Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 114
Ședința publică de la 2 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.517/C/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de ață instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 517/1997, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, a fost respinse excepția perimării invocată din oficiu de instanță și, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de pârâta ""
A fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată.
Au fost obligați pârâții "" P N și comuna prin primar să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință următoarele imobile situate în com., pct. sat-centru,astfel:
- Construcții astfel cum sunt identificate prin expertiza întocmită de în dosarul cauzei (nr. vechi 5997/1997) al Judecătoriei Piatra Neamț, pentru termenul 06.12.2007, ANEXA nr. 1 și planșa 344-362.
-, C1, în suprafață de calcul 216. identificată ca spațiu comercial și oficiu poștal;
- Hotel, C2, suprafață de 164. parter și etaj, "spațiu pentru birouri";
- Moara cu anexe,C3, suprafață de calcul 807,75.
- Magazie moara C4, de 189.
-,C5, suprafață de calcul 100.
- Terenuri identificate prin expertiza întocmită de, în dosarul Tribunalului Neamț, pentru termenul din 22.01.2009 112- 119 astfel:
- 2128. parcela 17/1 reprezentând teren aferent construcției cu destinație moară cereale;
- 23.495. liber de construcții ( huceag ) respectiv parcela 23.
S -a respins revendicarea celorlalte imobile, ca neîntemeiată.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților cu privire la suprafața de 16 ha teren și parc, precum și a suprafețelor de 1983. și 778.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roman sub nr. 5997/1997 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții "" SA prin care au solicitat restituirea suprafeței de 22,5837 ha teren de curte și stabilimente plus 16 ha teren agrement și parc situate pe raza comunei, precum și următoarele construcții: o moară, uzina electrică, sală de acumulatori și atelier mecanic în suprafață de 320 mp.o magazie în suprafață de 180 mp,pivnița din curtea morii și magazia de deasupra, pivnița din scândură de la moară, chioșcul anexă a popicăriei, un și hotelul din cărămidă, hanul vechi în suprafață de 144 mp un hotel din cărămidă roșie în suprafață de 125 mp;
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt moștenitorii defunctului decedat la data de 23.07.1953, care a dobândit prin moștenire de la tatăl său, decedat la 06.01.1944, moșia cumpărată cu actul autentificat sub nr. 312/01.04.1898 a Tribunalului Roman.
După anul 1947 întreaga moșie a fost preluată abuziv de către Stat și alte persoane juridice printre care și pârâții din acțiune.
Imobilele cu destinația de locuință au făcut obiectul cererii de restituire în temeiul Legii nr.112/1995, care a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei județene N, criticată în dosarul 4750/1997 al Judecătoriei Roman.
În temeiul art. 1 pct. 5 din HG 20/1996 modificată prin HG nr. 11/1997, imobilele care nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 pot face obiectul cererilor de restituire formulate de persoanele îndreptățite pe cale judecătorească potrivit dreptului comun.
Cu privire la o parte din teren, s-a făcut cerere potrivit Legii nr. 18/1991.
Imobilele solicitate sunt în posesia și administrarea pârâtei SC "" SA fără titlu valabil.
S-a cerut suspendarea oricărei acțiuni de înstrăinare a bunurilor.
A anexat în dovedire actele de proprietate și stare civilă pentru susținerea calității de moștenitor.
Prin întâmpinare, SC "" SA arată că, a preluat la data de 28.02.1983 prin Protocol activitatea de morărit din județul N, printre care și moara.
Prin certificat de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0023/22.02.1995, Consiliul Județean a atestat dreptul de proprietate și asupra terenului de 4648 mp pe care se află moara.
Moara a fost naționalizată conform nr. 229/02.10.1948, deci nu a fost preluată abuziv.
Celelalte bunuri, susține pârâta SC "" SA, nu au fost preluate în patrimoniul său.
Prin încheierea de ședință din 09.02.1998 cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr. 609/1998 privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
La data de 15.02.2007, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol întrucât prin Decizia civilă nr. 282/2004 a ÎCCJ, s-a soluționat irevocabil dosarul privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
După repunerea pe rol, pârâta SC "" SA a depus întâmpinare prin care, a arătat că de la suspendarea cauzei, reclamanții au promovat și o acțiune în baza Lg. 10/2001 (dosarul nr. 938/C/2002 al Tribunalului Neamț ), suspendat la rândul său, deoarece în perioada derulării reclamanții au formulat un alt capăt de cerere privind anularea contractelor de privatizare. Acest capăt de cerere a făcut obiectul dosarului nr. 986/E/2002, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1482/2002 și dosarul nr. 3596/2002 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 4/2003, prin care s-a respins anularea contractelor de privatizare.
În anul 1998, reclamanții s-au judecat cu Comisia Județeană de aplicare a Legii 112/1995 formulând o contestație împotriva Hotărârii Comisiei nr. 211/20.05.1997, acțiune ce a format obiectul dosarului nr. 4750/1997 a Judecătoriei Roman, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 615/1998.
Susține pârâta că, această sentință nu este opozabilă deoarece a fost dată într-un litigiu ce avea ca părți pe recurenți și Comisia Județeană N de aplicare a Lg. 112/1995.
A anexat în dovedire hotărârile invocate.
Pârâtul Primarul comunei, a depus întâmpinare prin care a arătat că cele trei clădiri revendicate, respectiv Moară, vechi,Hotel și Magazia din curtea morii, cu terenul aferent, există faptic fiind identificate ca făcând parte din patrimoniul SC "" SA P
Notificările formulate cu privire la acestea au fost înaintate spre soluționare celeilalte pârâte SC "" SA.
La data de 10.05.2007, reclamanții au precizat acțiunea în sensul că au solicitat a se lua act de renunțarea la judecată cu privire la suprafața de 16 ha teren, agrement și parc; a se lua act de renunțarea la judecată cu privire la suprafețele de 1983 mp + 778 mp teren, ca fiind restituite prin sentința prin sentința nr. 33/2002 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și prin decizia nr. 282/2004.
Răspunzând interogatoriului formulat de reclamanți, pârâta SC "" SA a arătat că societatea nu a avut cunoștință de existența actului de proprietate asupra terenului și nu a fost notificată până în anul 1997 când reclamanții au formulat acțiunea în revendicare.
În prezent moara este folosită de societate pentru măcinarea grâului în vederea obținerii materiei prime pentru fabrica de pâine, activitatea de bază a societății iar celălalt imobil este închiriat unor persoane juridice. S-a mai arătat că în anul 1995, societatea nu a avut cunoștință despre demersurile făcute de reclamanți.
Având în vedere că societatea a cumpărat aceste bunuri de la stat și deținând proprietatea acestora în baza contractelor de vânzare/cumpărare, stingerea acestui litigiu nu este posibilă decât prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Au fost anexate catalogul mijloacelor fixe privind moara, Decizia nr. 402/30.10.1990 a Prefecturii N privind înființarea SC "" SA actual SA, Decizia nr. 451/03.12.1990 Prefecturii N, privind preluarea întregii activități de morărit; certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0023/22.02.1995; copia contractului de vânzare/cumpărare nr. 273/09.06.1995 cu anexă - lista terenurilor și clădirilor principale; lista mijloacelor fixe la moara la data de 01.12.1995; copia contractelor de vânzare/cumpărare nr. 114/12.06.1995; copie contract vânzare/cumpărare nr. 713/15.10.1998; situația mijloacelor fixe de la moara la 31.10.2007.
Prin raportul de expertiză (fila 334) s-a depus raportul de expertiză topografic cu privire la terenul în suprafață de 2128 mp situat în comuna la punctul Moară, iar la fila 334 - 361 fost anexată expertiza tehnică în construcții.
Având în vedere valoarea litigiului, prin sentința civilă nr. 104/15.01.2008 a Judecătoriei Romana fost declinată competența în favoarea Tribunalului Neamț, care a înregistrat-o sub nr- din 28.01.2008.
S-a încuviințat completarea expertizei terenurilor cu privire la restul suprafețelor din intravilanul comunei, anexată la dosarul Tribunalului (fila 112-119), iar răspunsul la obiecțiuni la filele 151-152.
Prin concluziile scrise, pârâta a arătat că suprafața de teren aferentă construcției, proprietatea societății în baza Certificatului de Atestare a dreptului de Proprietate seria - nr. 0023/22.02.1995 emis de Consiliul Județean N nu mai poate face obiectul prezentei acțiuni întrucât există autoritate de lucru judecat prin rămânerea definitivă și irevocabilă a Deciziei civile nr. 33/2002 a Curții de APEL BACĂU.
Dosarul de față a fost suspendat de altfel, tocmai pentru motivul că titlul în baza căruia dețin proprietatea a fost eliberat de un organ al administrației publice, care nu poate fi contestat decât pe calea contenciosului administrativ conform Legii nr. 554/2004.
Cum reclamanții au promovat acțiunea în revendicare având ca finalitate Decizia nr. 33/12.03.2002 a considerat pârâta, că în ceea cec privește suprafața de 2128 mp există autoritate de lucru judecat, iar acțiunea trebuie respinsă.
Sub aspectul construcției cu destinația moară cereale, a arătat că fiind în patrimoniul său, cumpărată de la stat conform contractelor de vânzare/cumpărare nr. 273/09.06.1995, nr. 114/12.06.1995, 713/15.10.1998 - în cadrul privatizării, nu poate fi retrocedată.
Reclamanții au declanșat și o acțiune în instanță în temeiul Lg. 10/2001 (dosar nr. 938/C/2002 pe rolul Tribunalului Neamț ) suspendat ca urmare a disjungerii capătului de cerere privind anularea contractelor de vânzare/cumpărare - dosar ce nu a mai fost repus pe rol după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii (dosar nr. 986/E/2002 Secția comercială și contencios administrativ) vizând anularea contractelor de vânzare/cumpărare de privatizare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt soția supraviețuitoare ( ), fiică și fiu ( și ) ai defunctului - decedat la 23.07.1953. Acesta, a dobândit prin moștenire de la tatăl său - decedat la 06.01.1944, moșia, care a fost dobândită de către acesta, la rândul său prin cumpărare cu actul autentificat sub nr. 312/01.04.1898 al Tribunalului Roman de la și, preluarea moștenirii fiind inventariată și evaluată pentru "" conform procesului verbal din 24.10.1946.
Certificatul de moștenitor nr. 184/1957 atestă calitatea de moștenitori legali ai reclamanților.
Procesul verbal datat 24 octombrie 1946 conține inventarul bunurilor rămase pe urma defunctului - iar în ceea ce privește Moșia sunt descrise, la a) Terenuri și suprafețele de 22,5837 ha ocupat de curte și stabilimente și 16 ha teren de agrement iar în capitolul b) Un număr de 44 de clădiri construcții printre care și "clădirea morii, uzinei electrice, sala de acumulatori atelier mecanic având parter, etaj și pod din cărămidă roșie presată acoperită cu tablă, o construcție din 1936 solidă și frumoasă ca aspect,în suprafață de 320."( la pct.3)," magazia de la moară pentru producte și pod anexă din scânduri groase, bine prinse pe fundații de cărămidă, pilon de lemn,acoperită cu tablă în suprafață de 180."( nr. 29), "pivnița din curtea morii și magazie deasupra" ( 30),"pivnița din scânduri de la moară" ( 31), chioșcul anexă popicăriei ( 33),"hanul și hotelul - construcție din cărămidă acoperite cu tablă situat la marginea șoselei format din două corpuri. hanul vechi, parter de 144. hotel din cărămidă roșie presată, parter și etaj în suprafață de 125. "( 44 ).
Aceste imobile, inventariate la decesul lui au fost dobândite în proprietate de către acesta, prin cumpărare de la și cu actul autentic nr. 312/1.04.1898 al Tribunalului Roman.( 14-15 ds. 5997 /1997 al Judecătoriei Roman ).
În anul 1948 întreaga moșie a fost preluată de stat prin naționalizare, conform Monitorului oficial nr. 229/ 2 octombrie 1948 ( 36 ).
În anul 1983 Societatea comercială a preluat pe bază de Protocol și moara.
La data de 10.05.2007 reclamanții își precizează acțiunea în sensul că renunță la judecată față de suprafețele de 16 ha agrement, terenul de 1983. și 778.
Din punct de vedere al normei juridice, respectiv al cadrului legal aplicabil, Tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea dedusă judecății a fost formulată la data de 30.10.1997 și are ca obiect revendicarea unui imobil preluat abuziv de stat, întemeiată în mod expres pe dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil.
La data de 9.02.1998 cauza a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului nr. 609/1998 al Judecătoriei Roman anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0023/22.02.1995 emis în favoarea P N cu privire la suprafața de 4648.
Reținând în esență că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul naționalizat în mod abuziv și care nu a ieșit niciodată din patrimoniul lor și respectiv al autorului lor, Curtea de APEL BACĂU ( dec.civ. nr. 33/12.03.2002) și Înalta Curte de Casație și Justiție ( dec.civ. nr. 282/27.01.2004 ) au admis acțiunea pentru suprafața totală de 2761. care nu e necesară desfășurării activității de morărit a
S-a repus cauza pe rol, la cererea reclamanților, la data de 12.04.2007.
După apariția Legii nr. 10/2001 reclamanții au formulat și notificare în temeiul Legii speciale iar la data de 21.02.2002 au contestat deciziile nr. 92 și 93/10.09.2001 emise de prin care aceasta a respins notificarea.
Prin încheierea de ședință din 19.04.2002 a Tribunalului Neamț ( ds. nr. 938/C/2002) s-a suspendat judecata cererii de restituire a imobilului în natură până la rămânerea definitivă și irevocabilă a constatării nulității absolute a contractelor de privatizare, disjunsă și înaintată spre soluționare Tribunalului Neamț Secția Contencios Administrativ.
Prezenta acțiune formulată pe dreptul comun este anterioară apariției Legii nr. 10/2001.Pentru această situație art. 46 din lege a reglementat posibilitatea de alegere a beneficiarului legii de a uza de calea specială: " Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ".
Așadar, atâta timp cât reclamanții au insistat ca prezenta judecată să fie continuată, instanța nu poate considera ca inadmisibilă cererea acestora, tocmai din perspectiva dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a constatat că Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind inadmisibilitatea acțiunii în revendicare în raport de legea specială nu e aplicabilă în cauză întrucât conflictul propus spre rezolvare se referă la acțiunile formulate după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.Or, acțiunea dedusă prezentei judecăți fiind introdusă anterior, se bucură de prevederile textului referitor situațiilor tranzitorii, expres și special prevăzute de legea în discuție și anume art. 46.
Sub același aspect al admisibilității acțiunii pe dreptul comun, Tribunalul a mai considerat că e necesară soluționarea cererii în fond tocmai pentru respectarea principiilor constituționale prev. de art. 21 din Legea fundamentală internă - care vin în acord și cu art. 6 din Convenția Europeană.Astfel procesul a fost declanșat în anul 1997 iar necesitatea despăgubirii reclamanților ca moștenitori ai persoanei deposedată abuziv se impunea chiar anterior datei de 14.02.2001, respectiv când a intrat legea specială în vigoare. Practica Curții de la Strassbourg este constantă în recunoașterea dreptului de proprietate, eficiență deplină în acest sens având restituirea în natură.
Astfel, pentru respectarea art. 6 din Convenție (" Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanță care va hotărâ asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil") se impune ca în acest proces să se verifice fondul drepturilor deduse judecății. A pronunța o soluție prin raportare la excepția dirimantă a inadmisibilității ar intra în contradicție evidentă cu acest principiu din Carta europeană a drepturilor. În acest sens în cauza Străin împotriva României s-a pronunțat Hotărârea din 21 iulie 2005, prin care Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la un proces echitabil, ca urmare a nesoluționării cauzei de către instanțele interne într-un termen rezonabil, precum și a articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.
În acord și coroborare și cu preocuparea pentru protecția proprietății care rezultă în cauzele, împotriva României, Tribunalul a admis în fond acțiunea prin raportare la dreptul comun.
Pentru aceleași argumente de drept, s-a constatat că se impune respingerea excepției perimării astfel: acesta reprezintă un incident procedural care are face total ineficientă acțiunea sau cererea lăsată în nelucrare.
Pentru acțiunile prescriptibile extinctiv, dacă perimarea operează după împlinirea acestui termen - efectul prevăzut de această excepție este absolut, în sensul că paralizează titularului dreptul de a mai solicita concursul justiției. Pentru celelalte cazuri când perimarea se constată anterior împlinirii prescripției, efectul acesteia este doar dirimant, adică se poate face o altă cerere care să reia cursul celei dintâi.
În dosarul de față, într-adevăr suspendarea s-a pronunțat la 9.02.1998.La data de 27.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat dosarul nr. 609/1998 care a determinat suspendarea.
Prin încheierea din 12.04.207 Judecătoria Romana repus cauza pe rol, a procedat la administrarea unui probatoriu complex iar la 15.01.2008 a declinat cauza (sent. civ. nr. 104/2008) Tribunalului Neamț, în raport de valoarea litigiului.
Înregistrat la instanța competentă, Tribunalul a procedat la completarea probelor, administrând și expertiza topometrică.
E adevărat că repunerea pe rol s-a făcut de către Judecătoria Roman la 15.02.2007 cu mult peste termenul de 1 an impus de art. 248 Cod procedură civilă, numai că fiind vorba despre o cerere imprescriptibilă, perimarea la acel moment ar fi avut efectul formulării unei noi cereri ale cărei probe și acte procedurale ar fi fost identice cu cele din prezenta cauză.
Având în vedere obligația instanțelor naționale de a face tot posibilul pentru garantarea accesul la justiție și nu paralizarea or tergiversarea soluționării litigiilor și pentru că nu se încalcă norme de ordine publică ale căror prevederi sunt cu caracter absolut, Tribunalul va respinge perimarea invocată din oficiu,cu atât mai mult că până 10.12.2008 nici una din părțile interesate nu au ridicat-
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că "" a arătat că a cunoscut despre demersurile reclamanților începând din 1997 în timp ce Primăria a primit cereri de retrocedare încă din anul 1991.
Contractele de privatizare ale pârâtei, respectiv contractele de vânzare cumpărare de acțiuni nr.114/12.06.1995, 273/9.06.1995 și 713/5.10.1998 au fost perfectate după ce reclamanții au cerut restituirea imobilelor.
Din planșele foto anexate și pe suport electronic CD ( 343 ds. 5997/1997 al Judecătoriei Roman ) rezultă că imobilele construite sunt parțial în paragină ( pivnița și hotelul ) iar moara și hanul ( sumar întreținute).
Hanul este ocupat de o societate comercială care desfășoară comerț precum și de Oficiul de poștă prin închiriere de la Primărie.
Cu privire la poziția procesuală a pârâților aceștia recunosc îndreptățirea reclamanților asupra bunurilor revendicate și sunt de acord cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens. ( 274 și 257 din ds. 5997/ 1997 ).Prin lipsa unei opoziții ferme la retrocedare și față de situația de fapt a acestor clădiri, în sensul că nu sunt afectate unei activități economice reale,Tribunalul apreciază că nu se încalcă nici principiul securității raporturilor juridice, eventualele drepturi proprii ale "" având posibilitatea valorificării pe cale separată, chiar prin invocarea evicțiunii împotriva APAPS
Expertiza întocmită în cauză de ing., pentru construcții anexată la dosarul Judecătoriei Piatra Neamț ( 344-362) identifică bunurile edificate pe terenurile în litigiu, fiind descrise corespunzător planșei anexe la expertiză.
Sub aspectul terenurilor, așa cum au fost dovedite cu lista bunurilor inventariate, Tribunalul a luat act de restrângerea obiectului acțiunii,dispunând obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților terenul pe care se află moara și terenul liber de 23.945.în parcela 23, conform identificării expertului în dosarul acestei instanțe, pentru termenul din 22.01.2009 ( 112-119).
Prin "întâmpinarea" depusă de Primar,în intervalul de amânarea pronunțării, acesta arată că parte din terenurile identificate de expert sunt în domeniul privat al comunei ceea ce prezumă posibilitatea punerii efective în executare a retrocedării.
Pentru aceste considerente în fapt și în drept, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 480 cod civil s-a admis acțiunea în fond și s-au respins excepțiile.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel, în termen legal, pârâta "" P N, care a criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia invocând, în esență, faptul că, în mod greșit prima instanță a respins excepția perimării și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate chiar din oficiu de către instanță.
Totodată, și pe fond, acțiunea intimaților-reclamanți a primit o soluționare eronată.
Astfel, a arătat apelanta, cu privire la suprafața de teren de 2128 mp, aceasta este inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele său cu seria -./0023/22.02.1995, competența de soluționare a cauzei revenind secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț, în conformitate cu dispozițiile art. 3 al.1 Cod pr.civilă și Legea nr.5534/2004.
În ce privește construcțiile revendicate, apelanta a invocat că, în mod greșit, s-a dispus restituirea lor către intimații-reclamanți, în condițiile în care acestea au fost dobândite cu bună-credință, în baza contractului de privatizare nr. 273/09.06.2006.
Prin întâmpinare intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Litigiul dedus judecății, având ca obiect acțiune în revendicare imobilelor teren și construcții, a fost suspendat la cererea intimaților-reclamanți la data de 09.02.1998, în temeiul art. 244 pct.1 Cod pr. Civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele apelantei SC ""SA P N ( fila 48 dosar nr. 5997/1997 al Judecătoriei Roman.
Acțiunea în anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost soluționată irevocabil prin decizia nr.282/27.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( 53-57,.58-66 dosar nr. 5997/1997 Judecătoria Roman, județul N).
Repunerea pe rol a prezentei cauze s-a solicitat de către intimații-reclamanți la 15.02.2007 ( 52 dosar - cererea de repunere pe rol),după 3 ani de la data soluționării irevocabile a acțiunii ce a determinat suspendarea ei în temeiul art. 244 pct.1 Cod pr. Civilă.
Ulterior repunerii pe rol, în raport de dispozițiile art. 158 Cod pr. Civilă, coroborat cu art. 2 pct.1 lit. b Cod pr. Civilă s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod pr. Civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare li care este generată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.
Din textul normativ anterior arătat, doctrina și jurisprudența în materie, rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale în definirea perimării, elemente cărora li se adaugă și caracterul de sancțiune al perimării și efectele pe care le produce asupra activității procesuale, respectiv stingerea actelor de procedură efectuate de instanța investită.
Astfel, cum s-a pronunțat constant doctrina în materie, dispozițiile art. 248 alin.1 Cod pr.civilă au un caracter general, în sensul că vizează orice acțiune, fără a distinge între natura și caracterul lor. De aceea, perimarea operează și în cadrul acțiunilor reale ( cum este cea de față), a acțiunilor de stare civilă, precum și orice alte acțiuni, chiar dacă acestea ar fi declarate de lege imprescriptibile).
Potrivit dispozițiilor art. 250 al.1 Cod pr. Civilă cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 Cod pr. Civilă, precum și în alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruința a parților in judecata.
Suspendarea facultativă a judecății, astfel cum dispune expres art. 244 Cod pr. Civilă, dăinuie până când hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea, a rămas în nelucrare. Pe cale de consecință, odată ce hotărârea a rămas irevocabilă, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul firesc. De aceea, spre a limita împlinirea termenului de perimare, părțile sunt obligate să stăruie în continuarea judecății.
În speță, se constată că, deși hotărârea care a pricinuit suspendarea soluționării cauzei, conform art. 244 pct.1 Cod pr. Civilă, a devenit irevocabilă la data de 27.01.2004 prin pronunțarea deciziei nr. 282 ( dosar nr. 282/2002 a ), intimații-reclamanți au solicitat repunerea pe rol a cauzei după trei ani, respectiv la data 15.02.2007, în acest interval aceștia nemaiefectuând nici un act de procedură în cauză.
În raport de data suspendării și data promovării cererii de repunere pe rol a cauzei de către intimații-reclamanți, apare evident că această cerere a fost formulată cu depășirea termenului de un an de zile prevăzut de disp. art. 248 al.1 Cod pr. civilă.
În acest context, este nelegală respingerea de către instanța de fond a excepției perimării, în condițiile în care părțile nu au invocat, în temeiul art. 250 al.3, existența unor împrejurări, mai presus de voința lor, de natură să le împiedice curgerea termenului de perimare.
De asemenea, se apreciază că este greșită argumentația primei instanțe, conform căreia, perimarea, în speța de față, nu ar putea opera în cazul acțiunilor imprescriptibile ( ca cea de față ), întrucât, așa cum s-a arătat anterior, cu trimitere la doctrina în materie, textul art. 248 și urm. Cod pr. civilă, nu face nici o distincție după natura sau caracterul acțiunilor.
Totodată, este de reținută că, aplicarea sancțiunii perimării datorate conduitei culpabile a uneia dintre părțile procesului, nu contravine principiului garantării dreptului de acces la justiție și al dreptului la un proces echitabil, instituit prin art. 6. întrucât acesta trebuie pus în discuție, în raport de ambele părți litigante ( deci inclusiv a celei în favoarea căreia curge termenul de perimare) de pe o parte și, în condițiile în care nu s-ar putea reține atitudinea culpabilă părții în detrimentul căreia curge termenul de perimare, pe de altă parte.
Având în vedere cele anterior menționate, se reține că, în raport de probatoriul administrat, instanța de fond făcut o greșită aplicare a disp. art. 248 Cod pr. civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 296, art. 248 alin.1, art. 2150 alin.1 Cod pr. civilă, instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite excepția perimării și va constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Vor fi menținute dispozițiile cu privire la respingerea excepției inadmisibilității, invocată prin motivele de apel, în raport de decizia nr.33/2008 pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii, conform căreia, apariția Legii nr.10/2001,repub. nu este de natură să împieteze accesul părților la promovarea acțiunii în revendicare, în temeiul art. 480 Cod civil.
Având în vedere admiterea excepției perimării, instanța apreciază ca fiind superfluă analizarea criticilor ce țin de fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.517/C/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Schimbă în parte 517/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Admite excepția perimării și în consecință.
Constată perimată cererea.
Menține dispoziția cu privire la respingerea excepției inadmisibilității.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.dec./30.11.
tehnored./11 ex./30.11.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
