Speta drept civil. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 363/
Ședința publică din 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții-reclamanți-intimați și domiciliați în B, sector 1,- și de recurentul-pârât-intimat domiciliat în B, sector 2,-,.B,. 9 și intimatul-pârât OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ T cu sediul în T,- județul T, având ca obiect alte cereri act. rectificare carte funciară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.10.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 26.05.2006 reclamanții și i-au chemat în judecată pe pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară privind proprietățile situate în localitatea, str. a --a, nr.186, aparținând reclamanților, respectiv str. a --a nr. 41, aparținând pârâtului, respectiv rectificarea fișei corpului de proprietate din str. a --a, nr.186 referitor la suprafața de teren urmând a se trece 646,00 mp.; fișa corpului de proprietate din str. a --a nr. 41 tot privind suprafața de teren urmând a se trece 238,00 mp. iar la pct. C date referitoare la proprietar să se treacă Statul Român și ca mențiuni să se scrie teren in folosință.
În motivarea cererii lor, petenții au arăta, relativ la proprietatea situată în str. a - - a nr.41, că în actele anterioare încheierii în anul 2003 contractului de vânzare cumpărare nr.1698, suprafața de teren aferentă acesteia era de 646. iar referitor la proprietatea din str. a - - a nr.186, terenul aferent proprietății înainte de încheierea actului de vânzare cumpărare nr.975/04.09.2003 era de 238..
S-a mai precizat că, la încheierea ultimelor acte de vânzare cumpărare, urmare a faptului că experții abilitați a întocmi schițele cadastrale nu s-au deplasat în teren pentru efectuarea măsurătorilor, pe baza Panului de încadrare în zonă - 1: 2000, s-au întocmit schițele cadastrale în baza cărora s-a făcut intabularea cu erori evidente, în sensul că proprietatea din str. a --a nr.186 a fost diminuată de la 646. la 612,97. iar proprietatea din str. a - - a nr.41,a fost majorată de la suprafața de la 238.p la 280,87.
Astfel, proprietatea situată în str. a --a nr.186 figurează la numărul cadastral al bunului imobil la nr.282, număr sector cadastral 8/845, făcându-se mențiunea suprafeței din măsurători - 612,67 mp, suprafața din act, 646.
Proprietatea situată în str. a --a nr.41 figurează la numărul cadastral 327, fără număr sector cadastral cu mențiunile: suprafața din măsurători 280,87. suprafața din act 238. teren, aceasta ultima înscriere conținând o eroare în sensul că se face mențiunea "teren proprietate" în timp ce situația reală a acestuia este de teren proprietate de stat, astfel cum se atestă și în adresa 12385/06.02.2006 a
Se mai apreciază că documentația cadastrală aferentă a imobilului situat în str. a --a nr.41, oraș nu a fost întocmită în conformitate cu dispozițiile pct.2,3,4 din instrucțiunile privind întocmirea documentației aprobate prin Ordinul ONCGC 946/12.10.2000.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii reclamanților.
În apărare s-a precizat că din planurile cadastrale rezultă suprafața reală de teren ce aparține reclamanților, care este de 612,67. și nu 646. suprafața cu care au fost de acord, astfel cu rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1698/28.10.2003.
Cu privire la imobilul din str. a --a nr.186, se arată că acesta a primit număr cadastral nr.282 și s-a întocmit fișa corpului de proprietate în care este menționată suprafața de 612,67. rezultată din măsurători condiții în care a fost încheiat și contractul de vânzare cumpărare prin care a dobândit imobilul în cauză.
Relativ la proprietatea sa, pârâtul arată că suprafața nemăsurată și indicată brut în 1957, respectiv 238.p, a fost reluată în mod succesiv fără alte verificări în toate actele până în 2003, când în urma măsurătorilor imobilului din str. a - - a nr.41 a format numărul cadastral 327, în care este menționată suprafața de 280,87. iar nu de 238. cum este menționat în acte.
