Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1545
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
*******************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâtul - prin mandatar și de reclamanții G și, împotriva deciziei civile nr. 150 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: mandatar pentru recurentul lipsă și av. și av. pentru recurenții-reclamanți lipsă, cu delegație de substituire a dnei av., lipsă fiind și reprezentantul intimatei-reclamante.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța reiterează motivul de ordine publică, pus în discuția părților la termenul anterior de judecată, cu privire la calificarea căii de atac, față de obiectul capătului principal de cerere dedus judecății și acordă cuvântul doar cu privire la acesta.
Av. având cuvântul pentru recurentul-pârât, precizează că între părți au existat mai multe acțiuni cu diferite capete de cerere, însă capătul principal al acestor cereri este revendicarea, celelalte fiind subsidiare, astfel încât urmează aceeași soartă ca principalul (accesorium sequitur principalem). Având în vedere acest aspect calea de atac ar fi trebuit să fie recursul la Tribunalul Neamț și nu apelul, iar această instanță trebuia să pronunțe o hotărâre irevocabilă.
Solicită admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe cale de excepție precizează că Tribunalul Neamț nu a dispus timbrarea legală a acțiunii principale de revendicare, fapt pentru care solicită astăzi ca Curtea de Apel Bacău să constate nulitatea acestuia pentru netimbrare.
Cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru recurenții arată că își menține punctul de vedere exprimat la termenul anterior de judecată în sensul admiterii recursului, casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț ca instanță de recurs. Calea de atac a fost inițial calificată recurs și recalificată ulterior de Tribunalul Neamț ca apel.
Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3084 din 31.07.2008 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a admis, în parte, acțiunea principală formulată de petenții G și și - INTERNAȚIONAL SA, împotriva pârâtului prin mandatar pentru grănițuire.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere pentru revendicarea terenului de 183,5 mp.
S-a admis cererea reconvențională a pârâtului - reclamant pentru revendicarea suprafeței de 47 mp, s-a admis cererea pentru rectificarea încheierii de Carte funciară în baza documentației cadastrale nr. 832/2 pe numele G și cu privire la suprafața de teren de 47mp înscrisă în plus peste suprafața de 183,5mp, teren cu destinația de cale de acces.
S-a admis, de asemenea, cererea pentru grănițuirea proprietăților părților din acțiune pentru suprafața de teren - cale de acces - proprietatea reclamanților învecinată cu proprietatea pârâtului, conform expertizei efectuate de.
S-a stabilit astfel, linia de hotar pe aliniamentele având coordonatele: 48, 47, 35, B, 44, 42, 31, 101, 314, conform sentinței civile nr. 4237/2005, pe teren materializat de gardul din stâlpi de fier fixați în beton și din plase din metal.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță de fond a reținut următoarele:
Între părți există o stare conflictuală în legătură cu drumul, calea de acces de la șosea la proprietățile reclamanților, aflată la o distanță de șosea, aflată în spatele proprietății pârâtului, la o distanță de șosea.
Reclamanții au tăcut un schimb de teren în anul 1994 pentru a avea asigurat accesul la proprietatea sa - fără să fie stingherit de pârât.
n anul 2004, familia și - INTERNAȚIONAL A au devenit coproprietari pe această cale de acces, după ce reclamanta S 1 INTERNAȚIONAL SA a cumpărat un teren în vecinătatea proprietății familiei, aflată în interiorul căii de acces de la șosea, fără de care nu se poate ajunge la cele două proprietăți ale reclamanților din acțiune.
Pârâtul și-a deschis o societate de prestări servicii, service-auto astfel că terenul reprezentând calea de acces a fost de mai multe obstrucționată de autovehicule staționate pentru a fi preluate la reparații.
Au mai susținut reclamanții că pârâtul a ridicat o construcție al cărui acoperiș nu este prevăzut cu uluci și nici nu respectă distanța legală servituții picăturii streșinii, astfel încât ploaia și mai ales iarna zăpada adunară pe acoperiș se scurge pe calea de acces.
