Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 252
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 414 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2097 din 23 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, și avocat, reprezentând recurenții pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a precizat că numele clientului său este, nu, cum greșit s-a trecut în cererea de recurs.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând într-o primă teză admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul de a se stabili linia de hotar cu respectarea distanței dintre drumul comunal și punctul R1, de 0,90, precum și admiterea capătului de cerere privind obligația de face în sensul de a i se permite reclamantului pe o perioadă de 15 zile lucrătoare să pătrundă până la linia de hotar pentru efectuarea lucrărilor de tencuire.
În a doua teză, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele. Astfel, s-a solicitat de către reclamant și o suprafață de teren cu lățimea de 1, amplasată între casă și linia de hotar, iar instanța de fond nu a stabilit corect cadrul procesual, nepunând în discuție și revendicarea imobiliară.
A mai arătat că picătura streașinii este pe linia de hotar, întrucât noua construcție a reclamantului nu a depășit această linie, fiind amplasată pe vechea temelie. Totodată, prin linia de hotar a fost greșit stabilită, ajungându-se în acest mod la o diminuare a terenului reclamantului, care la drum ar avea o lățime de 13,87, mai mică decât cea folosită în prezent.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9. arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5. întrucât, așa cum s-a susținut și în motivele de apel, nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate cererile părților. Astfel, deși din depozițiile martorilor și schițe rezultă că imobilul reclamantului are acoperișul deasupra proprietății pârâților, a fost respinsă cererea acestora fără a se motiva de către instanță.
Totodată, reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din spatele casei pârâților.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la recursul declarat de pârâți a solicitat respingerea acestuia pentru teza întâi și admiterea tezei a doua.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J sub nr.8715/C/2006, (nr.unic -), reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și să fie obligați pârâții să-i permită pătrunderea pe terenul lor în vederea efectuării tencuielilor și drișcuielilor peretelui din spatele casei sale și să instaleze un gard despărțitor pe linia de hotar ce se va stabili, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren lat de 14 metri pe care l-a moștenit de la mama sa, decedată în anul 1964, învecinat la E- cu pârâții, la V- cu, la N- cu șoseaua și la S- cu restul proprietății pârâților, pe care se află casa în care locuiește din anul 1970, iar în spatele casei sale linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților se află la un metru distanță de zidul din spatele casei sale, care a fost amplasată astfel încât picătura streșinii să cadă pe proprietatea sa.
A precizat că zidul din spatele casei sale trebuie încărcat și drișcuit dar pârâții nu-i permit accesul în spatele casei, contestă linia de hotar și îl împiedică să amplaseze gardul despărțitor pe linia respectivă.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu a respectat semnele unei bune vecinătăți, aspect constatat și de reprezentanții primăriei, iar pârâții nu au ocupat din proprietatea reclamantului, autorizația de construcție ce le-a fost eliberată în iunie 1961 atestându-le o deschidere stradală de 27 metri pe o lungime de 130, astfel încât această lățime trebuie să le fie respectată.
Au formulat și cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantului să-și modifice acoperișul construcției ridicate prin demolarea casei vechi, sau în situația în care din configurația acoperișului nu se poate realiza un acoperiș cu, să fie obligat reclamantul să-și retragă rândurile de țiglă care afectează proprietatea pârâților și să-și monteze jgheaburi și parazăpezi.
Reclamantul a formulat întâmpinare față de cererea reconvențională a pârâților, solicitând respingerea acesteia cu motivarea că este absurdă susținerea pârâților, după 69 de ani de existență a casei reclamantului, că le-ar fi afectat în vreun fel proprietatea.
Prin sentința civilă nr.2097/23.03.2007 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, împotriva pârâților și, fiind obligați pârâții să permită reclamantului să pătrundă 5 zile lucrătoare, după înștiințare prealabilă, până la linia marcată cu între punctul Ro și R1 pe schița raportului de expertiză întocmit de expert G, respectiv pe lungimea de 10,90. a terenului din dreptul casei reclamantului, pornind de la punctul în care terenul pârâților întrunește lățimea de 10,50 ( Ro pe schița raportului de expertiză) și unde distanța dintre casa reclamantului și limita până la care i se permite pătrunderea este de 0,75, până la punctul terminal al lungimii N-S de 10,90, unde distanța dintre casa reclamantului și limita până la care i se permite pătrunderea este de 0,90, în vederea realizării lucrărilor de tencuieli și drisc Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J sub nr.8715/C/2006, nr. unic -, reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și să fie obligați pârâții să-i permită pătrunderea pe terenul lor în vederea efectuării tencuielilor și drișcuielilor peretelui din spatele casei sale și să instaleze un gard despărțitor pe linia de hotar ce se va stabili, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren lat de 14 metri pe care l-a moștenit de la mama sa, decedată în anul 1964, învecinat la E- cu pârâții, la V- cu, la N- cu soseaua și la S- cu restul proprietății pârâtilor, pe care se află casa în care locuiește din anul 1970, iar în spatele casei sale linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților se află la un metru distanță de zidul din spatele casei sale, care a fost amplasată astfel încât picătura streșinii să cadă pe proprietatea sa.
