Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1300/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1300
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții, și reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 192 din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, recurenta pârâtă, reprezentată de același avocat, recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și recurentul reclamant, reprezentat de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței depunerea la dosar de către recurentul reclamant a unui set de înscrisuri, precizări precum și chitanța în original privind achitarea taxei judiciare așa cum li s-a pus în vedere de instanță la termenul anterior, după care;
Avocat pentru recurenții pârâți și, a depus la dosar concluzii scrise.
Avocat pentru recurenții reclamanți, a depus de asemenea concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții pârâți și, a solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate în ceea ce privește obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenții reclamanți, a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâților și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâții și, a pus concluzii de respingere.
Avocat pentru recurenții pârâți și, față de recursul formulat de reclamanți a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
După închiderea dezbaterilor, recurenta reclamantă a depus la dosar un set de înscrisuri.
CURTEA
Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia din urmă să le lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de teren de 25 mp, pe care o ocupă fără drept, să se dispună grănițuirea dintre cele două proprietăți vecine și să se stabilească linia de hotar dintre acestea, pârâții să fie obligați la despăgubiri reprezentând cheltuieli, pe care le-au făcut reclamanții cu reparațiile la casă, ca urmare a activității lor în grădina din apropierea casei, unde ca urmare a apei folosite la udatul excesiv, al culturilor pe care le au până lângă casa lor, s-a degradat tencuiala, vopseaua, cărămida și dușumeaua din interiorul casei, despăgubiri pe care le estimează la valoarea de 2000 lei.
Au solicitat cheltuieli de judecată.
In fapt, au motivat că reclamanții și pârâții dețin două proprietăți vecine, în C str. -, nr.27 și respectiv 25, unde au și case de locuit. Deși sunt proprietarii suprafeței de 406,69 mp, în realitate, datorită opoziției pârâților nu au în posesie decât 360 mp.
Au mai motivat că pârâții care dețin proprietatea în spatele casei lor, nu îi lasă să folosească terenul din spatele casei, nu le permit să amplaseze gard, pe motiv ca acest teren nu le aparține, iar din măsurătorile pe care le-au făcut rezultă că au în posesie mai puțin cu cca. 25 mp urmare a atitudinii pârâților, care ocupă abuziv această suprafață de teren în spatele casei lor pe toată lungimea terenului.
Au susținut că, de mai multe ori i-au rugat pe pârâți să nu mai folosească apa în mod excesiv până lângă casa lor și ca urmare pârâții au început să arunce apa intenționat pe casă până au degradat casa, tencuiala exterioară, vopseaua și dușumeaua din interior, chiar și pivnița casei. Au fost obligați să facă reparații, cheltuind suma de 2000 lei.
La data de 14.09.2007, pârâții au formulat întâmpinare la cererea introductivă, prin care au solicitat respingerea cererii.
In principal, au învederat că s-au mai judecat într-un dosar (745/2003, al Judecătoriei Calafat ) care a avut un obiect printre alte capete de cerere și grănițuirea proprietății lor, iar prin decizia civilă nr.4826/CIV/2005 a Tribunalului Dolj, a fost respins capătul de cerere in grănițuire formulat de reclamantul, cu motivarea că din probele administrate se retine ca intre părți există un gard despărțitor, mai vechi, cu fundație de ciment și nu sunt semne de deplasare a gardului.
Prin aceeași întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale active, a reclamantei, întrucât aceasta nu face dovada dreptului său de proprietate asupra terenului învecinat cu terenul pârâților, precum și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, în ceea ce privește capetele de cerere în revendicare și grănițuire.
La aceeași dată, pârâtul a depus completarea la întâmpinare, arătând că în privința sentinței civile nr 802 din 14.05.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-, aceasta nu îi este opozabilă, întrucât judecarea nu s-a făcut în contradictoriu cu pârâtul și în această situație, sentința menționată nu poate avea decât valoare probantă a unui înscris emanând de la partea adversă. De asemenea, că judecarea s-a făcut fără a se întocmi un raport de expertiză și că este posibil ca suprafața respectivă de teren să aibă 206, 69 mp alături de cei 200 mp înscriși în nr 2614-45358 eliberat reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1030 din 16 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 8,69 mp.