Prin sentința civilă nr. 1422/21.05.2007, Judecătoria Tulceaa respins acțiunea ca nefondată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, prin încheierea nr.6591/09.12.2003 a Biroului de Carte Funciară, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Orașul, str. a --a, nr.186, județul T compus din două locuințe, în suprafața construită de 103,42. respectiv 38,28. și anexe în suprafața construită de 21,74. și teren în suprafață de 612,67. (în act 646.) în favoarea numiților, și, cu titlu de moștenire, avându-se în vedere certificatul de moștenitor nr.24/24.03.2003, documentația cadastrală cu nr. 282 înregistrată, verificată și recepționată de
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1698/28.10.2003 la., T vânzătoarea - prin mandatar - a înstrăinat reclamantei cota de 10/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul orașului str. a - - a, nr.186, având număr cadastral 282, format în totalitate din suprafața de 646. curte (din act), 612,67. (din măsurători) și o casă de locuit ocupând o suprafață construită de 103,42, o anexă ocupând o suprafață construită de 21,74. și separat o altă locuință având o suprafață construită de 38.28. conform fișei corpului de proprietate.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 975/04.09.2003 la. - T, numitul a înstrăinat pârâtului imobilul situat în str. a --a nr.41, având număr cadastral 327 format din 238.p din act, 280,87. (din măsurători) ocupând o suprafață construită de 92,88. (din act), 89,16. (din măsurători), conform fișei corpului de proprietate.
Judecătoria a observat că suprafețele de teren despre care s-a făcut mențiunea în Cartea Funciară sunt menționate în mod distinct ca și suprafețe care rezultă din titlu și cele care rezultă din măsurătorile persoanei care a efectuat schița cadastrală, în cazul proprietății reclamanților aceasta fiind de 646. (din act) respectiv 612,67. (din măsurători), iar pentru pârât terenul măsurând 238.p din act, 280,87. (din măsurători)
Judecătoria a mai constatat că, potrivit art. 34 din Legea 7/1996, operațiunea de rectificare vizează conținutul Cărții Funciare și nu documentația cadastrală care stă la baza intabulării dreptului de proprietate, astfel cum au solicitat reclamanții; pe de altă parte, judecătoria a observat că nu s-a probat existența unei situații care să justifice rectificarea mențiunilor din cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel reclamanții, prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la rectificarea documentelor cadastrale, deși încă de la primul termen de judecată, au precizat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie rectificarea înscrisurilor din nr. 327 precum și a documentațiilor cadastrale care au stat la baza înscrisurilor, documentații despre care au făcut vorbire în conținutul acțiunii.
Apelanții au învederat că judecătoria a luat act de precizări și, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, se și preocupau de aceste documentații (declarativ doar) atunci când face o reproducere a disp. art. 34 din Legea nr.7/1996. Legat de aceste documente cadastrale se apreciază că operațiunea de rectificare vizează conținutul și nu un document cadastral care stă la baza intabulării dreptului de proprietate - așa cum solicită reclamanții.
Apelanții au arătat că instanța a respins doar cererea privind "rectificarea înscrierii în " fără a se pronunța cu privire la rectificarea documentațiilor cadastrale astfel că au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
De asemene, au arătat apelanții, instanța de fond a dezvoltat o motivație contradictorie care nu justifică dispozitivul sentinței ceea ce aduce în discuție și o greșită aplicare a legii.
Susținerea instanței referitor la interpretarea art.34 din Legea 7/1996 este parțial exactă, numai că, nu s-a observat că în cadrul aceleiași acțiuni, apelații au solicitat soluții distincte: una pe rectificarea înscrierilor din (conform precizărilor din acțiune) și una pe valabilitatea documentațiilor cadastrale, relativ la aspectele concrete subliniate în cererea de chemare în judecată.
Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordin nr.634/2006, stabilește procedurile și modalitățile prin care se întocmesc documentațiile cadastrale necesare înscrierii în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobile care necesită documentație pentru prima înscriere, imobile care necesită documentație pentru modificarea limitei de proprietate sau pentru modificarea suprafeței (art.1 și art. 2 alin.1 lit. a, e și f).
Același regulament stabilește etapele de parcurs și procedura de urmat specifice fiecărei etape stabilind responsabilități în sarcina persoanei autorizate să întocmească documentația cadastrală, în sarcina persoanelor care recepționează documentațiile.
Apelanții au învederat că nu au reușit să rezolve amiabil neînțelegerile cu pârâtul referitoare la documentațiile cadastrale care prezintă situații contradictorii relativ la amplasamentul și delimitarea proprietăților, situație în care, rezolvarea neînțelegerilor se va face de către instanțele judecătorești (art.27 din Regulament.
Deoarece instanța de fond nu și-a exercitat competența de judecată referitor la documentațiile cadastrale acesta conduce la admiterea apelului, casarea hotărârii și trimiterea pricinii spre noua judecată la Judecătoria Tulcea.
De asemenea, apelanții au mai arătat că, instanța de fond nu a administrat toate probele necesare corectei soluționări a pricinii, apreciind că le-a fost respinsă, in mod nejustificat, cererea de efectuare unei expertize tehnică cu obiective pertinente care luau în discuție aspecte legate de amplasamentul și delimitarea celor două imobile funcție de actele de proprietate, de faptul că aveau de a face cu imobile împrejmuite și toate celelalte chestiuni supuse deja atenției; în consecință, apelanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice cu obiectivele indicate și la instanța de fond, precum și suplimentar, audierea a doi martori.
