Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1342
Ședința publică de la 2 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.50/AC/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.10.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 50/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1889 din data de 3 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tîrgu
S-a admis apelul declarat de pârâții și împotriva aceleiași sentințe.
S-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul următor.
S-a admis în totalitate cererea în obligație de a face formulată de reclamanta și în consecință:
Au fost obligați pârâții să-și ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei, constând în: un grajd, o șură, un, un porci, un WC, precum și doi pomi fructiferi (meri), iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să efectueze aceste lucrări.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 762,7 lei cheltuieli de judecată, în loc de 1230 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1889 din data de 03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamța fost admisă în parte acțiunea pentru grănițuire și demolare construcții formulată de reclamanta, cu domiciliul în satul, comuna județul N, împotriva pârâților și, cu domiciliul în comuna, județul
S-a stabilit linia de hotar dintre suprafața de 893. de teren proprietatea reclamantei, situată în satul, comuna județul N, delimitată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică de înscrisurile - A,B,K,J,I,H,G,L,A - din schița anexă la raportul de expertiză tehnică și terenul pârâților în suprafață de 372. care este delimitat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică de înscrisurile: B,C,D,E,F,G,H,I,J,K,B - din schița anexă la raportul de expertiză tehnică pe aliniamentul B-K-J-I-H-G din aceeași schiță anexă la raportul de expertiză tehnică.
Au fost obligați pârâții să-și ridice gardurile de pe terenul reclamantei, după cum urmează:
- de pe tronsonul A-B- la stradă, gard din lemn pe fundație din beton cu stâlpi din țeavă și acoperiș din șindrilă;
- de pe tronsonul A-L-G- gard din lemn;
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâților să-și ridice grajdul și cei doi pomi fructiferi de pe terenul acesteia.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei 1230 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâții și.
Analizând motivele de apel invocate de către fiecare dintre părți și examinând cauza sub toate aspectele în cadrul efectului devolutiv al apelului conform dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, s-a constatat ca fiind întemeiate ambele apeluri declarate împotriva sentințe civile nr. 1889 din 3.10.2008 a Judecătoriei Tg. N, pentru motivele care se analizează în continuare:
În mod legal și temeinic prin sentința apelată a fost admisă acțiunea în grănițuire formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și și s-a stabilit linia de hotar între suprafața de 893. teren proprietatea reclamantei, situată în satul, comuna, județul N, determinată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică de punctele A,B,K,J,I,H,G,L,A și terenul pârâților în suprafață de 372. delimitat în schița anexă prin punctele B,C,D,E,F,H,I,J,K,B, pe aliniamentul B-K-J-I-H-
În acest sens, prima instanță a procedat la compararea titlurilor de proprietate prezentate de fiecare din părți. Astfel, a constatat că autorul reclamantei, împreună cu a revendicat terenul în litigiu în contradictoriu cu pârâtul și prin sentința civilă nr. 5426/1990 a Judecătoriei Piatra Neamț pârâtul a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie aceste teren pe care îl deținea cu titlu de lot în folosință. Prima instanță a reținut că această sentință nu a fost pusă în executare silită și ulterior pârâtul a obținut eliberarea titlului de proprietate nr- pentru suprafața de 977. teren aferent casei sale de locuit.
Prin decizia civilă nr. 50/AC/2006 a Tribunalului Neamț, irevocabilă, a fost admisă acțiunea civilă promovată de autorul reclamantei și s-a dispus anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtului până la limita suprafeței de 372. cu păstrarea servituții de distanță de 1 ml. necesară întreținerii construcțiilor. Pârâții nu și-au retras gardurile potrivit deciziei tribunalului, astfel că reclamanta a promovat prezenta acțiune civilă în grănițuire.
Aceste înscrisuri doveditoare au fost la baza determinărilor efectuate prin raportul de expertiză tehnică și prin completarea la expertiză ( 106-109, ds. fond) care a stabilit atât întinderea suprafețelor cuvenite fiecăreia dintre părți cât și linia de hotar între aceste suprafețe.