S- stabilit linia de hotar ca fiind o linie dreaptă în lungime de 25,95. care pornește din colțul de nord - est al locuinței reclamanților (pct 12 din anexă) și se oprește pct. 22 din aceeași anexă care este situat la o distanță de 0,39 către nord față de linia gardului actual (pct. 5) și la o distanță de 14,39 față de pct. 4 linia de nord a terenului pârâților.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri.
Au fost obligați pârâții la 461,60 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut că reclamanții dețin în C,-, un teren în suprafață de 406,69 mp în baza nr. 2614-45350/25.09.1995 (200 mp) și a sentinței civile nr. 802 din 14.05.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr - (206,69 mp). In cadrul acțiunii în constatare ce a făcut obiectul acestui dosar, instanța a avut în vedere, la stabilirea diferenței de 209,69 mp, schița cadastrală întocmită de Primăria C și depusă la dosar.
In baza actelor de proprietate existente la dosarul cauzei si a măsurătorilor efectuate cu ocazia expertizei, s-a concluzionat că pârâții ocupă de la reclamanți numai diferența de 8,69 mp, care o au în plus și nu au depus acte din care să reiasă această diferență.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri, din probele administrate, s-a reținut că într-adevăr, în corpul de clădiri dinspre strada, al locuinței reclamanților (camera din mijloc) este igrasie în partea de jos a peretelui exterior, cel situat spre proprietatea pârâților până la înălțimea de 0,60, dar cauza acestei igrasii este reprezentată de deteriorările existente la jgheaburile și burlanele de scurgere a apei pluviale ale casei reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare dând relevanță juridică absolută sentinței civile nr. 802/2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, hotărâre ce nu-i este opozabilă, aspect invocat la instanța de fond, a interpretat greșit probele administrate, în sensul că nu s-a individualizat suprafața de teren de 200mp a reclamantului di titlul de proprietate și nici cea de 206,69 mp din sentință, nu a ținut seama că prin decizia civilă nr. 4826/civ/2005 a Tribunalului Dolj li s-a respins reclamanților acțiunea în grănițuire proprietăților părților din prezenta cauză, iar amplasamentul gardului dintre cele două proprietăți nu s-a modificat de la pronunțarea acestei decizii.
Tribunalul Dolj prin decizia nr. 192/19 martie 2009 admis apelul declarat de pârâții: și, ambii cu domiciliul în C, str.-, nr.25, jud.D, împotriva sentinței civile nr. 1030 din 16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C, str.-, nr.27, jud.
A schimbat în parte sentința civilă în sensul că s-au respins capetele de cerere în revendicare și grănițuire, formulate de reclamanți.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A obligat intimații la 9,65 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că instanța de fond nu a interpretat corect probele administrate care au evidențiat faptul că între autorii părților nu au existat litigii privind linia de hotar, apreciind ca fiind întemeiată și excepția autorității de lucru judecat în privința capătului de cerere în grănițuire, ce a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1298/2006 a Tribunalului Dolj, în sensul respingerii acestei cereri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs formulate de reclamanți s-a susținut că în mod nejustificat s-a reținut incidența autorității de lucru judecat, în condițiile în care motivul pentru care s-a admis apelul prin decizia civilă nr. 1298/8.11.2006 a Tribunalului Dolj, a fost acela că nu s-a formulat o cerere în revendicare și nu s-a susținut, în cererea de precizare, că ar exista o deplasare a gardului despărțitor.
S-a arătat că în prezenta cauză, în care s-a formulat cerere pentru grănițuire și revendicare, s-a dovedit cu martori deplasarea gardului, precum și deținerea de către pârâți în plus a unei suprafețe de 8,65 mp, iar de către reclamanți a unui minus de 25,05 mp teren, conform expertizei efectuate în cauză, apreciindu-se ca fiind lipsită de relevanță susținerea pârâților referitoare la efectuarea documentației cadastrale.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 316 Cod pr.civ.
În motivele de recurs formulate de pârâții și s-a criticat decizia în privința neacordării, în totalitate, a cheltuielilor de judecată aferente onorariului de avocat, a cheltuielilor reprezentând onorariu de expert și a cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul de fond.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civ.
La data de 26 iunie 2009 pârâtul recurent a depus întâmpinare la motivele de recurs formulate de reclamanți, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La data de 29. sept. 2009 reclamanții recurenți și au depus întâmpinare la motivele de recurs formulate de pârâți, solicitând respingerea acestui recurs ca neîntemeiat.
Reclamantul a mai depus la data de 29.10.2009 note de ședință intitulate "precizări".
Recursul declarat de reclamanți este fondat, iar recursul declarat de pârâți este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.480 Cod civil, proprietatea exclusiva este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însa in limitele determinate de lege.
In principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietăți învecinate, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul, fiind întemeiata pe dispozițiile art.584 Cod civil.
este menita să apere dreptul de proprietate, putându-se dispune atât in cazul inexistentei unei delimitări între proprietăți, cât si în situația in care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Criticile formulate de reclamanți vizează atât modul de soluționare al cererii în revendicare, cât și modul în care s-a dispus stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie revendicarea unei suprafețe de 25 mp teren și grănițuirea proprietăților învecinate, aparținând reclamanților și pârâților.
Prin decizia civilă nr. 1298 din 8.nov. 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4826/civ/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta la data de 15.04.2003 și s-a înlăturat mențiunea privind stabilirea liniei de hotar între proprietățile acelorași părți, respectiv și în calitate de pârâți și și în calitate de reclamanți, în considerentele hotărârii reținându-se că "în lipsa unei cereri în revendicare și față de nedeplasarea gardului vechi nu există justificare pentru stabilirea unei noi linii de hotar".
În mod eronat a constatat, instanța de apel, incidența autorității de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească menționată mai sus, în condițiile în care, în cauza anterioară soluționată irevocabil, nu s-au analizat pe fond cererile în revendicare și grănițuire formulate de reclamanți în contradictoriu cu aceeași pârâți, formularea prezentelor cereri de către reclamanți intervenind ulterior, în anul 2007, în baza acțiunii formulată de reclamanți la data de 2 iulie 2007.
Instanța de fond a procedat corect la administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică, probe ce au evidențiat că pârâții ocupă de la reclamanți numai o diferență de 8,69 mp, pe care o dețin în plus față de actele de proprietate, prin expertiza tehnică efectuată stabilindu-se linia de hotar, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit de expert în dosarul de fond.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea pronunțată de tribunal este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va admite apelul declarat de reclamanți, se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâți și se va menține sentința de fond.
În condițiile în recurs s-a reținut nelegalitatea și netemeinicia deciziei pronunțată în apel, în privința soluționării fondului cauzei, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond, se constată ca fiind nefondate motivele de recurs formulate de pârâți privind neacordarea cheltuielilor de judecată, în apel nefiind formulate critici privind neachitarea unor cheltuieli de judecată în dosarul de fond.
În raport de cele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a dispozițiilor art.304 pct.7,8și 9 invocate în recursul declarat de pârâți, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul acestora.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod pr.civ. vor fi obligați pârâții și la 1010 lei cheltuieli de judecată din apel și recurs, către recurenții reclamanți, conform dovezilor atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 192 din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții și și menține sentința de fond 1030/16 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 192 din data de 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-.
Obligă intimații pârâți la 1010 lei cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009,
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
4 ex/23.11.2009
Tehnored.
Jud. fond.
Jud. apel
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