Intimatul, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 102 /03.06.2009, Tribunalul Tulceaa admis apelul reclamanților și, schimbând în parte sentința apelată, a admite în parte acțiunea dispunând rectificareaînscrisuriloroperate în cartea funciară a imobilului cu nr. cadastral 282 situat în,-, precum și a celor operate în cartea funciară a imobilului cu nr. cadastral 327, situat în -, în sensul de a se realiza intabularea dreptului de proprietate asupra terenului și de a se evidenția suprafețele construite în conformitate cu dispozițiile nr. 2865/18.10.2005 a Judecătoriei Tulcea și cu cele ale deciziei civile nr. 534/27.06.2008 a Tribunalului Tulcea; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată către apelanți.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea art. 34 din Legea nr.7/1996, apreciind că operațiunea de rectificare vizează conținutul cărții funciare și nu documentația cadastrală care stă la baza intabulării dreptului de proprietate.
Tribunalul a observat că, prin modificările introduse prin Titlul XII al Legii nr.247/2005, s-au reglementat în mod superior aspecte din materia rectificarea cărții funciare, modificări ce au fost inspirate din realitățile practice, acestea decurgând și din esența acțiunii în rectificare care este un mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor subiective civile, susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă oricărei persoane al cărui drept este vătămat printr-o înscriere inexactă, posibilitatea să solicite înlăturarea inexactității și corelarea înscrierii cu situația juridică reală a drepturilor ce formează obiectul înscrierii.
După ce a constatat că, din eroare, la intabulare au fost trecute alte suprafețe de teren decât cele reale, așa cum sunt prevederile art.34 pct.4 din Legea 7/1996 republ. tribunalul a considerat că, în speță, este o inexactitate a dreptului înscris în cartea funciară și situația reală a imobilului în prezent, care impune admiterea în parte a acțiunii.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părți, prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, pârâtul a arătat că, instanța de apel în mod greșit a dispus schimbarea sentinței civile nr. 1422/21. 05.2007 Judecătoriei Tulcea și a dispus rectificarea înscrisurilor operate în cartea funciară a celor două imobile avându-se în vedere suprafețele construite în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 2865/18.10.2005 a Judecătoriei Tulcea (de fapt, din 2007 și nu din 2005) și cu cele ale deciziei civile nr. 534/27.06.2008 ale Tribunalului Tulcea.
Astfel, s-a arătat că sentința civilă nr. 2865/2007 s-a pronunțat într-o acțiune introdusă la 26.05.2006 și toate probatoriile din dosar s-au făcut avându-se în vedere capetele de cerere și motivările din acea acțiune, dar soluția vizează situații apărute după doi ani de la introducerea acțiunii, respectiv două hotărâri judecătorești date în alt dosar după mult timp de la promovarea acțiunii.
La data introducerii acțiunii și la data pronunțării sentinței civile nr. 1422/21.05.2007 a Judecătoriei Tulcea, nu se impunea rectificarea înscrisurilor din cartea funciară și nu se impun rectificări nici în prezent deoarece, în mod greșit, s-a reținut de către instanța de apel că, din eroare, la intabulare au fost trecute alte suprafețe de teren decât cele reale, neexistând nicio inexactitate a dreptului înscris în cartea funciară și situația reală a imobilului.
La data înscrierilor în cartea funciară s-au făcut măsurători, iar înscrierile corespund cu situația de pe teren existentă în momentul înscrierii, iar legea nr. 7/1996, republicată, nu face referiri și nu cuprinde obligativitatea modificării documentației cadastrale pe cale judecătorească.
De asemenea, greșit a reținut instanța de apel că părțile nu au reușit să rezolve amiabil neînțelegerile referitoare la documentațiile cadastrale și că rezolvarea neînțelegerilor se face de instanțele judecătorești, deoarece nimic nu-i împiedică pe soții să ceară întocmirea unor noi documentații cadastrale pentru imobilul lor, pe cale administrativă.
De altfel, ei nu au dreptul la mai mult teren decât cel de 612,67. cât a reieșit la măsurători atunci când a dobândit imobilul și când s-a înscris cu el în cartea funciară, el declarând cu acea ocazie că aceasta este suprafața reală pe care o deține și că este de acord cu ea.
În fine, s-a mai învederat că acțiunea se referă la suprafețe de teren și nu la construcții, iar decizia civilă nr. 102/3.06.2009 a Tribunalului Tulcea precizează ca intabularea să prevadă evidențierea suprafețelor construite în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 2865/18.10.2007 (și nu din 2005) a Judecătoriei Tulcea și cu cele ale deciziei civile nr. 534/27.06.2008 a Tribunalului Tulcea, hotărâri ulterioare acțiunii.
Față de aceste argumente, pârâtul solicită admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe.
Și reclamanții au formulat recurs, criticând decizia pronunțată de tribunal.
În motivarea căii de atac s-a arătat că decizia Tribunalului Tulcea rezolvă parțial cererea introductivă de instanță, lăsând nerezolvate unele chestiuni legate de întocmirea noilor documentații cadastrale care vor sta la baza rectificărilor înscrierilor în cartea funciară, lăsând nemotivate "schimbarea în parte" și menținerea unor dispoziții ale sentinței apelate, nemotivând menținerea obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată la fond și nemotivând diminuarea cheltuielilor de judecată pentru fond și apel pe care este obligat intimatul să le plătească apelanților.
Astfel, hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, urmare a faptului că nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină, conform probatoriilor adminJ. ceea ce duce la o aplicare greșită a legislației în domeniul cadastrului și a publicității imobiliare și a legii fondului funciar.
De aceea, consideră reclamanții-recurenți, instanța de apel ar fi trebuit să dispună explicit în sensul că, rectificarea înscrierilor în cărțile funciare ale celor două imobile se efectuează în baza unor documentații cadastrale conform Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 art. 51 alin. 1 și a Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat cu Ordinul Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 634/13.10.2006.
Mai mult, documentațiile cadastrale ce urmează a fi astfel elaborate în conformitate cu Regulamentul aprobat cu Ordinul nr. 634/13.10.2006, vor fi în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 2865 din 18.10.2007 a Judecătoriei Tulcea, cât și cu cele ale deciziei civile nr. 534 din 27.06.2008 a Tribunalului Tulcea, cât și cu Raportul de expertiză tehnică elaborat de expert tehnic, raport care să facă parte integrantă din hotărârea pronunțată.
În final, reclamanții au criticat decizia instanței de apel atât din punct de vedere al menținerii dispozițiilor din hotărârea instanței de fond de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată, cât și cu privire la cuantumul cheltuielilor calculate de tribunal ca efectuate de ei în cursul celor două etape procesuale.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul declarat de reclamanții și este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare, pe când recursul declarat de pârâtul este întemeiat și admiterea sa are consecința modificării în tot a deciziei recurate, în sensul că va fi respins apelul formulat de apelanții-reclamanți.
Astfel, după cum reiese din cuprinsul acțiunii introductive în urma căreia s-a constituit dosarul nr- al Judecătoriei Tulcea, reclamanții și au solicitat rectificarea înscrisurilor din cartea funciară în care erau intabulate proprietățile lor și cea a pârâtului, care se învecinează; cererea de rectificare se baza pe "întocmirea schițelor cadastrale cu erori evidente" în sensul că proprietatea reclamanților ar fi fost diminuată de la 646 la 618,97. iar proprietatea pârâtului ar fi fost mărită de la 238. la 280,87. (teren care, în plus, ar fi în folosința pârâtului și în proprietatea statului).
La primul termen de judecată reprezentantul reclamanților a învederat că înțelege să facă o "precizare" la acțiune, anume că solicită și modificarea documentației cadastrale pentru cele 2 imobile (încheierea din 19.06.2006 - fila 77, dosar Judecătoria Tulcea ); această poziție procesuală nu a fost urmată de o indicareîn scrisa noului obiect al acțiunii și al temeiurilor în fapt și în drept ale noii solicitări.
În cursul desfășurării apelului s-au depus la dosar hotărâri ale instanțelor pronunțate în dosarul nr- privind acțiunea acelorași reclamanți și care au solicitat grănițuirea și revendicarea terenului lor pretins ocupat ilegal de și dezafectarea construcțiilor edificate pe proprietatea lor, respectiv sentința civilă nr. 2865/18.10.2007 a Judecătoriei Tulcea și decizia civilă nr. 534/27.06.2008 a Tribunalului Tulcea.
Reclamanții și au învederat că aceste hotărâri judecătorești au fost executate integral prin Biroul Executorului Judecătoresc, T, astfel că, prin executarea lor, s-a revenit asupra poziției graniței dintre cele două proprietăți, gardul dintre cele două terenuri fiind repus pe poziția în care se afla înainte de 2003, când s-au întocmit documentațiile cadastrale a celor două imobile.
