pârâți-intimați
la ȘI ASOCIAȚII și LA ȘI ASOCIAȚII, - C,-..1, având ca obiect acțiune în declararea simulatiei RAPORT,.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.10.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța la 30.11.2006, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 26.03.1998 la. înstrăinarea fiind în fapt o donație deghizată, obligarea pârâtului la raportul donației, respectiv de a readuce la moștenire imobilul situat în C,-, partajarea averii succesorale, privind bunurile rămase la decesul defunctei, urmând a se stabili masa bunurilor de împărțit, cotele ce se cuvin părților în calitate de copărtași, lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea și atribuirea bunurilor, cu plata sultelor ce se cuvin.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la data de 26.08.2006 a decedat defuncta ce a avut doi descendenți: și, fiică predecedată. S-a precizat că de pe urma defunctei a fost eliberat certificatul de moștenitor cu nr. 7/1998, ce a constatat calitatea de moștenitoare acceptantă doar a reclamantei, prin urmare și au calitatea de moștenitori cu vocație succesorală de pe urma defunctei, fiecare cu o cotă succesorală de 1/2.
Reclamanta a mai susținut că imobilul în litigiu, în care a locuit defuncta împreună cu soțul său până la deces, a format obiectul unui contract de vânzare - cumpărare prin care era transferat dreptul de proprietate către copârâții și. Sub acest aspect, s-a arătat că actul public de vânzare -cumpărare efectuat sub rezerva uzufructului ascunde în fapt o donație și a fost determinată de pârâtul. Astfel, reclamanta a precizat că, în fapt, scopul actului juridic nu a fost în nici un caz încasarea unei sume de bani drept preț al imobilului, de către vânzătoarea, ci înstrăinarea a fost simulată.
Pe cale de consecință, a fost solicitat raportul donației și includerea în masa partajabilă a bunului imobil situat în C,-. De asemenea, s-a solicitat a se constata că, din masa bunurilor ce urmează a fi împărțite, fac parte dreptul de proprietate asupra unui număr de 373 acțiuni depuse la de Maritimă C și dreptul de concesiune asupra locului de veci reprezentat de o criptă betonată, cu trei nivele, situată în Cimitirul -
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1175.civ. art. 845.civ. art. 751.civ. art. 673 ind. 1 și urm. proc.civ.
Prin sentința civilă nr.17285/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost dmisă în parte acțiunea principală și cererea reconvențională.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 14.08.2006, cu ultimul domiciliu în municipiul
S-a constatat că au calitatea de moștenitori de pe urma defunctei reclamanta-pârâtă în calitate de nepoată de fiică, cu o cotă succesorală de Vi și pârâtul - reclamant în calitate de fiu, cu o cotă de Vi.
S-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 643/26.03.1998, în sensul perfectării în fapt a unui contract de donație și respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect raportarea donației privind imobilul din municipiul C,-.
Totodată s-a constatat că masa succesorală se compune din dreptul de proprietate asupra unui număr de 373 acțiuni cu nr. de ordine de la - la - depuse la de Maritimă C, dreptul de concesiune asupra locului de înhumare cuprinzând lotul 6, 50 figura A, potrivit contractului de concesiune nr. 19125/1970, în cimitirul - C, dreptul de proprietate asupra terenului extravilan în suprafață de 11 ha și 9000 mp situat pe raza localității, judetul C, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8,3866 ha (8, 33 ha teren arabil și 566 mp vie), în localitatea, jud. C, precum și dreptul de proprietate asupra celor 40 de acțiuni cu nr. de ordine de la - la - la Constanta.
De asemenea s-a constatat că valoarea masei partajabile este în cuantum de 73.169,3 lei la care se va adăuga valoarea imobilului din municipiul C,-, în cuantum de 968.036 lei, pentru determinarea activului succesoral și dispusă ieșirea din indiviziune a moștenitorilor cu privire la masa partajabilă prin atribuire si formare de loturi respectiv: a fost atribuită în deplină proprietate pârâtului - reclamant dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul C,- precum și dreptul de proprietate asupra celor 373 de acțiuni în valoare nominală de 1000 lei, depuse la SC de Maritimă C și dreptul de proprietate asupra celor 40 de acțiuni la SC C, iar reclamantei - pârâte suprafața de 5,95 ha în parcela /2 cu următoarele vecinătăți: N - moșt., E - De 580, S -, V - De 588.
