Anulare act. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1301
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții G, și împotriva deciziei civile nr. 170 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 8618 din data de 27 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți G, reprezentați de avocat și intimatul reclamant, asistat de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții pârâți G, a solicitat în principal admiterea recursurilor casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate și nu a analizat toate înscrisurile existente la dosar.
În subsidiar a solicitat admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului iar pe fond respingerea acțiunii ca neântemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 02.11.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții G, și, solicitând instanței revocarea contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.1201/23.02.2005 de către BNP, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitorului său, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul G îi datorează suma de 46.500 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 10631/16.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 16380/14.09.2006, datorie ce trebuia restituită încă din anul 2004.
Reclamantul a mai arătat că a suferit un prejudiciu actual și personal, ca urmare a faptului că pârâtul G și-a provocat starea de insolvabilitate, prin înstrăinarea apartamentului situat în C, str. -, actuală str. - -,.1,.1,.3, Jud. D, pârâților și.
Complicitatea la fraudă a terților subdobânditori, și, care au cunoscut existența creanței reclamantului și au achiziționat bunul tocmai pentru a zădărnici încasarea ei, este dovedită prin însăși faptul că aceștia sunt copiii debitorului.
Prin întâmpinările depuse la dosar la data de 07.12.2007, pârâții au solicitat respingerea acțiunii. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că bunul respectiv era un bun comun și nu un bun propriu al pârâtului.
S-a mai invocat excepția prematurității acțiunii, având în vedere faptul că reclamantul se folosește în susținerea cererii de o sentință care nu are caracter definitiv și irevocabil.
Creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, suma solicitată nu este recunoscută de către pârât întrucât nu a fost împrumutată această sumă, ea reprezentând de fapt camătă. În realitate, a fost împrumutată suma de 12000 RON, fiind restituită o parte din această sumă, dar reclamantul, cu rea-credință, fiind un cămătar, nu recunoaște și solicită o sumă mult mai mare. De altfel, solicitarea acestei sume mai constituie obiectul unui alt litigiu aflat pe rol, existând de asemenea pe rol și un proces penal împotriva reclamantului.
S-au mai invocat excepția de litispendență, întrucât solicitarea acestei sume de către reclamant mai constituie obiectul unui alt litigiu aflat pe rol și existența puterii de lucru judecat, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată, scopul și părțile sunt aceleași cu cel al acțiunii pauliene.
Prin concluziile scrise depuse la data de 12.02.2008, pârâții au invocat excepția lipsei de obiect, solicitând respingerea ca lipsită de obiect a cererii de chemare în judecată. Au arătat că nu sunt susceptibile de revocare pe calea acțiunii pauliene actele juridice referitoare la drepturi patrimoniale ce comportă o apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului. Mai mult, drepturile de creanță sunt drepturi relative, fiind opozabile numai debitorului, nefiind erga omnes. Ele nu conferă creditorului nici un drept de urmărire și nici drept de preferință.
La termenul din data de 08.01.2008, instanța, în baza art. 137 alin. 2. a unit cu fondul excepțiile lipsei prematurității și lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din data de 12.02.2008, instanța a respins excepțiile autorității de lucru judecat, litispendenței și lipsei de obiect.
Prin sentința civilă nr. 8618 din 27 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții G, și.
S- dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1201/23.02.2005 de BNP, contract încheiat între pârâții G și, pe de o parte, în calitate de vânzători, și pârâții și, pe de altă parte, în calitate de cumpărători și privind apartamentul din C,-,.1,.1,.3, Jud. D, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța constatat următoarele:
Reclamantul este creditorul pârâtului G astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 10631/16.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 16380/14.09.2006, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin această sentință, s-a admis acțiunea reclamantului, fiind obligat pârâtul G să înapoieze reclamantului suma de 46.500 lei, reprezentând împrumut nerestituit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între reclamant, în calitate de împrumutător și pârât, în calitate de împrumutat, au intervenit mai multe convenții de împrumut materializate în înscrisurile sub semnătură privată intitulate "chitanță", încheiate la data de 31.05.2004, pentru suma de 110.000.000 lei ROL, cu termen scadent de restituire la data de 01.09.2004; la data de 04.06.2004, pentru suma de 158.000.000 lei ROL, cu termen scadent de restituire la data de 01.09.2004; la data de 10.06.2004 pentru suma de 160.000.000 lei ROL, cu termen scadent de restituire la data de 10.09.2004; la data de 21.06.2004, pentru suma de 37.000.000 lei ROL, cu termen scadent de restituire la data de 21.09.2004, în total suma de 465.000.000 lei ROL, împrumut recunoscut de pârât prin angajamentele de plată încheiate la data de 02.06.2005, 03.03.2006 și 19.08.2006.