Încercând să îndepărteze aceste neajunsuri, printr- autorizație pentru ridicarea unui gard despărțitor între proprietatea pârâtului și calea acces au întâlnit opoziția pârâtului, care nu recunoaște amplasamentul gardului, mutând țărușii ajungând la o lățime mai mică de 3,50m cât a fes inițial.
Pârâtul s-a apărat arătând că, în fapt reclamanții doresc extinderea lățimii căii de acces pe care au act de proprietate de la 3,5Om la 5,20m, fapt cu care acesta nu poate fi de acord. În mod greșit într-un contract de schimb între reclamanți s-a menționat că dimensiune căii de acces la cele două proprietăți este 276mp și 183,5mp cum a fost scris și măsurat conform schițelor anexe. Actul de bază este cel din anul 1992, care prevede că această suprafață este de 183,75mp și nu de 276mp cum a fost înscrisă în contractul de schimb din anul 2004.
Au fost audiați martori și pe baza înscrisurilor anexate de părți s-au efectuat mai multe expertize topometrice. Instanța a efectuat și două cercetări la fața locului.
Prin cererea reconvențională s-a cerut constatarea nulității parțiale absolute a contractului de schimb nr. 641/20.07.2006 încheiat între cei doi reclamanți cu privire la suprafața de 47mp, peste terenul de 183,50mp.
Din probatoriul administrat, instanța a concluzionat că dimensiunea căii de acces este de 183,50 mp, iar depășirea acestei suprafețe ar crea posibilitatea pătrunderii acestora pe terenul proprietatea pârâtului.
Din expertizele efectuate a rezultat că suprafața terenului, cale de acces cu această dimensiune trebuie să se încadreze într-o lățime de 3,50ml. În teren s-a constatat că în fapt sunt câțiva centimetri în plus și nu în minus.
Față de contradicțiile dintre primele trei expertize, instanța a luat în considerare pe cea de a patra efectuată de expert.
În termen legal, împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții pentru următoarele motive:
În mod greșit Judecătoria a refuzat să aibă în vedere actul de schimb nr. 1733/1992 și schița anexată și nu a fost respectată calea de acces ocupând în plus din terenul societății reclamante.
Expertiza G redă situația de fapt corectă.
Expertul a luat în considerare și două sentințe judecătorești, care practic schimbă situația în defavoarea reclamanților.
Amplasamentul terenului menționat în schița anexă la contractul de schimb este deviat de așa manieră încât nu mai are o formă dreaptă, rectilinie pe o lățime de 3,5ml ci se deplasează cu 1.47ml spre -.
Instanța a fost dusă în eroare mai ales când s-a efectuat cercetarea la fața locului de faptul că -, deși a câștigat o suprafață de 47,6mp acesta nu a fost îngrădită încă de -.
S-a mai criticat sentința sub aspectul respingerii obiecțiunilor la raportul de expertiză, nefiind de acord cu ultima lucrare tehnică și care nu reflectă realitatea.
Un alt motiv de recurs al societății reclamante vizează greșita admiterea a cererii reconvenționale pentru suprafața de 47mp.
Recursul celorlalți reclamanți, persoane fizice vizează netemeinicia sentinței și sub aspectul greșitei rețineri a căii de acces de 183,5mp față de schimbul ulterior, precum și nesoluționarea favorabilă a capetelor de cerere privind dirijarea apelor menajere și pluviale, precum și a materialelor și pieselor uzate rezultate prin activitatea de prestări servicii, auto-service.
În ședința publică din 29.04.2009, verificând cadrul procesual tribunalul a constatat că prezenta cale de atac este apel și nu recurs, față de obiectul principal al cererii, respectiv grănițuire și obligație de a face supus dreptului comun, respectiv art. 281 Cod procedură civilă și nu situației de excepție prevăzută de art. 2811Cod procedură civilă.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarelor 7743/2005 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4237/2005, dosar nr. 5975/2009 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4908/2009, dosar nr. 7867/2006 (sentința civilă nr. 3479/2006) și dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4648/2001 ale Judecătoriei Piatra Neamț.
Prin decizia civilă nr.150 din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- s-au admis apelurile reclamanților împotriva sentinței civile nr. 3084/31.07.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
A fost schimbată în parte hotărârea, în sensul că a fost stabilită linia de hotar pe aliniamentul 60, 49, 48, 47, 46, B, 137,30,conform schiței aferente raportului de expertiză întocmit în dosarul Judecătoriei Piatra Neamț, pentru termenul din 22.05.2008 întocmit de - în loc de granița stabilită de prima instanță.
A fost obligat pârâtul să respecte dreptul reclamanților asupra căii de acces în suprafață de 183,50. delimitată pe aceeași schiță prin pct. 29,A,B,137,30, colorată cu albastru deschis, și să dirijeze apele pluviale și zăpada de pe acoperișul casei în interiorul proprietății sale, astfel încât să nu afecteze calea de acces.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârât privind constatarea nulității absolute a contractului de schimb nr. 641/2006 și revendicarea suprafeței de 47.
A fost admisă, în parte, cererea conexă formulată de pârâtul împotriva reclamanților G și în sensul că s-a dispus rectificarea înscrierii în cartea funciară a com. cel, a imobilului în litigiu, sens în care s-a dispus refacerea documentației cadastrale nr. 832/2 cu respectarea prezentei hotărâri.
Au fost înlăturate dispozițiile sentinței referitoare la admiterea cererii reconvenționale și menține pe celelalte, în măsura în care nu sunt potrivnice prezentei decizii și a fost obligat intimatul să plătească apelanților G și cheltuieli de judecată dovedite în apel, în sumă de 1265 de lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Apelanții au solicitat efectuarea unei noi expertize care să identifice terenul în litigiu. Cererea a fost respinsă.
În dosar s-au efectuat patru lucrări de specialitate, ultima dintre ele a expertului a respectat toate actele de proprietate ale părților și a preluat obiectivele instanței și obiecțiunile părților fiind un instrument util soluționării cauzei ( schița anexă a raportului de expertiză - fila 76 din volumul II al dosarului nr.5321/2005, dosarul nou - al Judecătoriei Piatra Neamț ).
În fapt, tribunalul a constatat că părțile au proprietăți învecinate, limita dintre ele constituind un motiv îndelungat de litigii și nemulțumiri.
Prin contractul de schimb nr. 1733/1992, autorul pârâtului ( ) a făcut un schimb cu reclamanții G și în urma căruia aceștia au primit suprafața de 183, 5 mp reprezentând cale de acces învecinat cu: la - restul proprietății lui, la V- cu și, la - G și V- șoseaua națională - P
Aceștia au dat la schimb o suprafață similară amplasată în continuarea nordică a proprietății, respectiv partea sudică a proprietății.
Schița anexă acestui act autentic se află la fila 9 din dosarul de fond, iar calea de acces este delimitată ca având 3,5 lungime și 52,5m lățime.
Prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 5182/1992 a vândut fiului său, pârâtul proprietatea cu excepția suprafeței de 183mp, care a format obiectul schimbului cu destinația cale de acces.
Prin contractul de schimb nr. 641/20.06.2004, între G și, pe de o parte și - INTERNEȚIONAL SA, pe de parte s-a produs un schimb cu privire la cota de 1/2 din suprafața de 276 mp.
Conform identificării, terenul cu destinație de drum care fusese obținut în baza contractului de schimb din anul 1992, acesta este mai mare decât terenul ce a făcut obiectul schimbului inițial, respectiv 183, 5mp.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3184/3.09.2003 vecinătatea vestică a căii de acces devine proprietatea SD SRL, care cumpără 1922mp, conform documentației cadastrale (fila 44 - 46 din dos 5321/2005-volumul II).
Prin sentința civilă nr.3479/2006 (dosarul atașat 7867/2006) această societate și-a delimitat granița cu calea de acces cu proprietatea pârâților G și - INTERNAȚIONAL SA, stabilindu-se că hotarul este o linie dreaptă în continuarea liniei de hotar de pe aceiași parte cu vecinii și, având același unghi de înclinație față de DN 15 lățime de 3,5 pe toată lungimea căii de acces de 52,5.
Această hotărâre nu este opozabilă pârâtului, astfel că la stabilirea graniței dintre acesta și calea de acces în proprietatea reclamanților, nu produce nici un efect.
Conform documentației cadastrale nr.784 din 16.11.2005 anexă contractului de vânzare-cumpărare în favoarea - SRL apare înscrisă suprafața de 1967 mp, mai mult cu 45 mp față de act și din acest punct de vedere instanța a constatat că vecinătatea vestică a căii de acces în litigiu nu poate fi stabilită conform actelor de proprietate ale acestei societăți, de care s-au folosit apelanții-reclamanți, în cererea principală.
Și pârâtul se prevalează de sentința civilă nr. 4237/02.11.2005 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul atașat 7443/2005 prin care, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială, Comuna C, s-a constatat uzucapiunea terenului în suprafață de 47mp învecinată cu: N- acces și, E -, S - SNP, -restul proprietății conform documentației cadastrale cu număr provizoriu 261.
Pe schița anexă raportului de expertiză întocmit pentru termenul din 22.05.2008 s-a delimitat această suprafață ca fiind un triunghi cu baza în zona de siguranță a între punctele 314-30, ceea ce ar însemna o deplasare de 1,47 spre calea de acces proprietatea reclamanților apelanți. Și această hotărâre a fost înlăturată, întrucât nu este opozabilă acestora. Pentru a produce efecte în constatarea proprietății pârâtului se impunea contradictorialitate cu persoanele care ar fi putut pretinde un drept propriu și anume reclamanții G și - INTERNAȚIONAL SRL - cărora li s-a restrâns astfel proprietatea căii de acces.
Prima instanță de fond în mod eronat s-a raportat la această hotărâre și a stabilit granița pe linia 314 -B, chiar dacă există un gard din stâlpi de fier fixați în beton tocmai pentru că sentința s-a pronunțat în contradictoriu cu o terță persoană - Comuna C.
De asemenea, tribunalul a constatat că singurele acte care trebuie avute în vedere la grănițuirea proprietăților dintre proprietatea și calea de acces sunt contractul de schimb nr. 1733/1992 și de vânzare cumpărare nr. 5182/1992.
Este inadmisibil a se primi modificările documentațiilor cadastrale numărul 261/2000, precum și 832/2, întrucât acestea nu au un act de proprietate care să le susțină.
Terenul în suprafață de 2287 mp este același cu identificarea expertului pe schița de la fila 22 volumul II dosar (culoarea ) respectând punctele 142 - 33, 45-46. Apare astfel ca vădit pro-causa pârâtului identificarea suprafeței de 2234 mp care trece în calea de acces cu cei 1,47 identificați de expert și câștigați prin sentința 4237/2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, inopozabilă reclamanților.
În mod neîntemeiat s-a admis astfel revendicarea suprafeței de 47 mp, întrucât comparând titlurile de proprietate contractul de schimb din 1992 prevalează în timp hotărârii judecătorești din 2005. Pe cale de consecință, documentația cadastrală nr. 833/2 a fost rectificată, însă nu cum a stabilit prima instanță de fond ci, cu respectarea vecinătății vestice determinată de punctele 30-137.
Instanța de apel a constatat că ambele părți sunt de acord că în porțiunea nordică granița este pe aliniamentul 60-49-48- 47-46. Cu toate că expertul delimitează punctul 35 ca fiind reperul de vecinătate, s-a luat în calcul acest acord. Pentru restul graniței s-a avut în vedere schița anexă a contractului de schimb din 1992, care urmează aliniamentul B, 137 - 30 (142).
Prin cele două acțiuni separate formulate de părțile contradictorii din prezenta cauză s-a dorit deplasarea căii de acces inițiale, rea-credință în promovarea acestor cereri dovedind în aceiași măsură ambele părți.
Or, cert este că lățimea la DN 15 nu poate fi decât de 3,5m, Cartea Funciară cu nr. 832/2 fiind în dezacord cu această situație neechivocă, întrucât se raportează la o lățime mai mare între punctele 28-142 pe aceiași schiță, ceea ce ar totaliza 5,05m fapt ce nu a fost primit decât dacă s-ar fi dovedit o preluare (prin acte translative de proprietate) de la actuala - SA, respectiv autorii pentru porțiunea de teren dinspre DN. S-a motivat însă o preluare de la o altă persoană fizică () care nu a dovedit susținerile apelanților în acest sens, întrucât pe actuala proprietate nu figurează ca fiind proprietar anterior această persoană, iar preluarea în plus pentru a obține o ieșire la DN 15 de 5,05m numai în acest fel s-ar fi putut dovedi.
S-a constatat întemeiat motivul de apel referitor la greșita grănițuire stabilită prin sentința apelată, întrucât s-a încălcat teoria efectelor contractului față de terți. Prin contractul de schimb dintre apelanți cu privire la suprafața de 276 mp s-a creat o sarcină nepermisă intimatului-pârât, care este terț în raport de acel contract.
Verificând situația de fapt reținută de prima instanță de fond, tribunalul a constatat că sentința s-a impus a fi schimbată, în parte, în sensul stabilirii graniței plecând de la punctul 30 (142) din schița anexă, cu respectarea contractului de schimb din 1992, înlăturând hotărârile judecătorești 3479/2006 și 4237/2005 și cu respectarea suprafeței inițiale de 183,5mp, deși contractul de schimb nr. 641/2006 pentru care s-a formulat cerere reconvențională nu profită apelanților-reclamanți. În cauză nu sunt motive de nulitate absolută a acestuia, ci prin teoria comparării titlurilor s-a dat eficiență actului mai vechi.
Față de probele testimoniale coroborate cu declarațiile părților, s-au admis și cererile în obligația de a face cu privire la picătura streșinii pentru obligația pârâtului de a se abține de la tulburarea căii de acces în sensul de a nu fi blocată de autoturismele care beneficiază de prestări servicii la service-ul auto al pârâtului-intimat, dispunându-se respectarea proprietății căii de acces, rămânând fără obiect capătul de cerere accesoriu.
Soluția primei instanțe de fond asupra cererii conexe formulată de pârâtul împotriva reclamanților G și s-a menținut sub aspectul admiterii, însă refacerea documentației cadastrale 832/2, s-a făcut corespunzător graniței stabilite prin prezenta decizie și nu prin includerea suprafeței de 47 mp câștigată de printr-o acțiune în uzucapiune inopozabilă proprietarilor căii de acces.
Împotriva deciziei civile mai sus menționate, au declarat în termen legal recurs reclamanții G și și pârâtul prin mandatar, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Analizând decizia civilă recurată, în temeiul motivelor de recurs, dar și din oficiu în temeiul art.304 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect revendicare și grănițuire, acțiunea în revendicare având caracter principal, iar cea ce a doua având caracter accesoriu. Valoarea terenului ce face obiectul revendicării, fiind sub 100.000 lei, motiv pentru care Curtea a pus în discuția părților motivul de ordine publică, prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă, privind compunerea instanței conform dispozițiilor legale și implicit calificarea căii de atac, împotriva sentinței civile nr. 3084/2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind. litigii a căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, în materie civilă.
Având în vedere că valoarea terenului revendicat de către reclamanți se situează, conform evaluării făcute de reclamanți sub 100.000 lei și având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată după intrarea în vigoare a legii nr.195/2004, este evident că în cauză erau aplicabile prevederile legale ale textului legal anterior precizat, respectiv hotărârea primei instanței era susceptibilă a fi atacată exclusiv cu recurs.
Prin urmare, tribunalul trebuia să soluționeze calea de atac ca recurs, în complet de trei judecători, iar nu în apel, în complet de doi judecători. Prin soluționarea de această manieră a căii de atac, ca apel, iar nu ca recurs, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală ce intră sub incidența art.304 pct.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art.57 din Legea 304/2004 republicată.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.312 pct.3 Cod procedură civilă, va admite recursurile,potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile promovate de pârâtul - prin mandatar și de reclamanții G și, împotriva deciziei civile nr. 150 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Neamț.
Asupra cheltuielilor de judecată din prezentul recurs, urmează a se pronunța tribunalul ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red./
Red.
Tehn.5 ex. AA 18.12.2009
Com la părți la
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
