Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 638/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 638/CM
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în B,-, -. 2, etaj 1,. 33, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 789 din 19 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantSINDICATUL POMPIERI CIVILI CERNAVODĂ, cu sediul social în Cernavodă,-, județul C și cu sediul procesual ales în C, b-dul -. - nr. 183, -. C,. 41, județul C, intimații reclamanți, G, BELGIN,, toți cu domiciliul ales în C, b-dul -. - nr. 183, -. C,. 41, județul C și intimații reclamanți, G, și, toți cu domiciliul la locul de muncă, respectiv la sediul SC SRL -
B,-, -. 2, etaj 1,. 33, sector 3, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în F, str. 22, -. A, etaj 1,. 6, județul I, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în M,-, bloc 22,. 19, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în Cernavodă, str. 9 -, -. A, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în,-, județul C și, domiciliat în F,-, județul I, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la datele de 29 octombrie 2009 și 2 noiembrie 2009.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Pârâta SC Confire SRL Bad eclarat recurs la data de 22 2008 împotriva sentinței civile nr. 789 din 19 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În fapt;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamantul Sindicatul Pompieri Civili Cernavodă a chemat în judecată pârâta SC Confire SRL solicitând următoarele: obligarea
pârâtei să respecte prevederile art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007 - 2010 și, în consecință, să plătească membrilor de sindicat reprezentați salariile calculate retroactiv de la 01.02.2007, prin raportare la salariul minim brut negociat de 440 lei pe lună, la care să aplice indicii de ierarhizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate; în subsidiar, să respecte art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi în sensul de a se raporta la salariul minim brut de 620 lei pe lună; obligarea pârâtei să plătească sporul de 100% pentru orele lucrate suplimentar, retroactiv de la 01.02.2007 în conformitate cu art. 41(3) lit. c din contractul colectiv de muncă la nivel național; să se constate nulitatea dispozițiilor art. 6.3(3), 6.10 B alin. 1, 4.11(2) lit. și 4.11 (6) și să se dispună înlocuirea cu clauzele mai favorabile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
La termenul din 11.06.2008, reclamantul a formulat precizări la acțiune prin care a renunțat parțial la capătul unu de cerere în sensul că nu mai solicită stabilirea drepturilor raportat la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național ci numai raportat la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi și, de asemenea, a renunțat la capătul doi de cerere.
Astfel, Tribunalul a rămas învestit cu două cereri, respectiv: obligarea pârâtei să respecte prevederile art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi în sensul de a plătească membrilor de sindicat reprezentați salariile calculate retroactiv de la 01.02.2007, prin raportare la salariul minim brut negociat de 620 lei pe lună, la care să aplice indicii de ierarhizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate; să se constate nulitatea dispozițiilor art. 6.3(3), 6.10 B alin. 1, 4.11(2) lit. f și 4.11 (6) și să se dispună înlocuirea cu clauzele mai favorabile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
În consecință, au fost expuse și analizate numai susținerile părților și probatoriul administrat în legătură cu aceste capete de cerere.
Astfel, reclamantul a susținut că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit în art. 6.3 un salariu minim pe unitate de 330 lei care a rămas neschimbat deși începând cu 01.02.2007 contractul colectiv de muncă la nivel național prevede un salariu minim de 440 lei iar prin actul adițional nr. 2837/27.12.2006 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi salariul minim a fost stabilit la 620 lei lunar. S-a arătat că societății pârâte i se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii transporturi, fiind nominalizată expres în Anexa 5 la acest contract colectiv de muncă. În referire la nulitatea clauzelor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, s-a mai arătat că art.4.11 prevede plata unui spor de 75% pentru orele lucrate suplimentar în timp ce contractul colectiv de muncă la nivel național stabilește un spor de 100%.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că art. 40(4) din contractul colectiv de muncă la nivel național stabilește plafonul minim brut al salariului care trebuie să nu se situeze sub 440 lei iar membrii de sindicat reprezentați nu realizează un venit mai mic decât 440 de lei. În susținerea acestei opinii s-au invocat și prevederile art. 3 din HG nr. 1825/2006. În ceea ce privește
aplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivelul ramuri transporturi a arătat că acesta nu îi este opozabil întrucât activitățile desfășurate de societate - de protecție civilă și prevenire a incendiilor, nu au legătură cu domeniul transporturilor, astfel că menționarea societății în anexa la contractul colectiv de muncă este fără temei, societatea neparticipând la încheierea acestui contract. În același sens s-a mai arătat că societatea nu este afiliată la nicio organizație patronală. Ca urmare, s-a apreciat că nici nulitatea clauzelor din contractul colectiv de muncă nu poate fi invocată. De asemenea s-a arătat că plata sporului pentru ore suplimentare nu poate fi justificată decât în cazul în care acestea nu se compensează cu ore libere.
Prin sentința civilă nr. 789 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Pompieri Civili Cernavodă în contradictoriu cu pârâta SC Confire SRL.
S-a constatat intervenită nulitatea clauzelor 4.11(2) lit. f, 4.11(6), 6.3(3) și 6.10B alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2006-2008 la data de 01.01.2007.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat reprezentați de Sindicatul Pompieri Civili Cernavodă salariul calculat prin raportare la salariul de bază minim brut de 620 lei și munca în orele suplimentare și orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale prin aplicarea unui spor de 100% la salariul de bază, începând cu data de 01.01.2007.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Ca orice contract, și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale; el reprezintă legea părților. Dacă cu prilejul încheierii lui, el este încheiat ca un contract, cu ocazia aplicării sale, contractul colectiv de muncă reprezintă o reglementare, deci o lege a părților.
Sub aspectul opozabilității și al producerii de efecte juridice, contractul colectiv de muncă, în general, se aplică nu numai celor care l-au negociat și semnat ci și unor persoane care nu au participat la încheierea lui.
Astfel, susținerile pârâtei că nu face parte din organizațiile patronale care au negociat și semnat contractul și nu a fost invitată la negocieri, nu pot fi primite ca motive pentru a se constata inexistența în sarcina sa a unor obligații cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Astfel, potrivit art. 15(1) lit. b) din Legea nr. 130/1996, la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură participă asociațiile patronale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
- au independență organizatorică și patrimonială;
- reprezintă patroni ale căror unități cuprind minimum 10% din numărul salariaților din ramura respectivă.
Rezultă că, astfel cum este și cazul sindicatelor, nu toate organizațiile patronale și nu toți angajatorii care activează în ramura respectivă participă la negocieri și la încheierea contractului colectiv de muncă, însă el se aplică tuturor agenților economici care activează în ramura economiei naționale pentru care s-a încheiat respectivul contract colectiv de muncă.
În conformitate cu art. 122 din Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007 (publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a nr. 4/2007), acesta produce efecte după cum urmează:
1. în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe;
2. în toate unitățile nominalizate în Anexa nr. 5;
3. în alte unități în care, și au membri de sindicat și nu sunt nominalizate în Anexa nr. 5.
Or, în Anexa nr. 5 la Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007, cuprinzând unitățile la care se aplică prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, la numărul 69 figurează și pârâta SC Confire SRL
Pe de altă parte, potrivit art. 112(1) din Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007, unitățile în care;, și au membri și sunt prevăzute în Anexa nr. 5 prezentului contractului colectiv de muncă, vor încheia contracte colective de muncă pe baza prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, chiar dacă unitatea respectivă nu a avut desemnați reprezentanți la negociere, nefiind semnatară a prezentului contract colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că le este aplicabil.
Or, din enumerarea semnatarilor acestui contract colectiv de muncă rezultă că - Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România include între membri și Federația Națională a Sindicatelor la care este afiliat și sindicatul reclamant, aspect care rezultă din tabelul cuprinzând membrii de sindicat reprezentați, anexat acțiunii, și care nu a fost contestat de pârâtă.
În consecință, s-a constatat că reclamantei îi este aplicabil Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007 și toate obligațiile stabilite de acesta în sarcina sa.
Situația este aceeași și în cazul Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010 (publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a nr. 3/11.02.2008) în sensul că potrivit art. 113(1) unitățile în care, și au membri și sunt prevăzute în anexa nr. 5 prezentului contract colectiv de muncă vor încheia contracte colective de muncă pe baza prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, chiar dacă unitatea respectivă nu a avut desemnați reprezentanți la negociere, nefiind semnatară a prezentului contract colectiv de muncă iar în
conformitate cu art. 123 acest contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte după cum urmează:
1. în toate unitățile nominalizate în anexa nr. 5;
2. în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art. 11, (1), lit. c) din Legea nr. 130/1996.
Și în acest contract colectiv de muncă, societatea pârâtă figurează la numărul 69.
Ca urmare și acest contract îi este aplicabil.
Potrivit art. 40 (3) lit. a) din Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007, salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, valabil de la data de 1 ianuarie 2007 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună, este de 620 lei/lună, reprezentând 3,647 lei/oră, fără a avea alte adaosuri, indemnizații și sporuri incluse în acesta.
Pe de altă parte, în conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol, coeficienții minimi de ierarhizare de la pct. (1) se aplică la salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stabilit prin art. 40, pct. (3).