S-a constatat astfel ca fiind neîntemeiate motivele de apel invocate de către pârâți prin care susțin că este inadmisibilă acțiunea reclamantei de a se stabili o altă linie de hotar decât cea care există de peste 30 de ani, fiind marcat prin gard și construcții anexă edificate încă din perioada 1968-1969. Este evident că situația juridică a terenurilor aparținând părților în proces aflate în relație de vecinătate s-a schimbat în mod radical prin pronunțarea sentinței civile nr. 5426/1990 a Judecătoriei Piatra Neamț și a deciziei civile nr. 50/AC/ 2006 Tribunalului Neamț, astfel cum au fost analizate anterior și intrate în puterea lucrului judecat.
Sunt neîntemeiate și motivele de apel ale pârâților prin care susțin că această grănițuire pe aliniamentul vechi stabilit din anii 1968-1969 fost dobândită pe calea prescripției achizitive deoarece nu poate forma obiect de prescripție achizitivă decât dreptul real de proprietate imobiliară și nu linia de hotar care formează obiectul acțiunii în grănițuire. De altfel, dreptul de proprietate al pârâților a fost constituit prin eliberarea titlului de proprietate nr- pentru suprafața de 977. teren aferent casei sale de locuit, și invocarea prescripției achizitive putea fi admisibilă numai în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară promovată de autorul reclamantei împreună cu și soluționată prin sentința civilă nr. 5426/1990.
În ce privește capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâților la ridicarea grajdului - C 10 conform documentației cadastrale a reclamantei, ridicarea plantațiilor și a celor doi pomi fructiferi, imobile aflate pe terenul reclamantei, în mod netemeinic și nelegal prima instanță a considerat că acest capăt de cerere nu este admisibil, întemeindu-se pe dispozițiile art. 494 al. 3, teza II-a civil, cu motivarea că pârâții au fost constructori de bună credință, aceste construcții și plantații fiind edificate în perioada 1968-1969.
Asupra acestui aspect tribunalul a constatat că în această cauză nu se poate aplica regimul juridic al accesiunii imobiliare, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 494. civil, aceste reglementări aplicându-se numai în raporturile juridice dintre proprietarul terenului și constructorul neproprietar. În materia grănițuirii raportul juridic se stabilește întotdeauna între doi proprietari ai terenurilor învecinate. Astfel, dispoziția art. 584. civil dispune că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietăți lipite cu a sa. Această obligație de,îndatorare" trebuie corelată cu dispozițiile art. 480. civil, conform cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Prin urmare, dreptul de proprietate al reclamantei în limitele suprafeței de 893. trebuie recunoscut acesteia în limitele garantate de dispozițiile art. 480. civil și prerogativele dreptului său de proprietate nu pot fi îngrădite pentru considerente legate de principiile accesiunii imobiliare cu privire la construcțiile anexe pe care pârâții le-au edificat pe zona liniei de hotar, chiar dacă sunt constructori de bună credință. Altfel, ar însemna ca prin respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea grajdului și a celor doi pomi fructiferi, admiterea acțiunii principale în grănițuire să rămână fără niciun efect practic ceea ce nu poate fi admis, acest capăt de cerere având regim juridic accesoriu față de acțiunea în grănițuire și nu față de regimul accesiunii imobiliare.
Prin urmare, s- constatat ca fiind întemeiat în totalitate capătul de cerere formulat de reclamanta privind obligarea pârâților să-și ridice toate construcțiile edificate pe terenul reclamantei constând în: un grajd, o șură, un, un porci, un WC, precum și 2 pomi fructiferi.
S-a constatat ca fiind întemeiate și motivele de apel ale pârâților prin care au susținut că în mod nelegal au fost obligați la plata integrală a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în sumă de 1.230 lei, deși conform dispozițiilor art. 584. civil cheltuielile grănițuirii se suportă pe Fiind evident că cheltuielile de judecată în această cauză au regim accesoriu față de acțiunea în grănițuire dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă trebuie corelate cu dispozițiile art. 584 cod civil astfel că se impune admiterea apelului pârâților și obligarea acestora în primă instanță de fond la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul de, respectiv suma de 762,50 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței sunt temeinice și legale pentru aceleași considerente analizate anterior, astfel că în temeiul art. 296 Cod procedură civilă s-au admis ambele apeluri declarat în cauză, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii în întregime a capătului de cerere în obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantei, a reducerii cheltuielilor de judecată la care au fost obligați pârâții în primă instanță de fond la suma de 762,5 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței ca temeinice și legale.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, Tribunalul a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cauză, urmare a admiterii ambelor apeluri declarate.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs apelanții-pârâți și, recurs declarat și motivat în termen, timbrat legal și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A fost criticată soluția instanței de apel pentru următoarele considerente:
- acțiunea formulată de reclamantă trebuia respinsă ca inadmisibilă;
- greșit a fost stabilită linia de hotar;
- instanța nu a ținut cont de faptul că au fost de bună-credință, iar construcțiile au fost edificate la momentul când erau convinși că terenul este proprietatea lor;
- nu au fost respectate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 50/1991;
- prin ridicarea construcțiilor se încalcă cele mai elementare reguli privind desfășurarea activității normale într- gospodărie țărănească.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, constată următoarele:
Critica adusă deciziei pronunțate în apel, constând în greșita soluționare acțiunii, in sensul că trebuia respinsă ca inadmisibilă, este nefondată.
