Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 108
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare apelul civil promovat de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 242 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 242/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta, prin procurator, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului
A fost anulată în parte dispoziția nr. 26611 din 21.03.2008 emisă de Primarul mun. B, respectiv art. 5, doar cu privire la suprafața propusă pentru despăgubiri și art. 6 în întregime.
A fost obligat pârâtul să acorde reclamantei în proprietate, ca modalitate de despăgubiri prin compensare, suprafața de 27,6. situată în B- astfel cum este individualizată în contractul de concesiune nr. 27735 din -, și să propună despăgubiri pentru suprafața de teren de 626,7. care nu poate fi restituită în natură.
A fost admisă excepția lipsei de interes cu privire la capătul 3 de cerere și în consecință și respinsă pe această excepție cererea de stabilirea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție.
Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta a contestat dispoziția nr. 26611 din 21.03.2008 emisă de Primarul mun. B în aplicarea 10/2001. S-a solicitat anularea articolelor 5 și 6 din dispoziția contestată, stabilirea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 460,3. prin acordarea în compensare a unui alt teren, restituirea în natură, reparatoriu în echivalent și a suprafeței de 192. sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul construcții demolat integral.
S-a arătat în motivarea acțiunii că în mod nejustificat nu a fost restituită și suprafața de 192. aceasta fiind preluată abuziv de autoritățile statului comunist iar cu privire la suprafața care nu poate fi restituită în natură poate fi atribuită în compensare o altă suprafață de 27,6. aflată pe str. -, nr. 8, care a fost atribuită reclamantei în concesiune de Primăria mun. B pe o durată de 25 de ani.
Prin întâmpinare a fost invocată excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție motivat de faptul că prin dispoziția contestată s-a dispus în acest sens.
Cu privire la primul capăt de cerere s-a susținut că nu a fost făcută dovada preluării abuzive și cu privire la suprafața de 192.
La termenul de judecată din data de 22.10.2008 s-a precizat de către procuratorul reclamantei că suprafața de 192. nu este liberă de construcții și nu poate fi restituită în natură.
Analizând probele administrate tribunalul a reținut că: Prin dispoziția nr. 26611 din 21.03.2008 emisă de Primarul mun. B în aplicarea 10/2001 s-a dispus restituirea în natură către a suprafeței totale de 936. formată din trei loturi de teren situate în B str. - cel
S-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 pentru suprafața de 460,3. teren și imobilul construcției din B-, ce nu pot fi restituite în natură și a fost respinsă cererea cu privire la suprafața de 192. de la aceeași adresă pe motiv că nu a fost făcută dovada de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea 10/2001, mai exact dovada preluării abuzive de către stat.
Din actul de vânzare-cumpărare nr. 1116/432/22.07.1955 rezultă faptul că contestatoarea a dobândit pe lângă suprafața de 2464. teren loc de grădină și suprafața de 192. teren denumit și utilitate ca drum de acces.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv și - contestatoarea a fost deposedată abuziv de autoritățile statului comunist atât de suprafața de teren menționată în Decretul de expropriere nr. 410/1986 cât și de suprafața de 192.
Potrivit art. 1 lit. e din HG 250/2007 în cazul când nu se poate face dovada formală a preluării de către stat iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului ( astfel cum este și în cazul de față cu privire la suprafața de 192.) această împrejurare constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Această prezumție nu a fost răsturnată de către pârâtă, motiv pentru care tribunalul a reținut că suprafața de 192. a fost preluată fără titlu fiind aplicabile dispozițiile art. 2 lit. i din Legea 10/2001, și în consecință reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru această suprafață motiv pentru care a fost anulată în parte dispoziția și a fost obligată pârâta să propună despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 și pentru suprafața de 192., având în vedere că această suprafață nu poate fi restituită în natură.
A fost admisă excepția lipsei de interes cu privire la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 460. teren și construcția demolată întrucât prin dispoziția contestată s-a procedat în sensul celor solicitate.
Cu privire la suprafața de teren solicitată prin compensare s-a apreciat că nu există impedimente pentru acordarea acesteia în proprietatea reclamantei, întrucât potrivit adresei cu nr. 54838/03.02.1990 emisă de Primarul mun. B suprafața de 27,6. care în prezent se află atribuită în concesiune reclamantei, nu este revendicată de alte persoane și se află în domeniul privat al mun.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat apel intimatul Primarul Municipiului
Apelanta a susținut că hotărârea apelată este nelegală pe de o parte pentru faptul că nus -a făcut dovada preluării abuzive de către stat a terenului solicitat, iar pe de altă parte pentru acordarea în compensare a suprafeței de 27,6. teren deși intimata a arătat că nu deține bunuri disponibile a fi acordate în compensare.
Intimata-contestatoare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Curtea examinând hotărârea apelată în raport de criticile aduse de apelantă și din oficiu, constată apelul întemeiat numai în ceea ce privește atribuirea în compensare a suprafeței de 27,6.
Regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art.1 alin.1 și art.7, respectiv Legea 10/2001, republicată, este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent.
Prin excepție, în ipoteza în care nu există posibilitatea restituirii în natură, persoana îndreptățită poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent numai în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de Legea 10/2001.
Măsura reparatorie prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, se acordă prin decizie sau dispoziția motivată entității învestite cu soluționarea notificării iar includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art.38 lit. h din Legea nr.215/2001, singura entitate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietatea unității administrativ - teritoriale trebuie să fie reținut sau nu în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ - teritoriale respective.
În aceste condiții, instanța de judecată, în cadrul contestației celui nemulțumit de modul de soluționare a notificării sale, nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste voința titularului dreptului.
Cum, în cauză s-a făcut cunoscut că nu există bunuri disponibile pentru a fi atribuite în compensare, nelegal instanța de fond a dispus atribuirea în compensare a suprafeței de 27,6.
În ceea ce privește cealaltă critică adusă hotărârii apelate, curtea constată că aceasta este neîntemeiată, instanța de fond reținând temeinic și legal pe baza probelor administrate că prezumția relativă de preluare abuzivă de către stat a imobilului revendicat nu a fost răsturnată de către apelanta-pârâtă.
Pentru considerentele de mai sus în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va fi admis apelul și se va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil promovat de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI cu sediul în B,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 242 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -reclamantă cu domiciliul în B, str. - -,.1,.A,.2, jud. - prin procurator cu domiciliu în B, str. -,.1,.B,.100, jud.
Schimbă în parte hotărârea apelată în ceea ce privește suprafața de teren de 27,6. în sensul că obligă apelanta-pârâtă să propună despăgubiri și pentru această suprafață de teren în loc de a acorda teren în compensare, cum a dispus instanța de fond.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 2.11.2009.
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia | JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina |
Grefier, |
red.sent. -
red.dec.apel-
tehnored.BC/ 5 ex/ 02.12.2009
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina
