Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de revizuienții și, împotriva deciziei civile nr.206 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții- revizuienți, și și intimații revizuienți și, toți fiind asistați de av.. Lipsă au fost intimații, și reprezentantul Comunei.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Av. arată că s-a promovat recurs împotriva deciziei Tribunalului Neamț care a considerat că cererea formulată de revizuienți este inadmisibilă. Inițial decizia Tribunalului Neamța fost casată cu trimitere spre rejudecare instanța indicând ca temei de drept art.322 pct.4 coroborat cu art.324 pct.3 Cod procedură civilă. Astfel, din acest punct de vedere instanța a considerat că mențiunea prevăzută de art.324 pct.3 Cod procedură civilă este doar o dispoziție procedurală care în raport de art.322 pct.4, același cod, nu are relevanță în sensul că era necesară existența unei hotărâri penale prin care să se stabilească săvârșirea infracțiunii de fals.
S-a criticat hotărârea de fond indicând și practica J, conform căreia atunci când printr-un înscris se statuează împrejurări care nu corespund realității, instanța poate aprecia asupra acestora fără exista o hotărâre penală pentru fals.
Motivul pentru care nu s-a început urmărirea penală, deși la dosar există o hotărâre irevocabilă prin care se stabilește clar, că în ceea ce privește expertiza ce a stat la baza hotărârii ce a fost atacată, aceasta conține erori inadmisibile, este și motivul pentru care nu se mai poate face nimic nici în penal și nici în civil.
Revizuienții sunt în imposibilitatea de a intra în dreptul lor de proprietate deși prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit care sunt limitele lor de proprietate. Din acest punct de vedere s-a considerat că dincolo de existența sau inexistența unei hotărâri de condamnare, cât timp practica a considerat că nu e nevoie de o hotărâre de condamnare, ci doar de un înscris care alterează realitatea, în lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare instanța a aprecia greșit cererea ca inadmisibilă.
Curtea de APEL BACĂU, în decizia de casare corect a indicat instanței de fond să coroboreze cele două texte de lege, urmând a se reaprecia situația de fapt.
Hotărârea de fond este astfel nefondată, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, urmând ca instanța de fond să se pronunțe pe fondul cauzei în legătură cu realitatea de care se face vorbire în această hotărâre.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 206/AC/14 iunie 2007, Tribunalul Neamța respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienții, și, împotriva deciziei civile nr.53/AC/19 februarie 2004 și au fost obligați revizuienții să plătească intimaților suma de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, au fost reținute următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Neamț sub nr. 2524/4.10.2005, revizuienții, și au formulat cerere de revizuire a deciziei civile 53/19.02.2004, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Cererea de revizuire a fost motivată susținându-se că decizia civilă 53/2004 s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals, respectiv a raportului de expertiză tehnică efectuată de expertul și OG a adresei nr.62/2/14.01.2004, eliberată de primarul comunei, acte ce au determinat pronunțarea unei decizii ce încalcă revizuienților dreptul de proprietate consfințit prin actul de vânzare-cumpărare a terenului.
În drept revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pcxt.4 Cod procedură civilă, revizuienții solicitând constatarea falsului pe cale incidentală asupra celor două înscrisuri utilizate drept probe hotărâtoare în pronunțarea deciziei 53/2004.
Tribunalul Neamț, prin decizia civilă nr.85/07.02.2006 a respins ca nefondată, cererea de revizuire și a obligat revizuienții să plătească intimaților cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienții, criticând-o sub următoarele aspecte:
1. decizia este nelegală întrucât încheierea de ședință din 7.02.2006 și decizia civilă nr.85/7.02.2006 nu sunt semnate de președintele completului.
2. decizia s-a pronunțat cu încălcarea art.24 pct.1 și art.25 din Codul d e procedură civilă și art.10 și 12 din Codul d eontologic al magistraților de președinta completului care a pronunțat și decizia nr.53/2004 supusă revizuirii.
3. la dezbaterile în fond, completul a fost nelegal constituit fiind lipsă magistratul.
4. hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, situație ce impune admiterea recursului și rejudecarea cauzei pe fond.
Revizuienții și, au formulat cerere de aderare la petiția de recurs, invocând încălcarea dreptului lor de proprietate stabilit prin hotărâre judecătorească.
Cererile timbrate legal.
Revizuienții prin apărător au invocat nulitatea hotărârii față de faptul că instanța a respins ca nefondată cererea de revizuire, însă din motivare reiese că s-a pronunțat pe excepție, fără să cerceteze fondul, deși menținerea vechii reglementări din art.322 pct.4 Cod procedură civilă, în textul art.324 Cod procedură civilă, impunea acest lucru.
Examinând criticile formulate Curtea a constatat următoarele:
1. Cu privire la încheierea de dezbateri în fond din 7.02.2006, aceasta face corp comun cu decizia pronunțată nr.85 din aceeași dată și care este semnată de cei doi magistrați care au format completul de judecată.
2. Într-adevăr din componența completului ce a pronunțat decizia civilă nr.53/19.02.2004 supusă revizuirii, a făcut parte și d-na. Magistrat - care a judecat cererea de revizuire.
Însă revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar incompatibilitățile legale sunt strict prevăzute de art.24 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că judecătorul cu pricina putea soluționa cererea de revizuire.
De altfel, cu privire la motivele prevăzute la acest punct revizuienții aveau posibilitatea exercitării dreptului de a face o cerere de recuzare în condițiile prevăzute de art.27 Cod procedură civilă, lucru însă pe care nu l-au făcut.
3. În ce privește punctul 3 din petiția de recurs, este o simplă afirmație, completul a fost format din cei doi magistrați care au și semnat originalul hotărârii recurate.
4. Cu privire la cel de-al patrulea motiv, coroborat și cu susținerile privind pronunțarea pe fond și motivarea pe excepție, instanța apreciază că acesta este fondat.
Într-adevăr instanța s-a pronunțat asupra cererii de revizuire prin dispozitiv pe fondul cauzei, însă din considerentele sumare ale deciziei rezultă că analiza a vizat inadmisibilitatea cererii, deci s-a motivat pe excepție, vis-a-vis de dispozițiile art.322 pct.4 teza II Cod procedură civilă așa cum au fost modificate prin nr.OUG138/2000 și ulterior prin art.I pct.55 din Legea nr.219/2005.
Teza a II-a a punctului 4, art.322 Cod procedură civilă referitoare la "înscrisul declarat fals în cursul sau în urma judecății" nu poate fi analizat decât și în contextul dispozițiilor art.324 alin.1 pct.3 din Codul d e procedură civilă, care au rămas nemodificate.
Astfel, chiar dacă aparent ar fi o lipsă a legiuitorului de necoroborare a textelor art.322 pct.4 teza II cu cel al art.324 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, dispoziția care spune că "în lipsa unei hotărâri care a declarat falsul, termenul de revizuire curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora".
Pentru aceste argumente, Curtea a apreciat că față de contradicția dintre motivarea deciziei și dispozitivul acesteia, precum și neanalizarea corectă a textelor legale susmenționate, nu se poate exercita controlul judiciar, situație ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate și echivalează cu nesoluționarea cererii cu care a fost investită instanța.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.304 alin.1 pct.7, 9 și 312 pct.(3) Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cererea de revizuire spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecarea cererii de revizuire Tribunalul Neamța pronunțat decizia civilă 206/AC/14.06.2007, prin care a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire și au fost obligați revizuienții la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele hotărârii tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă în redactarea modificată și de imediată aplicare din Legea 219/2005, intrată în vigoare la data de17 iulie 2005, revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel se poate cere "dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină.". Legiuitorul a avut în vedere tocmai pentru a garanta stabilitatea raporturilor juridice civile soluționate, în mod definitiv, dubla condiție a existenței unui proces penal îndreptat împotriva unui expert, martor sau judecător și a condamnării definitive a acestuia printr-o hotărâre penală.