Astfel, nu se poate îmbrățișa punctul de vedere al recurenților, conform cu care ar fi inadmisibilă acțiunea reclamantei de a stabili o altă linie de hotar decât cea existentă de peste 30 de ani. Aceasta, întrucât prin pronunțarea sentinței civile nr. 5426/1990 a Judecătoriei Piatra Neamț și a deciziei 50/AC/2006 a Tribunalului Neamț, situația juridică a terenurilor în litigiu a fost schimbată.
Cele două hotărâri au fost avute în vedere la efectuarea expertizei în fața instanței de fond.
Cum acțiunea reclamantei în grănițuire este pe deplin justificată de titlurile pe care le deține privind terenul, celelalte aprecieri ale recurenților referitoare la o altă pretinsă situație de fapt vor fi înlăturate ca fără relevanță juridică.
Critica vizând încălcarea unor reguli elementare privind desfășurarea activității într-o gospodărie țărănească prin admiterea acțiunii de ridicare construcții este o critică ce nu poate fi valorificată în actuala reglementare a art. 304.Civilă, urmând să fie înlăturată.
Sunt întemeiate însă motivele de recurs ce vizează o aplicare greșită a legii - art. 494 alin.3 Cod civil.
În favoarea recurenților operează o prezumție de bună credință, principiu de bază al raportului de drept civil, prezumție care nu poate fi răsturnată decât în baza unui probatoriu relevant, care să demonstreze opusul conduitei prezumate de lege. Reaua-credință reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului, cu sfidarea drepturilor terților și a ordinii publice. O atare conduită abuzivă nu poate fi determinată în persoana recurenților, atâta timp cât probele administrate au format convingerea instanței asupra edificării in 1968 următoarelor construcții -grajd, șură, WC, porci.
Prin urmare, determinarea existenței bunei credințe nu este ținută de examinarea validității titlului pe care și-au bazat convingerea, cum susține instanța de apel. Aceasta întrucât, ceea ce interesează în stabilirea bunei credințe a unei persoane care construit pe terenul alteia, este dacă stăpânea terenul în baza unui titlu translativ, a cărui vicii nu îi erau cunoscute.
Referitor la susținerile ce privesc lipsa autorizației de construire, respectiv demolare, Curtea reține că constatarea încălcării unor prevederi din legislația urbanistică, ține exclusiv de responsabilizarea autorităților. De altfel, chiar în procedura Legii 50/1991 demolarea nu este consecința necesară și imediată a construcției fără autorizație, ci o măsură extremă, rezultat al perseverenței titularului construcției în conduita calificată pe cale contravențională ca fiind ilegală.
Deoarece potrivit art. 494 alin.3, în cazul în care constructorul a fost de bună credință în momentul construirii, proprietarul terenului nu poate solicita desființarea construcției pe cheltuiala constructorilor, instanța constatând că recurenții-pârâți au fost de bună credință în momentul edificării bunurilor va admite recursul acestora, urmând să modifice decizia recurată doar sub acest aspect. Urmează să fie respins apelul declarat de . Se va menține sentința Judecătoriei Tg. N cu privire la admiterea grănițuirii, obligării de ridicare a gardurilor și respingerii ridicării grajdului și pomilor fructiferi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de și împotriva deciziei civile nr.50/AC/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr. 50/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva 1889/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. și menține sentința civilă cu privire la admiterea grănițuirii, obligării de ridicare a gardurilor și respingerii ridicării grajdului și pomilor fructiferi.
Menține dispoziția cu privire la admiterea apelului declarat de pârâții și cu privire la cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.
red.apel /
red.recurs /05.11.
tehnored./6 ex./11.11.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