De asemenea, în cursul apelului s-a admiistrat la dosar un raportul de expertiză tehnică (inclusiv prin răspuns la obiecțiuni), prin care se concluzionează că diferențele rezultate din măsurătorile efectuate de expert față de cele indicate de documentațiile cadastrale realizate în anul 2003 (dimensiunile și suprafața celor două terenuri), impun rectificarea înscrierilor în cartea funciară în conformitate cu Regulamentul aprobat cu Ordinul nr. 634/2006, art. 18 și art. 19.
Situația prezentată și dovedită de reclamanți în fața instanței de apel nu era de natură să conducă la admiterea acțiunii introductive, după ce înțelesul art. 34 din Legea nr. 7/1996 a fost corect deslușit de judecătorie (deși concisă, motivarea primei instanțe, spre diferență de cea a tribunalului, corespunde cerințelor art. 261 Cod procedură civilă).
Totuși, ambele instanțe au comis o serie de erori procedurale - legate, în special, de admisibilitatea unor probe - erori provocate și de ignoranța totală a părților în materia înscrierilor în cartea funciară și a acțiunilor deschise de Legea nr. 7/1996.
Mai mult, decizia pronunțată de tribunal corespunde cu greu exigențelor cerute de profesionalismul și competența care trebuie să fie dovedite de o instanță de control judiciar, hotărârea pronunțată conținând grave lacune referitoare la tehnica de redactare a unei hotărâri judecătorești: motivare eliptică, nesusținută de dispozițiile legale care nici măcar nu au fost indicate în motivare; generalizări fără consecințe asupra situației concrete a părților (ex. trimiterea la titlul XII al Legii nr. 247/2005); concluzii lipsite de argumentație care să le precedă (ex. eroarea la intabulare cu privire la suprafața de teren); reținerea în dispozitiv sentința civilă nr. 2865/2005 (de fapt 2007) a Judecătoriei Tulcea ca producând efecte asupra cererilor de față, deși despre existența și conținutul acestor hotărâri nu s-a amintit nici măcar o singură dată în decizie.
Curtea mai constată că, în esență, reclamanții doreau modificarea mențiunilor din cartea funciară nr. 280 Orașului în care era intabulat imobilul proprietatea lor referitoare la suprafața de teren, precum și modificarea indicațiilor din cartea funciară în care era intabulat imobilul folosit de pârâtul referitor la suprafața de teren, titularul dreptului de proprietate și mențiunile privind folosința.
Or, însemnările din cartea funciară nr. 280 Na O rașului în care era intabulat bunul proprietatea reclamanților datează încă de la 29.10.2003, când reclamanții au dobândit proprietatea asupra bunului - în descrierea pe care acum o contestă teren în suprafață de 614,67. (646. în acte) -, astfel cum a fost preluat de la autorii lor:, și.
Drept dovada a bunei cunoștințe a situației reale a terenului, în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698/28.10.2003, cumpărătoarea a arătat expres că înțelege să își însușească aceste minusuri de teren conform planurilor cadastrale și să ceară înregistrarea în cartea funciară a suprafețelor rezultate din măsurătorile cadastrale.
În aceste condiții, nemulțumirile reclamanților referitoare la întinderea reală pe care terenul proprietatea lor ar fi trebuit să îl aibă s-ar fi putut soluționa numai pe calea unei plângeri împotriva încheierii de intabulare a contractului nr. 1698/2003 (încheierea nr. 6592//29.10.2003) conform art. 50 din Legea nr. 7/1996 (în redactarea în vigoare la data înscrierii, art. 52).
Or, potrivit acestor texte legale, acă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată, urmând ca încheierea de înscriere sau de respingere să poată fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare (dispoziții care au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, dar aplicabile situației reclamanților dat fiind momentul introducerii prezentei acțiuni).
Conform art. 48 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părților; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.
Dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată. Despre respingerea cererii se va face mențiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum și în cartea funciară.
Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare (art. 49 și 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
Deși dispoziții legale expuse din capitolul privind procedura înscrierii nu o stipulează expres, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit oris-au transmis în mod valabil(art.20 al.1 din lege).
Semnificația acestei prevederi legale este aceea că, persoana care pretinde înscrierea unui drept real, trebuie să facă dovada tuturor condițiilor de valabilitate a actului prin care bunul a intrat în patrimoniul său.
Aceasta este, justificarea îndreptățirii registratorului de carte funciară/judecătorului delegat de a verifica, prin filtrul art. 48 din lege, nu doar actul în temeiul căruia se vrea soluționată cererea de înscriere cu care este învestit, ci și actul pe care se întemeia dreptul celui care a transmis.