S-a constatat că potrivit cotelor succesorale cuvenite moștenitorilor în calitate de descendenți de gradul I și II ai defunctei, dreptul valoric asupra rezervei este în cuantum de 347.068, 4 lei pentru fiecare, cu obligarea pârâtului - reclamant la plata sumei de 310.540, 64 lei în favoarea reclamantei - pârâte ca urmare a reducțiunii valorii donației având ca obiect imobilul din C,- și în vederea întregirii rezervei succesorale cuvenită moștenitoarei în calitate de nepoată de fiică predecedată.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că a data de 14.08.2006 a decedat autoarea părților, așa cum reiese din cuprinsul Certificatului de deces aflat la dosarul cauzei. De pe urma defunctei au rămas în calitate de moștenitori acceptanți: reclamanta, în calitate de nepoată de fiică, cu o cotă succesorală de 1/2 și pârâtul -reclamant, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/2.
S-a mai arătat că în timpul vieții, autoarea a încheiat cu fiul său și soția, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 643/26.03.1998, iar prin convenția părților, vânzătoarea - mama pârâtului-reclamant, și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului situat în C,-, compus din construcția cu șapte încăperi și teren în suprafață de 325 mp.
Textul de lege anterior enunțat prevede în favoarea moștenitorilor rezervatari o prezumție relativă potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie directă reprezintă o donație (socotită în cotitatea4disponibilă), dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului.
S- constatat de către prima instanță că actul de înstrăinare a îmbrăcat forma juridică a unui contract cu titlu oneros, respectiv de vânzare - cumpărare, iar beneficiarul înstrăinării este pârâtul - descendent în linie directă. Vânzarea s-a efectuat sub rezerva uzufructului, fiind stipulat ca preț suma de 25.000.000 lei (rol). dată fiind prezumția relativă instituită de lege în favoarea reclamantei ca moștenitor descendent rezervatar, revenea, sub aspect probator, sarcina dobânditorului, în speță a pârâtului, a face dovada contrară simulației.
S-a mai reținut că din ansamblul probator administrat la propunerea pârâților, se constată că beneficiarul vânzării nu a reușit să răstoarne prezumția. Astfel, atât din răspunsurile la interogatoriu, dar și din coroborarea depozițiilor martorilor, rezultă fară echivoc că transmiterea dreptului de proprietate s-a efectuat în considerarea calității de fiu a cumpărătorului. în acest sens, vânzătoarea nu a urmărit în mod esențial a obține un preț, cu un "ajutor pentru înmormântare", voința acesteia fiind ca imobilul compus din casă și teren să rămână fiului.
In ceea ce privește cererea s-a arătat că având ca obiect raportarea donației, trebuie precizat, așa cum s-a arătat anterior, că în speță, prin însăși forma juridică aleasă de donatoare, rezultă voința acesteia de a lăsa imobilul fiului. Ori, sub acest aspect, scutirea de raport este prezumată tocmai datorită deghizării liberalității sub forma unui act cu titlu oneros, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 643/26.03.1998.
S-a mai arătat că potrivit cotelor succesorale egale cuvenite moștenitorilor în calitate de descendenți și dreptul valoric asupra rezervei va fi de câte 347.068,4 lei pentru fiecare.
Cu privire la activul net partajabil, instanța de fond a retinut că în conformitate cu dispozițiile art. 728.civ. este admisibilă cererea de ieșire din indiviziune a părților și întrucât imobilul din Constanta- nu este comod partajabil în natură, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, l- atribuit pârâtului, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 673 ind. 9.proc.civ.având în vedere că pârâtul împreună cu soția sa locuiesc în imobilul în litigiu, au efectuat lucrări de întreținere, de reparații, nu au alte posibilități locative, dar și faptul că reclamanta are în prezent reședință în străinătate.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat apel reclamanta și pârâții și, prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de critică a hotărârii primei instanțe formulate de reclamanta s-a arătat că raportarea donației, în temeiul art.751 Cod civil, ar fi presupus ca întreaga valoare să fie luată în calcul, în cote de pentru fiecare dintre moștenitori, respectiv reclamanta și pârâtul.
S-a mai arătat că pentru a înlătura efectul raportării donației în totalitate este necesar ca donatorul să fie acordat expres sau tacit scutirea de raport, iar obiect al raportului îl constituie și donațiile deghizate, respectiv acelea care sunt înfățișate sub un act cu titlu oneros sau cele efectuate printr-o persoană interpusă.
Prin motivele de apel formulate de pârâții și s-a arătat că reclamanta încearcă să modifice obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că, urmare a constatării caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare, să se determine, în concret dreptul valoric cuvenit moștenitorilor prin reducțiunea valorii liberalității ce excede cotitatea disponibilă, iar soarta capătului de cerere vizând constatarea compunerii masei succesorale și implicit a partajului succesoral nu pot fi soluționate decât în temeiul unei hotărâri judecătorești, prin care să se constate sau nu caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.643/26.03.1998.