Așadar, valoarea salariului minim brut stabilită prin Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007 nu se referă la valoarea finală a salariului unui angajat, astfel cum susține pârâta, arătând că niciunul din angajați nu primește un salariu mai mic decât salariul de 440 lei lunar stabilit în contractul colectiv de muncă la nivel național, ci se referă la salariul de bază, la care se aplică coeficienții de ierarhizare și la care se adaugă adaosuri, indemnizații și sporuri care nu sunt incluse în acesta.
Pe de altă parte, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte, art. 6.3(3) stabilește un salariu minim de 330 de lei.
Or, acest cuantum este sub nivelul chiar al salariului minim brut la nivel de ramură.
Ca urmare, în aplicarea art. 6.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, stabilirea unui salariu la acest nivel sau superior, dar până la nivelul de 620 lei lunar ar fi nelegală.
Pe de altă parte, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu se face nicio referire la valoarea salariului de bază la care se referă art. 6.1(3) potrivit cu care salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Or, în condițiile în care art. 6.3(3) din contractul colectiv de muncă stabilește că salariul minim este de 330 lei, deci salariul final negociat în conformitate cu art. 6.2, care cuprinde și sporuri, indemnizații și adaosuri, înseamnă că salariul de bază ar putea fi chiar mai mic de 330 lei.
Formularea art. 6.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu este însă clară, întrucât deși alin. 3 indică valoarea salariului minim, în alin. 1 se face referire la salariul de bază.
În aceste condiții, dacă se interpretează acest text în sensul că face referire la salariul minim de bază și în alineatul 3, rezultă că acesta este sub nivelul stabilit de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Apoi, în conformitate cu art. 4.11 alin. 2 lit. f și alin. 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, stabilește un spor de 75% aplicat la salariul de bază pentru remunerarea salariaților pentru munca prestată în ore suplimentare față de programul normal de lucru, în condițiile în care acestea nu se compensează cu ore libere plătite. Același cuantum al sporului este stabilit și pentru orele de lucru efectuate în zilele nelucrătoare - art. 6.10 (1) lit.
Dar, potrivit art. 41(1) lit. c din Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007, sporul minim ce se acordă în condițiile acestui contract la salariul de bază minim brut al salariaților pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază. Același nivel al sporului este prevăzut în art. 42 alin. 1 lit. c din Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010.
Potrivit art. 8(2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate. Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate. În cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective. Până la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz. Pe cale de consecință, pârâta are obligația de a plăti orele suplimentare și orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale cu un spor de 100% din salariul de bază. Aceasta este o consecință a înlocuirii de drept a clauzelor nule din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate cu clauzele din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, urmând ca instanța să oblige pârâta să aplice aceste prevederi din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, chiar dacă reclamantul a renunțat la capătul doi de cerere. Aceasta întrucât capătul doi al cererii viza determinarea în concret și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea unui spor de 100% în loc de sporul de 75% pentru determinarea cărora s-a încuviințat și expertiza contabilă, fiind vorba de o obligație de a da, în timp ce obligația de a aplica sporul de 100% pentru orele suplimentare și orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale este o obligație de a face care rezultă din aplicarea de drept, în temeiul legii, a prevederilor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură și este, deci, un efect al înlocuirii clauzelor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate cu clauzele mai favorabile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Tribunalul Constanța încalcă prin soluția pronunțată dispozițiile art. 973 cod civil și principiul consensualismului actelor juridice aplicând în mod
nejustificat contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi și în cazul recurentei, deși recurenta nu a semnat acest contract și a solicitat să nu înregistreze acest contract până nu va scoate societatea Confire din anexă.
A învederat, de asemenea, că instanța de fond a constatat nulitatea unor clauze ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul SC Confire pe care îl admite fără a observa inexistența unui astfel de contract la nivelul unității.
Hotărârea este criticabilă și din perspectiva acordării unor drepturi plus petita și considerarea unor raporturi juridice dintre părți, inexistente în fapt și în drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, dar și în lumina dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, va admite recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Litigiul de față s-a declanșat urmare cererii de chemare în judecată formulată de Sindicatul Pompieri Civili Cernavodă.
Atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în dispozitivul sentinței civile atacate cu prezentul recurs, rezultă că litigiul s-a purtat între Sindicat, pe de o parte, în calitate de reclamant și SC Confire, pe de altă parte, în calitate de pârâtă.
Pe parcursul întregii proceduri judiciare desfășurate în fața Tribunalului, reclamantul Sindicatul nu a învederat instanței împrejurarea că demersul judiciar aparține membrilor de sindicat al căror reprezentant este Sindicatul, poziție pe care o poate dobândi în mod legal din perspectiva art. 28 din Legea nr. 54/2003.