De aceea, nu doar art.23 din lege, ci obligația - conținută de art. 20 al. 1 - de verificare a transmiterii dreptului real, impune analizarea transmiterilor succesive pentru a constata dacă, în șirul actelor care stau la baza cererii de înscriere, fiecare persoană a avut calitatea de proprietar - aceasta cu atât mai mult cu cât niciuna dintre transmiteri nu a făcut obiectul înscrierii în cartea funciară.
Potrivit art.47 al. 1 din Legea nr.7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Îndeplinirea condițiilor de înscriere se face printr-o verificare efectuată la momentul înregistrării cererii; de aceea, la analiza plângerii, Oficiul este obligat să înainteze instanței și dosarul încheierii și copia cărții funciare.
Reiese, așadar că, în soluționarea unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară (oricât de îndreptățită ar părea solicitarea petentului fi momentul acestei rezolvări), instanța învestită va fi legată - definitiv - de documentația pe care s-a bazat înscrierea contestată.
Alta este situația când nu se invocă nelegala înscriere, ci împrejurarea că, ulterior, au intervenit anumite situații ce fac ca mențiunile cărții să nu mai corespundă realității juridice sau materiale.
Astfel, Legea nr. 7/1996 a prevăzut situația rectificării cărții funciare, prin care - în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde situației juridice reale - se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară (art. 33 alin.2).
Prin raportare la definiția legală a "modificării" - orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil (alin.3) -, rezultă că "rectificarea" vizează aspecte esențiale dreptului de proprietate sau al celorlalte drepturi reale succesibile de înscriere în cartea funciară (obiect, titular, modalități, desmembrăminte).
Conform art. 33 alin. 4 și 34 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Rezultă de aici că, spre diferența de plângere, rectificarea se justifică faptic întotdeauna pe împrejurări ivite după rămânerea definitivă a înscrierii care se vrea astfel pusă în concordanță cu noua realitate juridică.
Mai mult, legea impune și condiții procedurale de admisibilitate a unei acțiuni în rectificare (în lipsa cărora, o astfel de cerere, ar trebui calificată deci inadmisibilă) de constatare a situației pe care se întemeiază rectificarea doar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Este, în parte, și situația recurenților care, în cererea lor de rectificare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 26.05.2006, invocă dispozițiile sentinței civile nr. 2865/ 18.10.2007 a Judecătoriei Tulcea și decizia civilă nr. 534/ 27.06.2008 a Tribunalului Tulcea.
Or, reclamanții nu au putut face dovada vreunei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data inițierii procesului; o hotărâre judecătorească de soluționare a litigiului dintre și și referitoare la lăsarea în deplină proprietate și posesie a unui teren de 25,13. și ridicarea unei construcții a fost pronunțată pentru prima oară la 18.10.2007, cauza căpătând caracter irevocabil abia la 27.06.2008.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2865/18.10.2007, Judecătoria Tulceaa admis în parte acțiunea reclamanților și și cererea de intervenție a numitei și l-a obligat pe să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 25,13. cu obligarea pârâtului la ridicarea construcției edificată pe acest teren, stabilind și linia de hotar între proprietățile părților; prin decizia civilă nr. 534/27.06.2008 Tribunalul Tulceaa admis recursul formulat de și și a modificat în parte sentința amintită, obligând pârâtul să demoleze construcțiile sale și 0,8. în interiorul proprietății acestuia.
Cum apelul împotriva sentinței civile nr. 1422/21.05.2007 a Judecătoriei Tulcea (prin care a fost respinsă cererea de rectificare formulată de reclamanți) a fost promovat la 26.07.2007, în mod firesc, apelanții nu au menționat, printre criticile aduse acestei hotărâri, soluția pronunțată în revendicarea descrisă anterior; sentința civilă nr. 2865 din 18.10.2007 a fost înaintată tribunalului abia la termenul din 14.12.2007, iar decizia civilă nr. 534/2008 la termenul din 12.09.2008.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă (aplicabil conform art. 316 Cod procedură civilă și în recurs), în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Apelul este o cale de atac comună, ordinară de reformare și devolutivă în temeiul căreia părțile pot invoca nemulțumiri (legate de temeinicie sau nelegalitate) față de hotărârea primei instanțe.
Apelul provoacă o nouă judecată în fond cu privire la toate problemele de fapt cât și cele de drept, însă în limita a două reguli: una impusă de aplicarea principiului disponibilității și în calea de atac a apelului și cealaltă de atribuțiile de control judiciar ce se exercită de instanță prin intermediul căilor de atac.
Efectul devolutiv enunțat anterior este deci restrâns de regula "tantum devolutum quantum judicatum" potrivit cărora prin apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Astfel, instanța superioară este chemată să judece numai ce a judecat și prima instanță, nefiind posibile modificarea elementelor cererii de la prima instanță și nici să se formuleze cereri noi.