A precizat că zidul din spatele casei sale trebuie încărcat și drișcuit dar pârâții nu-i permit accesul în spatele casei, contestă linia de hotar și îl împiedică să amplaseze gardul despărțitor pe linia respectivă.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu a respectat semnele unei bune vecinătăți, aspect constatat și de reprezentanții primăriei, iar pârâții nu au ocupat din proprietatea reclamantului, autorizația de construcție ce le-a fost eliberată în iunie 1961 atestându-le o deschidere stradală de 27 metri pe o lungime de 130, astfel încât această lățime trebuie să le fie respectată.
Au formulat și cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantului să-și modifice acoperișul construcției ridicate prin demolarea casei vechi, sau în situația în care din configurația acoperișului nu se poate realiza un acoperiș cu, să fie obligat reclamantul să-și retragă rândurile de țiglă care afectează proprietatea pârâților și să-și monteze jgheaburi și parazăpezi.
Reclamantul a formulat întâmpinare față de cererea reconvențională a pârâților, solicitând respingerea acesteia cu motivarea că este absurdă susținerea pârâtilor, după 69 de ani de existență a casei reclamantului, că le-ar fi afectat în vreun fel proprietatea.
Prin sentința civilă nr.2097/23.03.2007 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, sat M, jud. G, împotriva pârâților și, domiciliați în, sat M, jud. G, fiind obligați pârâții să permită reclamantului să pătrundă 5 zile lucrătoare, după înștiințare prealabilă, până la linia marcată cu între punctul Ro și R1 pe schița raportului de expertiză întocmit de expert G, respectiv pe lungimea de 10,90 a terenului din dreptul casei reclamantului, pornind de la punctul în care terenul pârâților întrunește lățimea de 10,50 ( Ro pe schița raportului de expertiză) și unde distanța dintre casa reclamantului și limita până la care i se permite pătrunderea este de 0,75, până la punctul terminal al lungimii N-S de 10,90, unde distanța dintre casa reclamantului și limita până la care i se permite pătrunderea este de 0,90m, în vederea realizării lucrărilor de tencuieli și driscuieli la peretele estic al casei sale.
S-a stabilit linia de hotar între terenurile părților ca fiind linia orientată pe direcția N-S între terenuri, care unește punctul de la DC ce marchează lățimea de 13,87 a terenului reclamantului cu punctul R1 al liniei marcată cu pe schița raportului de expertiză întocmit de expert G, reprezentat de limita vestică a zidului de piatră ce desparte cele două terenuri, punct în care distanța dintre anexa reclamantului și zid este de 0,56, continuându-se cu linia marcată cu pe schiță, care unește punctul R1 cu punctul reprezentat de stâlpul de lemn al gardului despărțitor dintre terenurile părților, unde distanța dintre stâlp și construcția pârâților este de 0,44. Apoi se continuă cu restul liniei marcată cu pe schiță, care unește - pe lungime egală ultimei anexe a reclamantului continuată cu lungimea de 3,40 m- punctul cu punctul R2 reprezentat de stâlpul de lemn al gardului dintre terenurile părților aflat la 0,50 de anexa pârâților și care unește în continuare - pe lungimea de 68,25, în partea de sud- punctul R2 menționat cu punctul R3 reprezentat de bolovanul de hotar dintre terenuri, unde terenul reclamantului are 10,05 lățime, iar terenul pârâților 12,50 lățime, conform schiței raportului de expertiză.
Au fost obligați pârâții să permită reclamantului să pătrundă în aceleași condiții de înștiințare prealabilă, pentru 5 zile lucrătoare, pe terenul acestora, aflat în vecinătatea liniei de hotar stabilită, pentru amplasarea în zona caselor și respectiv în zonele unde lipsește orice îngrădire, a gardului despărțitor pe această linie de hotar.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâți și a obligat pe reclamantul să-și monteze jgheaburi de scurgere a apelor la streașina caselor și parazăpezi pe acoperiș, fiind compensate parțial cheltuielile de judecată și obligați pârâții să plătească reclamantului diferența de 25,8 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că din raportul de expertiză întocmit de expert G rezultă că, în intravilanul satului M, com., reclamantul stăpânește o suprafață de teren învecinată cu drumul comunal la, pârâții la, la și la,iar pârâții stăpânesc o suprafață de teren învecinată cu drumul comunal la, la, Pr. la și reclamantul la, din declarațiile martorilor audiați rezultând că părțile se învecinează, iar în zona caselor părților nu există gard despărțitor al terenurilor acestora, că este mai veche casa reclamantului decât cea a pârâților, fiind realizată de bunicul matern al acestuia, dar că ulterior realizării casei pârâților reclamantul a modificat casa sa cu două camere pe beci, refăcând-o de la beci în sus fără să modifice temelia. De altfel reclamantului i s-a eliberat autorizație de construire nr.28 la 18.12.2003 de Primăria pentru extinderea locuinței, iar cu ocazia interogatoriului administrat pârâta a recunoscut existența pietrei de hotar invocată de reclamant, ca și a celor două garduri invocate de acesta, respectiv a gardului realizat de reclamant până la o bucătărie și a gardului realizat de pârâtă pe lungime de 20.