S-a mai arătat că prin încheierea actului mai sus menționat defuncta a urmărit să primească contravaloarea imobilului înstrăinat, respectiv prețul de 25 milioane lei, iar cumpărătorii și au urmărit transferul dreptului de proprietate al imobilului construcție și teren în patrimoniul lor comun.
S-a mai arătat că ceea ce este caracteristic contractului de donație este tocmai intenția liberală a donatorului, în sensul gratificării unei persoane, fără a urmări un interes patrimonial, creându-și în mod irevocabil un dezavantaj personal prin micșorarea patrimoniului său cu bunul donat, așa încât chiar dacă prețul stipulat de părți este sub valoarea de piață a imobilului, părțile au libertatea de a negocia un preț și a stabili ca transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul din speță să opereze la cuantumul de 25 milioane lei.
S-a mai învederat împrejurarea că înstrăinarea unui imobil în considerarea calității de fiu nu schimbă natura juridică a actului cu titlu oneros și nu se poate considera că prin simpla calitate a cumpărătorului prezumția instituită de art.845 cod civil devine operantă și nu poate fi răsturnată, iar prima instanță nu reține că din probatorii ar rezulta că voința părții a fost de a vinde către fiul său și că prețul nu s-a plătit, ci a fost dovedit contrariul apărărilor reclamantei, iar prezumția relativă a art.845 Cod civil a fost răsturnată.
S-a mai arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins capătul de cerere vizând raportul donației și a procedat la calculul valoric al masei succesorale, stabilit cotitatea disponibilă și rezerva succesorală, procedând la reducțiunea liberalității excesive, fără a sancționa modificarea obiectului acțiunii, fiind depășită prima zi de înfățișare prevăzută de art.132 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor s-a arătat că dacă nici unul dintre coproprietari nu solicită atribuirea bunului, instanța prin încheiere va dispune vânzarea acestuia, stabilind dacă aceasta se va face de către părți prin buna învoială sau de către executorul judecătoresc, așa încât instanța de fond a nesocotit normele imperative ale art.67311Cod procedură civilă.
Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii apelate, s-a mai învederat de către pârâți că îl constituie nerespectarea dispozițiilor art.6734Cod procedură civilă, privind procedura obligatorie ce trebuie parcursă în cadrul partajului judiciar.
În drept s-au invocat dispozițiile art.2823Cod procedură civilă, 129, 132 Cod procedură civilă, art.521, 751, 1294 și 1295 Cod civil.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 187 din 20 martie 2009, prin care a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta prin mandatar și pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 643 din 26 martie 1998 de către, în sensul că în realitate s-a încheiat un act de donație în favoarea pârâtului în calitate de descendent în linie directă a vânzătoarei, conform dispozițiilor art. 845 Cod civil.
În speță nu este vorba despre o vânzare propriu-zisă în condițiile dreptului comun, ci de un act de liberalitate făcut descendentului prezumat ca atare de lege.
Înstrăinarea bunului în litigiu către descendent de către autoarea sa s-a făcut cu rezerva dreptului de uzufruct, ceea ce a condus la înlăturarea caracterului oneros al vânzării.
Prin urmare nu s-a reținut existența vreunui motiv de nulitate a vânzării pentru preț neserios sau nedeterminat.
Potrivit art. 754 Cod civil, donațiile și legatele făcute fiului unei persoane care are calitatea de erede în momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate că s-au făcut cu scutire de raport.
Pârâtul având calitatea de descendent al vânzătoarei nu poate fi obligat a raporta bunul primit cu titlu de liberalitate, situație în care partajul se face conform cotelor deținute în urma reducțiunii liberalității excesive.
Prin urmare, bunul nu poate fi partajat în cote de .
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 187 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs pârâții și și reclamanta prin mandatar.
Recursul declarat de recurenții pârâți și
Critica soluției se referă la următoarele:
1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale prevăzute de art. 845 Cod civil și este întemeiată pe o situație de fapt inexistentă.
Dispozițiile art. 845 Cod civil interpretate de către instanța de apel au consolidat prezumția relativă a acestui text pe două considerente:
- vânzarea s-a făcut în considerarea calității de fiu al vânzătoarei defuncte;
- contraprestația nefiind plata prețului imobilului, ci întreținerea și respectiv plata tuturor cheltuielilor necesare la decesul vânzătoarei.
2. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității, în sensul că ignorând obiectul cererii de chemare în judecată s-a pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a cerut.
În cadrul cererii de apel s-a invocat nelegalitatea sentinței civile sub aspectul modalității de partajare a imobilului situat în C,-, în contextul că niciuna din părți nu a solicitat atribuirea sau partajarea conform cotelor ce se cuvin fiecărui moștenitor, iar instanța, încălcând principiul disponibilității, a atribuit imobilul pârâților, cu obligarea unei sulte corespunzătoare către reclamantă.
Prin urmare, niciuna din părți, nesolicitând atribuirea imobilului în natură, instanța trebuia să scoată imobilul la vânzare prin executor judecătoresc, dacă părțile nu se înțeleg.
Pentru motivele invocate, au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul schimbării în parte a sentinței apelate cu privire la caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare.
Recursul declarat de reclamanta:
Critica deciziei se referă la faptul că raționamentul instanțelor de a prezuma scutirea de raport datorită deghizării liberalității sub forma unui act cu titlu oneros este greșită.
Așadar, instanțele trebuiau să admită acțiunea în raportarea donației cu obligarea pârâților la cota de din valoarea imobilului.
Prin urmare, imobilul trebuia împărțit în cote egale pentru fiecare.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Analizând decizia recurată, în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 919 din 26 martie 1998 de către, a înstrăinat pârâților și (fiul și nora) nuda proprietate din imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 325. și construcție, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct pe toată durata vieții.
Prețul vânzării a fost în sumă de 5.000.000 lei, sumă pe care vânzătoarea a declarat că a primit-
Analizând acest contract, se constată că în mod corect instanța de apel a reținut că actul de înstrăinare a îmbrăcat forma juridică a unui contract cu titlu oneros, respectiv vânzare-cumpărare și beneficiarul înstrăinării este pârâtul descendent în linie directă. Vânzarea s-a efectuat sub rezerva uzufructului, în speță fiind incidente dispozițiile art. 845 Cod civil, care arată că: înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui descendent în linie dreaptă reprezintă o donație, socotită în cotitatea disponibilă, dacă înstrăinarea s-a făcut sub rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere.
Prin urmare, dispozițiile art. 845 Cod civil constituie prezumția de liberalitate, respectiv o donație deghizată, în favoarea descendentului rezervatar, dacă înstrăinarea bunului s-a făcut cu rezerva uzufructului, beneficiarul vânzării având obligația de a face dovada contrară.
Din probele administrate în cauză rezultă că înstrăinarea s-a făcut în considerarea calității de fiu al vânzătoarei, voința reală a părților a fost ca imobilul în litigiu să rămână în proprietatea recurenților pârâți, contraprestația nefiind plata prețului, ci întreținerea și respectiv plata tuturor cheltuielilor necesare la decesul vânzătoarei.
În speță nu este vorba de o vânzare propriu-zisă în condițiile dreptului comun, ci de un act de liberalitate făcut descendentului prezumat ca atare de lege, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 845 Cod civil, astfel cum a reținut instanța de apel.
Beneficiarul vânzării nu a răsturnat prezumția instituită de acest text de lege, fapt pentru care în mod corect s-a reținut caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare.
În concluzie, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale mai sus menționate.
Cât privește motivul doi de recurs, a încălcării principiului disponibilității de către instanța de apel, întrucât nu a vândut prin încheiere imobilul în litigiu, deoarece niciuna din părți nu a solicitat atribuirea acestuia, curtea constată că Tribunalul Constanțaa judecat în limitele investirii, niciuna din părți nu a solicitat vânzarea bunului prin încheiere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 67311Cod procedură civilă.
De altfel, acest fapt nu a fost invocat nici în fața instanței de fond.
Reținându-se că în speță sunt incidente dispozițiile art. 845 Cod civil, care instituie prezumția relativă și ca efect al acestei prezumții instanța de apel a constatat că valoarea bunului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare simulat să se adauge ca donație la masa de calcul, în vederea determinării rezervei și cotității disponibile.
Potrivit art. 841 Cod civil, cotitatea disponibilă ce formează obiectul liberalității a fost supusă reducțiunii cu 1/3 și nu raportată valoarea donației la masa succesorală astfel cum susține recurenta reclamantă și că fiecărei părți îi revine o cotă de .
Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâții nu pot fi obligați a raporta bunul primit cu titlu de liberalitate (art. 754 Cod civil), situație în care partajul se face corespunzător cotelor deținute de către părți în urma reducțiunii liberalității succesive.
Așa fiind, soluția pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recurenta reclamantă intimată prin mandatar, C,-, județul C și de recurenții pârâți intimați la și Asociații și la și Asociații, cu sediul în C,-,. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 187 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pt.Grefier,
- -
Cf.art.261 alin.2, semnează,
Grefier Secție,
Jud.fond. O
Jud.apel. /
Red.dec.jud.
gref.
2 ex./ 23.12.2009.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