Controlul judiciar trebuie înțeles ca fiind ansamblul drepturilor și obligațiilor pe care le au - în cadrul unui sistem judiciar - instanțele de judecată superioară de a verifica, în condițiile și procedura prevăzută de lege, legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare lor și de a desființa acele hotărâri care sunt greșite sau de a le confirma pe cele care sunt legale și temeinice.
Revenind la prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, prin acest text este instituită regula conform căreia în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată (printre altele) și a cauzei.
Obiectul cererii îl constituie pretenția concretă a reclamantului - restituirea unei sume, executarea unei obligații, etc. Lucrul reclamant nu poate fi, însă, conceput independent de calificarea juridică în virtutea căreia s-a făcut cererea și în virtutea căreia ar putea fi primită de judecător.
De aceea, pretenția nu este doar un lucru (sume, bunul, etc.), ci un drept subiectiv asupra lucrului reclamat, prin care pretenția devine juridică.
legată de problema obiectului cauzei este și noțiunea de "cauză" din perspectiva dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă, textul referindu-se "cauza dreptului - causa debendi", înțeles ca fundamentul dreptului invocat de cel care a formulat pretenția.
Or, întemeindu-și acțiunea în rectificare pe dispozițiile "art. 33 alin. 1 și următoarele" din Legea nr. 7/1996, este evident că - astfel cum s-a arătat anterior - rectificarea cuprinsului cărții funciare (obiectul acțiunii) poate avea drept cauză doar hotărârile judecătorești definitive și irevocabile din care reiese că înscriereanu mai era în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În aceste circumstanțe, reiese că sentința civilă nr. 2865/2007, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 534/2008 a Tribunalului Tulcea are o importanță cu mult mai mare decât cea conferită de aspectul său probator, fiind în fapt chiar cauza juridică a dreptului de a cere rectificarea.
De aceea, tribunalul ar fi trebuit să nu valorifice pe calea apelului aceastănouă cauză(demonstrat fiind că hotărârile judecătorești citate au fost prezentate tribunalului la mai bine de 1 an de la promovarea apelului), ci ar fi trebuit să soluționeze pricina în limitele cererii fixate de reclamant în fața primei instanțe.
Or, constatând că solicitarea de rectificare nu se bazează pe o hotărâre irevocabilă (condiție sine qua non prevăzută de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996) tribunalul ar fi trebuit, asemenea judecătoriei, să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Prevederile art. 34 (alături de cele ale art. 35-37) stabilesc și limitele procesuale ale judecății cererii de rectificare; din punct de vedere probator, dovedirea cauzei dreptului înseamnă însăși dovedirea dreptului, aspect cu reflexe foarte importante asupra admisibilității dovezilor solicitate de părți.
Astfel, instanțele sesizate cu o cerere de rectificare pot administra doar proba cu înscrisul autentic care este hotărârea judecătorească care stă la baza cererii, orice alte mijloace de probă fiind inadmisibile (declarațiile de martori sau expertize topografice neputând duce niciodată la stabilirea unei situații de fapt contrară aceleia rezultând dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, știut fiind căres indicata pro veritate habetur; de aici și absurditatea situației create de tribunal care a administrat o probă cu expertiză, după executarea deciziei civile nr. 537/2008, din care a reieșit o lipsă în defavoarea reclamanților și de încă 80. teren - deși punerea în posesie ca urmare a admiterii revendicării era deja făcută).
Cu toate că respingerea acțiunii pe temeiul celor arătate, după finalizarea procesului privind revendicarea ar putea părea un formalism excesiv, totuși soluția se impune din perspectiva regulilor de funcționare a cărții funciare și a caracterului de operabilitate a înscrierilor făcute, dar și al caracterului constitutiv de drepturi al unei acțiuni în rectificare, considerându-se că dreptul reclamantului există nu de la data pronunțării hotărârii irevocabile, ci de la data introducerii acțiunii.
Astfel, înscrierea - ipotetică - în cartea funciară a mențiunilor ce se doreau rectificate de reclamanți (suprafețe de teren, titularul dreptului, etc.) în condițiile notării în cartea funciară nr. 280 Na O rașului a prezentului litigiu și față de situația că reclamanții vizau modificarea unor mențiuni a căror valabilitate nu era negată la data intabulării (anul 2003), dar care sunt contestate prin prezenta cauză, ar fi însemnat recunoașterea situației că încă de la început, terenul asupra căruia poartă drepturile reclamanților ar fi avut o altă configurație.