Or, în prezentul litigiu dedus judecății la data de 30.09.2005, deși se invocă prevederile pct. 4 ale art. 322 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat, cu respectarea considerentelor deciziei de casare care au vizat, pe de o parte, existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul deciziei civile casate și, pe de altă parte, neanalizarea corectă a art. 322 pct. 4 teza II și art. 342 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, că procesul penal declanșat la plângerea penală a revizuienților împotriva experților judiciari loan și s OG-a finalizat prin rezoluția nr. 1819/P/2004 din 17.09.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria N prin care s-a confirmat propunerea organelor de urmărire penală de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului loan pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal și împotriva numitului pentru OG săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 alin. 1 și 4 Cod penal. Plângerea formulată împotriva acestei soluții de revizuienții și a fost respinsă prin rezoluția din 28.12.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria
Ambele soluții au fost contestate de revizuienții din prezenta cauză, în temeiul art. 2781alin. 8 Cod procedură penală la Judecătoria N care, prin sentința penală nr. 518/5.04.2005 a admis plângerea și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiților loan și OG, recursul promovat împotriva acestei hotărâri fiind admis prin decizia penală definitivă nr. 419/2005 a Tribunalului Neamț care a casat în întregime sentința penală recurată și, rejudecând cauza, a respins plângerea petentilor revizuienți din prezenta cauză, confirmându-se încă o dată, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetului de pe lângă Judecătoria N la data de 17.09.2004.
Rezultă așadar că, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispozițiile privind imposibilitatea constatării infracțiunii printr-o hotărâre penală - teza a II-a a art. 322 pct. 4 - abrogată implicit prin intrarea în vigoare a textului modificat al art. 322 alin. 4 al Legii 219/2005 sub imperiul căruia a fost, de altfel formulată și cererea de revizuire, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, dispoziții de ordin strict procedural, prin care se reglementeazătermenulde formulare a cererii de revizuire și pentru ipoteza abrogată, determinată de lipsa unei hotărârii care să fi declarat falsul, menținute și după modificarea pct. 4 al art. 322 prin Legea 219/2005 nu pot menține în vigoare, peste voința expresă a legiuitorului care a înțeles să înlăture teza a II a alin. 4 din art. 322 Cod procedură civilă, o normă substanțială abrogată care viza un caz de admisibilitate a cererii de revizuire.
În aceeași ordine de idei, este de menționat că ipoteza invocată de revizuienți viza fapte penale săvârșite de doi experți în îndeplinirea îndatoririlor specifice și nu unînscriscare să nu fi putut fi declarat fals în, cursul sau în urma judecății.
În consecință, reținând că în cauză, deși s-a derulat, la cererea revizuienților o anchetă penală împotriva experților loan și OG, finalizată definitiv cu neînceperea urmăririi penale față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și 260 alin. 1 și 4 Cod penal," s-a reținut că nu există o hotărâre definitivă de condamnare a acestora pentru o infracțiune privitoare la pricină,și în consecință s-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienții care și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. În fapt recurenții revizuienți au arătat că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, între altele, dacă a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Recurenții-revizuienți arată că jurisprudența a statuat că prin înscria declarat fals în cursul sau în urma judecății, trebuie să se înțeleagă nu numai înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni, ci și acela al cărui conținut nu corespunde realității, chiar și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.
Asupra acestuia aspect Curtea s-a pronunțat prin decizia civilă 58/17 ianuarie 2007.
În opinia Curții, exprimată în considerentele acestei decizii, teza a II aap unctului 4 art.322 Cod procedură civilă, referitoare la înscrisul declarat fals în cursul sau în urma judecății, nu poate fi analizat decât și în contextul dispozițiilor art.324 alin.1 pct.3 din Codul d e procedură civilă, care au rămas nemodificate.
Astfel, se arată că, chiar dacă aparent ar fi o lipsă a legiuitorului de necoroborare a textelor art.322 pct.4 teza a II a cu cel al art. 324 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, dispoziție care spune că " în lipsa unei hotărâri care a declarat falsul termenul de revizuire curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora, tribunalul nu a făcut o analizare corectă a textelor legal menționate și care impunea în opinia Curții cercetarea pe fond a cererii de revizuire și implicit soluționarea pe care incidentală a susținerilor revizuienților privind denaturarea adevărului prin raportul de expertiză contestat.
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar nesocotirea acestei dispoziții procedurale, atrage casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și se va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de revizuienții și, împotriva deciziei civile nr.206 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători
Grefier,
Red.
Red./
Red./
Red.CV 07.02.2008
Tehn.2 exAA 08.02.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei, Liliana