Pârâții G și, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1201/23.02.2005 de BNP, au înstrăinat pârâților (căsătorit cu pârâta ) și, apartamentul situat în C, str. -, actual-,.1,.1,.3, jud.
Potrivit art. 975 cod civil " ei (creditorii) pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor".
Dispozițiile legale menționate reglementează acțiunea revocatorie (pauliană) care se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor și care reprezintă un mijloc juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda acestui drept.
Pentru intentarea acestei acțiuni, este necesară îndeplinirea mai multor condiții:actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciu care constă în faptul că, prin acest act, debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate;frauda debitorului;creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat;complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Instanța a constatat că reclamantul a dovedit îndeplinirea acestor condiții. Astfel, prin actul atacat, s-a produs creditorului-reclamant un prejudiciu, pârâtul G producându-și cu intenție o stare de insolvabilitate, acesta în prezent, conform adresei nr. -/07.11.2006 a Primăriei Municipiului C-Direcția de Impozite și Taxe, figurând în evidențele fiscale numai cu următoarele bunuri: două autoturisme, respectiv o 1310 dobândită în data de 28.06.1995, și o 1310 dobândită în data de 18.07.1970, bunuri care nu pot asigura acoperirea creanței reclamantului.
Creanța reclamantului este una certă, lichidă și exigibilă, caractere dovedite prin sentința civilă nr. 10631/16.07.2007, care a intrat în puterea de lucru judecat și care este titlu executoriu, astfel că nu mai pot fi analizate criticile ce vizează aceste caractere și nici cuantumul creanței, aceasta întrunind deci cerințele art. 379 alin. 1.
În privința anteriorității creanței, instanța a reținut că această cerință nu este obligatorie atunci când se dovedește că debitorul a încheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor.
Din cuprinsul sentinței civile nr.10631/16.07.2007 rezultă că împrumuturile au fost contractate de debitor anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, având scadențe tot anterioare acestui moment, prin urmare actul de înstrăinare s-a întocmit în vederea sustragerii de la urmărire a bunului.
Cu privire la ultima condiție, instanța a reținut complicitatea la fraudă a terților dobânditori, pârâții și și din chiar relația de rudenie, respectiv de afinitate a acestora cu debitorul.
Din declarația martorului, reiese că acesta l-a însoțit pe reclamant, în luna decembrie 2004 sau ianuarie 2005 acasă la debitor pentru a solicita banii împrumutați, găsind-o pe pârâta, care îl cunoștea pe reclamant și care i-a spus acestuia să discute cu pârâta, întrucât aceasta este avocat. În prezența martorului, această pârâtă a spus reclamantului că știa că tatăl său luase o sumă de bani cu împrumut, dar că i-o restituise, lucru negat de reclamant, care a solicitat să fie confruntat cu debitorul.
De asemenea, instanța a reținut potrivit art. 225. și atitudinea pârâților care, deși legal citați, nu s-au prezentat la interogatoriu, atitudine socotită ca o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamantului.
Aceste prevederi nu pot fi aplicate în favoarea pârâților, deoarece reclamantul a fost prezent la fiecare termen iar interogatoriul depus după ședința de judecată nu a putut fi luat acestuia din culpa pârâților.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Instanța a apreciat că toți pârâții au calitate procesuală pasivă, pârâtul G în calitate de debitor, iar ceilalți pârâți- părți în actul atacat, respectiv terți dobânditori (pârâții, și ), toți cunoscând că prin actul încheiat s-a creat o stare de insolvabilitate a debitorului.
În privința pârâtei, instanța a reținut și faptul că apartamentul era bun comun și nu propriu al debitorului, nu poate fi reținut ca un argument al lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, având în vedere că reclamantul, tot în virtutea dreptului său de gaj general, are posibilitatea de a cere, în urma revocării actului fraudulos, în baza art. 974 Cod civil, ieșirea din indiviziune a debitorului și acestei pârâte, în vederea satisfacerii creanței sale.
Excepțiile lipsei de obiect și prematurității acțiunii au fost de asemenea respinse pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv civil sau a unei situații juridice ocrotite de lege, iar pentru exercitarea dreptului, este necesar ca acesta să fie actual.
Instanța a constatat că obiectul cauzei îl reprezintă revocarea actului de înstrăinare, iar o eventuală apreciere subiectivă din partea debitorului la încheierea actului juridic nu determină o lipsă de obiect a acțiunii și oricum nu poate fi reținută de instanță, câtă vreme tocmai relația de rudenie și de afinitate a acestuia cu terții dobânditori este considerată ca o dovadă a fraudei acestora.
Dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care creditorul-reclamant a luat la cunoștință despre actul fraudulos (încheiat la data de 23.02.2005), fiind deci născut și actual.
Împotriva sentinței sus menționate au declarat apelanții pârâții G, criticând- ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
S-a susținut de apelanți că la termenul de judecată din 27 mai 2008, când cauza rămas în pronunțare, pârâții aveau depuse la dosar un set de înscrisuri și au invocat o excepție, iar instanța de fond trebuia să repună cauza pe rol.
În ceea de-a doua critică, au mai arătat că instanța de fond, deși menționează în cuprinsul hotărârii atacate care sunt condițiile pentru introducerea acțiunii, nu a precizat că acestea trebuie îndeplinite cumulativ, iar pe de altă nu avut în vedere că sentința civilă nr.10631/16 iulie 2007 la care face referire, nu era definitivă și irevocabilă, iar pentru pârâți creanța creditorului fiind posterioară încheierii actului cărui anulare se solicită.
În critica treia, au arătat că, deși au fost invocate de aceștia excepții prematurității și lipsei calității procesuale pasive pentru ceilalți pârâți, în mod greșit instanța de fond le-a unit cu fondul, având în vedere că aceste excepții sunt absolute și peremptorii.
Apelanții în criticile aduse sentinței atacate au mai susținut că instanța de fond a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat, pe care a respins-o, deși mai exista pe rolul instanțelor un dosar având același obiect, părți și cauză cu cea care a format litigiul de față:
Totodată, apelanții au invocat în cauză, excepția prescripției dreptului material la acțiune la ultimul termen, însă prima instanță nu repus cauza pe rol în vederea discutării acesteia.
În criticile finale, apelanții au mai criticat faptul că în cauza de față nu s-a probat existența unei convenții frauduloase între debitor și terții achizitori și nici faptul că actul respectiv l-ar fi prejudiciat pe creditor.
Prin decizia civilă nr.170 din 10 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de pârâți și i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel către intimatul reclamant, în cuantum de 1300 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima critică ce vizează împrejurarea că excepția invocată, prin concluziile scrise depuse după încheierea dezbaterilor nu a fost soluționată, a fost respinsă în raport de dispozițiile legale, potrivit cărora instanța, după încheierea dezbaterilor, nu va putea pronunța hotărârea în baza unor împrejurări care nu au fost discute în contradictoriu de către părți, în caz contrar, încălcându-se principiul contradictorialității.
Or, așa cum rezultă din rezoluția aferentă concluziilor, la care s-au atașat înscrisuri, au fost depuse după încheierea dezbaterilor, situație în care în mod legal prima instanță nu le-a avut în vedere și nu le-a analizat, nemaiputând constitui în mod legal obiect de analiză al cenzurii judiciare.
Criticile ce vizează fondul cauzei, numerotate 2, 7, 8, 10 au fost înlăturate, după cum urmează și pentru considerentele următoare:
Acțiunea revocatorie sau pauliană este acea acțiune prin care creditorul chirografar cere revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor prin care își creează sau își sporește starea de insolvabilitate.
Potrivit art.975 Cod Civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Temeiul acțiunii îl constituie dreptul legal general al creditorilor care sunt prejudiciați de actele încheiate de debitorul lor, prin care acesta își mărește sau își creează o stare de insolvabilitate.
Pentru a se putea intenta o astfel de acțiune se cer îndeplinite mai multe condiții: a) actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu prin micșorarea activului patrimonial al debitorului ( eventus damni).Uneori prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și încasa creanța fără reducerea bunului respectiv în patrimoniul debitorului.
Dovada prejudiciului trebuie făcută de creditor, el fiind reclamant.
b) Fraudarea creditorului, ceea ce presupune că debitorul avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului încheiat, dându-și seama prin încheierea acestuia că și-a mărit sau și-a creat o stare de insolvabilitate; c) creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat, ceea ce se poate demonstra prin orice mijloc de probă.
De regulă, un act juridic nu-i poate interesa decât pe creditorii prezenți, nu și pentru cei viitori. Cu toate acestea, când debitorul încheie un act fraudulos cu scopul de a frauda un viitor creditor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba de un act încheiat anterior dreptului său de creanță.
