Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1012/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1012
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 323 din data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă și intimații reclamanți, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat pentru intimații reclamanți și depune la dosar întâmpinare în 2 exemplare.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar după întâmpinare recurentei pârâte, care nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimații reclamanți și, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată la 02.05.2007, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se instituie în favoarea lor o servitute de trecere la calea publică pe terenul proprietatea pârâtei. În motivare s- arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare 99/2000 au dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 400 mp teren având ca vecini la nord și vest pe pârâtă, la est -str.-, la sud- -, iar de la pârâtă și soțul acesteia dreptul de proprietate asupra unei case și anexe, toate imobilele fiind situate în C,-.
Au arătat că suprafața de teren cumpărată fost dezmembrată din totalul de 1200 mp proprietatea pârâtei restul de 800 rămânând în proprietatea acesteia. Din cauza configurației terenului reclamanții au precizat că nu au acces la calea publică.
Prin întâmpinarea formulată la 23.05.2007, pârâta solicitat respingerea acțiunii arătând că atunci când au cumpărat imobilul reclamanții au cunoscut starea de fapt a acestuia, au acceptat să cumpere în condițiile în care casa era situată la stradă iar terenul din spate cu acces limitat. Din documentația cadastrală se observă că la data înstrăinării în partea de nord a
proprietății, pe lângă construcție era un culoar de trecere cu o lățime de 3 care le permitea accesul reclamanților dinspre calea publică la terenul din spate. În 2004-2005, reclamanții au construit pe această de trecere o terasă și și-au blocat singuri accesul la terenul din spatele curți.
Prin sentința civilă nr.18595 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții - și, împotriva pârâtei.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare 99/2000( fila 5), reclamanții au dobândit de la pârâtă și soțul acesteia dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,- compus din casă, anexă și suprafața de 400 mp teren cu următoarele vecinătăți: și V- proprietatea pârâtei, E -str--, S- -.
S- reținut astfel că în momentul dobândirii imobilului avea ieșire la calea publică învecinându-se cu str. - pe latura de est, din schița cadastrală ( fila 6 verso ) rezultând că terenul liber - cale de acces avea lățime stradală de 3,25
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, instanța reținut că ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamanții au mai edificat o construcție ( identificată pe schița anexă cu C 2) amplasată în spatele construcției existente dar cu lățime mai mare decât construcția veche și o terasă identificată cu C 3 cu o lățime de 2,4 și lungime identică cu cea construcției existente C 1 amplasată de- lungul construcției C 1. Prin edificarea acestor construcții de către reclamanți terenul identificat cu 2 CC devenit loc înfundat.
sau deși nu există imposibilitatea absolută de ieși la calea publică, ieșirea ar prezenta inconveniente grave ori ar fi periculoasă.
În speță terenul pentru care se solicită se institui un drept de servitute, la data dobândirii dreptului de proprietate asupra lui de către reclamanți nu era loc înfundat, exista acces la calea publică pe lățime de 3, 25 transformarea în loc înfundat fiind determinată de fapta reclamanților de a construi terasa C 3 și cea de doua construcție C 2.
În ceea ce privește cererea reclamanților de se institui un drept de servitute în temeiul art. 625.civ.- prin destinația proprietarului - instanța apreciază că nu este întemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Art. 625. civ. se referă la servituțile aparente și continue pentru care destinația proprietarului ține loc de titlu, titlul fiind de fapt convenția tacită între fostul proprietar și dobânditorul unuia dintre cele 2 fonduri de menține starea de fapt și caracteristică servituții ce fost creată. Prin destinația proprietarului, se înțelege actul prin care proprietarul două fonduri stabilește între ele o stare de fapt, care ar constitui o servitute dacă aceste fonduri ar aparține unor persoane diferite.
Pentru constituirea servituții în temeiul art.625 civ. se cere ca cele două fonduri să fie ale aceluiași proprietar, iar ulterior să fie despărțite între 2 proprietari adică să se înstrăineze un fond iar contractul să nu conțină nicio clauză stingătoare de servituții.
În speță, instanța constatat că pârâta fost proprietara unui singur fond imobil casă și teren în suprafață de 1200 mp, din care a înstrăinat reclamanților determinat suprafața de 400 mp și casa astfel încât nu se poate reține existența două fonduri ( imobile ) în proprietatea pârâtei între care aceasta să fi instituit un drept de servitute, art. 625. civ. negăsindu-și aplicarea.