În această situație, Tribunalul, fără a-și exercitat rolul activ, nu a stabilit care sunt părțile în proces, respectiv salariații care au înțeles să dea mandat judiciar Sindicatului în vederea dobândirii unor drepturi salariale pretinse.
Cu toate că litigiul s-a purtat în această manieră, Tribunalul a obligat pârâta să plătească membrilor de sindicat drepturi salariale fără a stabili în concret care dintre aceștia au calitatea de reclamant și fără a dispune citarea pentru niciunul dintre termenele de judecată.
Curtea, încercând că clarifice această chestiune cu prioritate și pentru a avea confirmarea că Sindicatul a acționat în numele membrilor în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 53/2004 și care dintre aceștia au calitatea de reclamanți, a efectuat corespondență oficială cu Judecătoria Medgidia, căreia i s-au solicitat informații referitoare la mențiunile înregistrate în Registrul persoanelor juridice cu privire la Sindicatul Pompieri Civili Cernavodă.
Cu adresa nr. 5028/C din 10 septembrie 2009 Judecătoria Medgidiaa comunicat Curții de Apel Constanța împrejurarea că prin încheierea nr. 42/PJ din 16 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr- s-a admis cererea de dizolvare a Sindicatului Pompieri Civili Cernavodă.
Semnificația juridică a dizolvării Sindicatului la data de 16 septembrie 2008 este aceea că, pe de o parte, hotărârea judecătorească nu mai trebuia comunicată acestuia ci salariaților, iar pe de altă parte, în faza de judecată a recursului calitate procesuală pasivă trebuia în mod necesar să o aibă salariații în nume propriu și nu reprezentați de sindicatul dizolvat la o dată mult anterioară recursului.
Din cuprinsul celor 80 de salariați și care nu au fost citați niciodată în fața Tribunalului, au fost reprezentați în fața Curții de către avocat, 45 de salariați; 35 dintre aceștia neavând avocat, au fost citați, 14 dintre aceștia la locul de muncă iar ceilalți 21, la ultima adresă din contractele individuale de muncă.
de soluționare a litigiului cu procedura legal îndeplinită în fața Curții nu acoperă judecata nelegală din fața Tribunalului, astfel că în lipsa unei nominalizări explicite a persoanelor care au calitatea de reclamant nu se poate concluziona care dintre salariați și-au însușit această calitate.
Dificultatea de stabilire a cadrului procesual este determinată de împrejurarea că atașat cererii de chemare în judecată s-a depus un singur tabel cu un număr de numai 34 de salariați care arată că sunt de acord cu acționarea în instanță a firmei Confire SA pentru nerespectarea contractelor ce decurg din contractul colectiv de muncă la nivel național din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
- mult, din cuprinsul acestui tabel rezultă că cei 34 de salariați au acordat mandat judiciar Sindicatului de a acționa în instanță firma SC SA, iar Sindicatul, încălcându-și mandatul, a acționat în judecată SC Confire SRL.
Stabilirea corectă a cadrului procesual este obligația primordială a instanței de fond care, primind cererea de chemare în judecată, trebuia să stabilească dacă aceasta este semnată de reclamanți și, respectiv, care dintre salariați au această calitate.
Această nelegalitate nu poate fi remediată de instanța de recurs, stabilirea corectă a cadrului procesual din perspectiva părților fiind atributul instanței de fond.
Pe cale de consecință, Curtea, apreciază în lumina dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, ținând cont de precizările de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtaSC SRL, cu sediul în B,-, -. 2, etaj 1,. 33, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 789 din 19 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantSINDICATUL POMPIERI CIVILI CERNAVODĂ, cu sediul social în Cernavodă,-, județul C și cu sediul
procesual ales în C, b-dul -. - nr. 183, -. C,. 41, județul C, intimații reclamanți, G, BELGIN,, toți cu domiciliul ales în C, b-dul -. - nr. 183, -. C,. 41, județul C și intimații reclamanți, G, și, toți cu domiciliul la locul de muncă, respectiv la sediul SC SRL - B,-, -. 2, etaj 1,. 33, sector 3, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în F, str. 22, -. A, etaj 1,. 6, județul I, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în M,-, bloc 22,. 19, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în Cernavodă, str. 9 -, -. A, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în Cernavodă,-, județul C, domiciliat în M,
str. - nr. 50, județul C, domiciliat în,-, județul C și, domiciliat în F,-, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe cu stabilirea corectă a cadrului procesual.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/26.11.2009
gref. -
4 ex./27.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