Pentru exercitarea acțiunii revocatorii, creditorului nu- este necesar un titlu executoriu prin care să- fie atestată creanța, deoarece acțiunea pauliană, nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor și ea se intentează împotriva unui terț care a profitat de acest act.; d) Complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, condiție specifică actelor cu titlu oneros, pentru cele cu titlul gratuit, fiind suficientă fraudarea creditorului.
În raport de considerentele teoretice mai sus evidențiate și care reprezintă regimul juridic al acțiunii revocatorii, s-a constatat că în speța de față, corect prima instanță a reținut că reclamantul este creditorul pârâtului G, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.10631/16 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 16380/2006, definitivă și irevocabilă, iar în scopul creării stării de insolvabilitate a încheiat actul cărui nulitate se solicită.
Probatoriul astfel cum a fost administrat evidențiază îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.975 Cod Civil, iar în ceea ce privește anterioritatea sau posterioritatea creanței corect prima instanță a reținut că această cerință nu este obligatorie atunci când se face dovada că debitorul a încheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor.
Or, în analiza cronologică a raporturilor derulate între părți, s-a constatat că toate împrumuturile au fost contactate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cu scadențe anterioare acestui moment
Ca atare, prima instanță făcut o corectă apreciere a stării de fapt, constatând îndeplinite cumulativ cerințele legale în materia cererilor revocatorii, stabilind fără dubiu că în scopul creării stării de insolvabilitate pârâtul Gaî ncheiat cu rudele sale, contractul de vânzare-cumpărare revocat de prima instanță.
Cât privește critica ce vizează faptul că în mod greșit au fost unite cu fondul excepțiile prematurității cererii și lipsei calități procesuale pasive, de asemenea a fost înlăturată.
Astfel, art. 137 pr.civ. statuează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul său sau în parte cercetarea în fond a pricinii, excepțiile putând fi unite cu fondul decât odată pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Criticile ce vizează greșita soluționarea excepției autorității de lucru judecat și litispendenței au fost înlăturare, fiind în mod legal soluționate în primă instanță, care reținut că nu există identitate de obiect, litigiul față de care se invocă excepțiile privind restituirea unei sume de bani, iar obiectul litigiului pendente vizând o acțiune revocatorie, întemeiată pe dispozițiile art. 795 Cod Civil.
Cât privește excepția prescripției dreptul la acțiune, s-a constatat că este neîntemeiată.
În acest sens s-a avut în vedere data la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 23 februarie 2005 și data la care reclamantul, terț față de actul încheiat, a promovat acțiunea - 2 2007, ori față de cronologia actelor s-a apreciat că reclamantul promovat acțiunea în termenul legal, neputându-se aprecia că termenul de introducere al acțiunii se raportează la data încheierii chitanțelor de plată, ci de la data încheierii actului prin care pârâții au încheiat actul ce constituie obiectul acțiunii revocatorie, prin care reclamantul pretinde că s- creat starea de insolvabilitate.
Or, potrivit tocmai dispozițiile invocate de apelanți, acțiunea pauliană poate fi introdusă în termenul general de prescripție, ce se calculează de la data când s- încheiat actul fraudulos sau de la data când creditorul a cunoscut despre aceasta.
Este însă corectă susținerea referitoare la împrejurările în care fost audiat martorul propus de reclamanți, față de faptul că la termenul din 1 aprilie 2008, fost lipsă de procedură cu pârâta, iar potrivit art. 85.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.
Sub acest aspect s-a reținut că martorul a fost audiat sub rezerva reaudierii iar, pe de altă parte, chiar înlăturând depoziția martorului care, de altfel, se coroborează cu celelalte mijloacele de probe administrate în cauză, nu se schimbă în nici un fel starea de fapt reținută, soluția pronunțată fiind rezultatul întregului ansamblul probator administrat, ci nu se întemeiază exclusiv pe depoziția persoanei audiate.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs pârâții G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși declarate separat, motivația recursurilor este aceeași.
O primă critică vizează analiza cu superficialitate a excepției invocată de recurenți privind prescripția în sens material a dreptului la acțiune.
O a doua critică se referă la împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra celorlalte excepții ridicate de recurenți, deși aceasta le-a unit cu fondul.
În acest sens, recurenții arată că s-a ridicat lipsa calității procesuale pasive, lipsa de obiect, excepția autorității de lucru judecat.
Se mai critică soluția instanței de apel pentru că aceasta nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel și nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar și anume, contractul de împrumut nr. 27/12.12.2003, somația din 4.03.2005.