Împotriva acestei sentințe sentințe au declarat apel reclamantii și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea cu motivarea că la data cumpărării terenului de 400 mp exista cale de acces pe lățimea de 3 și că prin propria faptă terenul a devenit loc înfundat întrucât garajul a fost prevăzut cu două uși care se deschid dintotdeauna spre exterior, garaj care exista la data cumpărării. Această servitute a fost recunoscută ca stare de fapt de către intimată și până în prezent, accesul tuturor părților făcându-se pentru ambele imobile pe singura poarta de acces situată pe terenul proprietatea pârâtei.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În motivare a aratat că reclamanții au construit pe porțiunea de trecere dintre casă și proprietatea vecină,o terasă si în acest fel și-au blocat singuri accesul la terenul din spatele curții.Prin urmare prin demolarea terasei își pot stabili o cale de trecere la drumul public și nu este nevoie să creeze o servitute de trecere pe terenul său. Ca proprietari ai garajului, reclamanții pot modifica respectiva construcție astfel încât ușile să se deschidă pe terenul lor.
Tribunalul Dolj prin decizia nr. 323/10 iunie 2008 Admite apelul declarat de reclamanții și cu domiciliul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 18595 din 12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă domiciliată în C,- A, jud.
A schimbat în tot sentința civilă atacată în sensul că admis acțiunea formulată de reclamanții - și.
A stabilit servitutea de trecere pe terenul intimatei pârâte astfel; la Nord - între punctele B-C pe distanța de 26, vecin, la - între punctele C-2, distanța de 2, vecin str. -, Sud - între punctele 2 - A, distanța de 26, vecin, Vest - între punctele A-B, distanța 2, vecin, conform schiței anexă la raport, în suprafață totală de 52 mp.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că cererea reclamanților este legală, că aceștia nu au nici o altă cale de acces la calea publică, așa încât stabilirea unui drum de acces este necesar și obligatoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând cererea ei ca nelegală și netemeinică cu respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurenta a motivat arătând că instanța a interpretat greșit probatoriul din dosar, că reclamanții pot să-și constituie o altă cale de acces la calea publică, dacă își demolează o terasă a construcției, că între părți nu a existat nici o convenție privind dreptul de trecere și că dacă totuși trebuie stabilită o servitute, atunci ea nu trebuie să fie împovărătoare pentru recurentă.
Recursul este nefundat.
Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 616 și urm. Cod civil.
S-a constatat în urma probatoriului administrat că cele două proprietăți, proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtei au format un singur corp aparținând pârâtei.
Ulterior aceasta a vândut reclamanților partea din spate a acestei unice proprietăți, la acea dată dreptul de trecere a reclamanților la imobilul lor nereprezentând o problemă datorită raporturilor de rudenie apropiată dintre reclamant și pârâta vânzătoare.
Ulterior raporturile de bună vecinătate s-au deteriorat, așa încât s-a impus reglementarea dreptului de trecere a reclamanților. Acest lucru s-a impus dat fiind împrejurarea că terenul acestora este în prezent un loc înfundat, iar pe de altă parte aceștia construind un garaj și având un autoturism, dreptul de trecere trebuie în mod necesar extins și asupra autovehiculului
Instanța de apel a apreciat corect că reclamanții nu au o altă posibilitate de a avea acces la calea publică decât pe terenul pârâtei. Nu se poate cere reclamanților să-și demoleze terasa pentru a-și putea practica o deschidere proprie, care oricum nu ar soluționa toate nevoile de acces ale acestora.
Ca urmare, singura soluție economică rămâne cea însușită de instanță și care asigură atât nevoile reclamanților, valorifică fondul acestora, dar nici nu este păgubitoare și împovărătoare pentru fondul proprietatea pârâtei.
De altfel, aceasta poate oricând să solicite pe cale separată compensații materiale de la reclamanții beneficiari ai servituții.
În consecință, criticile recurentei sunt nefondate, decizia atacată este perfect legală, așa încât recursul acesteia urmează a fi respins conform considerentelor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 323 din data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
2 ex/28.XI.2008
Tehn.red.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