Or, aceasta vine în contradicție cu instituția rectificării care în esență vizează situații noi - nu întâmplător, art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 face vorbire de situația că "înscrierea.nu maicorespundecu situația reală actualăa imobilului".
De asemenea, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 33 alin. 3 și textul anterior citat, rezultă că "situația reală actuală a imobilului" se referă la oschimbare a situației juridiceși nu materiale, din moment ce orice altă schimbare tehnică, ce nu afectează esența dreptului, este calificată de lege drept o "modificare".
Curtea constată că reclamanții tocmai acest lucru - o schimbare a conținutului dreptului lor - îl urmăreau: adăugarea la dreptul de proprietate pentru 612. a unui nou drept pentru o diferență de 33. aspect ce viza chiar prerogativele cele mai importante ale drepturilor înscrise în cartea funciară.
De aceea, recursul pârâtului în care se învederează că tribunalul a pronunțat o soluție bazată pe situații apărute după doi ani de la introducerea cererii este întemeiat și urmează a fi admis; drept consecință, constatându-se că tribunalul a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi modificată decizia apelată în sensul că se va respinge apelul ca neîntemeiat.
Referitor la recursul reclamanților și care vizau nesoluționarea cererii lor de modificare a documentației cadastrale, după cum s-a arătat anterior, reclamanții nu au indicat care ar fi temeiul în drept a acestei solicitări și nici titularul acestei obligații.
Din chiar motivarea recursului, rezultă că modificarea documentației cadastrale "ce urmează a fi elaborată" este consecința pronunțării sentinței civile nr. 2865/18.10.2007 și nu a soluționării acțiunii în rectificare.
De asemenea, curtea constată că nici în temeiul Ordinului nr. 634/2006 emis de Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară - pentru situația concretă în care s-ar încadra reclamanții - nu este prevăzută o obligație în sarcina părților din prezentul proces de modificare a documentației cadastrale (ale reclamanților sau ale pârâtului).
Astfel, documentația cadastrală se întocmește numai la cererea părții interesate; apoi, pentru "înscrierea modificării limitei de proprietate" - cap. 8 din ordin - și "înscrierea modificării suprafeței imobilului - cap. 9 -, reglementarea prevede condiția unei hotărâri judecătorești irevocabile (art. 18 lit. "k" și art. 19 lit. "k") care atestă împrejurarea din ipoteza textului.
Astfel, reclamanții care au câștigat acțiunea în revendicare vor solicita unui specialist, în baza sentinței civile nr. 2865/2007 a Judecătoriei Tulcea, întocmirea unei documentații cadastrale care să cuprindă întreaga suprafață de teren pentru care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, inclusiv suprafața restituită prin executor judecătoreasc de către pârât.
De aceea, soluția primei instanțe de respingere a întregii acțiuni (deci și a acestei solicitări), păstrată de tribunal prin menținerea celorlalte dispoziții altele decât cele privind rectificarea (deși pe fond - adică cu excluderea dispozițiilor privind cheltuielile de judecată - nu existau alte dispoziții) este corectă.
Tot corectă este soluția "menținută" de tribunal și referitoare la lipsa pronunțării asupra solicitării de stabilire a proprietarului tabular al imobilului din, strada a --a nr. 41. Soluția se impunea din punct de vedere al conținutului art. 34 din Legea nr. 7/1996 ale cărui exigențe impun existența unei hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la aspectul juridic care se dorește îndreptat pe calea acțiunii în rectificare; cum reclamanții nu au produs o motivare din care să reiasă că titularul bunului situat în, strada a -- nr. 41 este Statul român în dauna pârâtului, respingerea și a acestui capăt de cerere era întemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că pârâtul a achitat avocatului ales un onorariu de 500 lei prin chitanța nr. 143/26.10.2009 - în recurs, de 1800 lei prin chitanțele seria -/31.09.2007, nr. 104/decembrie 2008 și seria -/10.11.2007 - în apel la care se adaugă și cheltuielile de transport, vor fi obligați reclamanții la plata sumei de 2.391 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât-intimat, domiciliat în B,-,. B,. 9, sector 2, împotriva deciziei civile nr. 102/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu recurenții-reclamanți-intimați și, domiciliați în B, strada - - nr. 21, sector 1 și intimatul-pârât OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATRE IMOBILIARĂ T, cu sediul în-, județul
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul formulat de apelanții-reclamanți.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții și, împotriva aceleași decizii civile.
Obligă recurenții la plata către recurentul a sumei de 2.391 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
pt. grefier - - aflată în,
conf. art. 261 alin.2 pr.civ, semnează,
Grefier Secție,
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red. dec. jud. / 22.01.2010
gref.
4 ex./ 25.01.2010.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