Se arată că instanța de apel nu a motivat și nu a ținut cont de faptul că creanța pe care o are creditorul se realizează prin poprirea veniturilor debitorului, iar instanța nu a ținut cont de împrejurarea că nu a fost probată în cauză existența unei conivențe frauduloase între debitor și terții achizitori, aceștia din urmă fiind de bună-credință, nefiind făcută dovada relei-credințe și că nu s-a făcut dovada prejudiciului de către creditor și, de asemenea, nu s-au motivat condițiile ce trebuiau îndeplinite de acțiunea pauliană, cu referire la declarația martorului pe care instanța nu a avut-o în vedere, dar omițând să motiveze existența conivenței frauduloase și probele pe care se sprijină.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, în sensul că reclamantul, creditor al pârâtului G, în baza sentinței civile nr. 10631/16.07.2007, a solicitat iar instanța a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1201/2005 la BNP, privind apartamentul situat în C, pe care G și, în calitate de vânzători, l-au înstrăinat pârâților și -, care sunt copii vânzătorilor.
Nu poate fi reținut motivul invocat de recurenți privind prescripția dreptului material la acțiune, deoarece chitanțele care dovedesc creanța reclamantului datează din lunile mai, iunie 2004, atât timp cât prin sentința civilă nr. 10631/16.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. 16380/2007, se reține că pârâtul G datorează reclamantului suma de 46.500 lei.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă, la 21.02.2008, fiind investită cu formulă executorie.
Împrejurarea că la data când reclamantul a introdus acțiunea de revocare a contractului de vânzare, la Judecătoria Craiova - 02.11.2007, nu era definitivă și irevocabilă sentința prin care pârâtul era obligat să restituie suma către reclamant și că, deci creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă și astfel nu erau îndeplinite condițiile de introducere a acțiunii, nu poate fi reținută de instanță.
Este adevărat că pentru admiterea unei acțiuni revocatorii, întemeiată pe dispoz. art. 975 Cod civil, creditorul trebuie să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creanța deținută de reclamant îndeplinește aceste condiții, cu atât mai mult cu cât pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanța, deoarece acțiunea pauliană nu este un act de executare, ea reprezintă o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor și se intentează împotriva unui terț care a profitat de acel act.
Nu poate fi reținut nici motivul invocat de recurenți privind lipsa calității procesuale pasive, deoarece nu ar exista identitate între pârâți și debitorul obligației de achitare a creanței către reclamant, întrucât bunul este comun și nu propriu reclamantului.
Așa cum recunosc pârâții, apartamentul este bun comun al soților G și, însă, potrivit art. 32 Codul familiei, soții răspund cu bunurile comune și pentru obligațiile contractate de unul din soți în timpul căsătoriei.
Nu este întemeiat nici motivul invocat de recurenți privind excepția lipsei de obiect, deoarece nu sunt susceptibile de revocare pe calea acțiunii pauliene, actele juridice referitoare la drepturi patrimoniale care comportă o apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului.
Obiectul acțiunii l-a reprezentat revocarea actului de înstrăinare care avea la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar o apreciere subiectivă din partea debitorului la încheierea actului juridic nu are relevanță în cauză și nu determină o lipsă de obiect a acțiunii.
Instanța, de altfel, a reținut că debitorul a încheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor, reținând și complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, având în vedere că cei care au cumpărat erau fii vânzătorilor.
În privința celorlalte motive de recurs, urmează să se rețină că instanțele s-au pronunțat asupra tuturor motivelor de apel și a analizat toate înscrisurile la dosar, iar modalitatea de executare a creanței reținută printr-o hotărâre judecătorească îi revine în exclusivitate creditorului.
Pe de altă parte, existența unei popriri, ca modalitate de executare a creanței, nu exclude revocarea actului prevăzut de art. 975 Cod civil, având în vedere, pe de o parte, valoarea creanței, iar pe de altă parte, faptul că acțiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor, reținându-se și dovedindu-se complicitatea la fraudă a terților dobânditori, aceștia fiind copii vânzătorilor.
Nu poate fi reținută nici împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului, deoarece în cazul unei acțiuni revocatorii prejudiciul pentru creditor constă în faptul că prin actul pe care îl atacă, debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, ce a fost dovedită.
La aprecierea situației de fapt și încadrarea în drept, instanțele au avut în vedere întregul material probator administrat, fără să se dea o apreciere exclusivă anumitor probe.
Pe de altă parte, motivele invocate de recurenți vizează în parte și netemeinicia hotărârii, împrejurare pe care instanța de recurs nu o poate primi, având în vedere că, potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate și nu pentru cele de netemeinicie.
În consecință, față de aceste considerente, urmează ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții G, și împotriva deciziei civile nr. 170 din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 8618 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./10.12.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