S-a mai reținut că raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 3400/1991 relevă că terenul reclamantului are la drum lățimea de 13,87., iar în speța de față expertul G stabilește prima porțiune a liniei de hotar, în zona dinspre drum, dintre terenurile reclamantului și pârâților pe baza unei prezumții lipsită de suport. Apreciază că pârâta ar fi dobândit de la autorul ei doar lățimea de 10,50, astfel încât la stradă terenul reclamantului rezultă că ar avea 14,25, prezumția nefiind susținută de nici un element probatoriu și nici măcar de reclamant care în acțiune pretinde o lățime de 14. și justificat invocă pârâții că expertul nu a luat în calcul sentința nr. 10.152 /1992 care indică suprafețele. Chiar dacă această sentință nu a intrat în puterea lucrului judecat, cum eronat susțin pârâții că ar fi intrat, ea face trimitere la raportul de expertiză realizat de expertul care relevă că la drum terenul reclamantului nu are cum să aibă o lățime mai M de 13,87.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamantul a criticat sentința cu referire la faptul că în mod eronat instanța de fond a stabilit linia de hotar pornind de la drumul comunal ce marchează lățimea de 13,87. a terenului acestuia, cât și cu privire la termenul stabilit de instanță în vederea efectuării lucrărilor de tencuit și drișcuit la peretele estic al casei reclamantului, termenul de 5 zile fiind insuficient, precum și cu privire la obligația de montare a jgheaburilor și parazăpezi pe acoperiș, avându-se în vedere linia de hotar, nefăcându-se dovada că apele pluviale și zăpezile nu cad pe proprietatea pârâților reclamanți.
Apelanții pârâți au criticat sentința întrucât instanța nu s-a pronunțat cu referire la modificarea acoperișului construcției ridicată de reclamant și nici cu referire la retragerea rândurilor de țiglă ce afectează proprietatea pârâților reclamanți, obligând aleatoriu la montarea de jgheaburi și parazăpezi, având în vedere că grănițuirea trebuia făcută în raport cu autorizația de construcție din 1961, lățimea terenului fiind de 13. expertiza stabilind o linie de hotar eronată, iar acțiunea în grănițuire are ca scop delimitarea proprietăților, nefiind necesară dovada proprietății, iar în condițiile în care se solicită și revendicarea unei porțiuni de teren, reclamantul trebuie să-și dovedească proprietatea, fapt ce nu s-a făcut.
S-a mai arătat că anterior, reclamantul s-a judecat într-o acțiune de ieșire din indiviziune, fiindu-i atribuit lotul în care lățimea terenului a fost identificată de expert ca fiind de 13. neputându-se menține o lățime mai Mat erenului reclamantului, chiar dacă în dosarul 3400/1991 există o dovadă prin care o rudă îi cedează acestuia o lățime de 1,5. instanța procedând greșit la atribuirea a 13.
Sentința este nelegală și în ceea ce privește stabilirea streșinii și servitutea de scurgere a apelor pluviale și zăpezilor, sentința fiind dată cu interpretarea greșită a legii.
Apelanții pârâți au criticat sentința întrucât instanța nu s-a pronunțat cu referire la modificarea acoperișului construcției ridicată de reclamant și nici cu referire la retragerea rândurilor de țiglă ce afectează proprietatea pârâților reclamanți, obligând aleatoriu la montarea de jgheaburi și parazăpezi, având în vedere că grănițuirea trebuia făcută în raport cu autorizația de construcție din 1961, lățimea terenului fiind de 13. expertiza stabilind o linie de hotar eronată, iar acțiunea în grănițuire are ca scop delimitarea proprietăților, nefiind necesară dovada proprietății, iar în condițiile în care se solicită și revendicarea unei porțiuni de teren, reclamantul trebuie să-și dovedească proprietatea, fapt ce nu s-a făcut.
S-a mai arătat că anterior reclamantul s-a judecat într-o acțiune de ieșire din indiviziune, fiindu-i atribuit lotul în care lățimea terenului a fost identificată de expert ca fiind de 13. neputându-se menține o lățime mai Mat erenului reclamantului, chiar dacă în dosarul 3400/1991 există o dovadă prin care o rudă îi cedează acestuia o lățime de 1,5. instanța procedând greșit la atribuirea a 13.
Sentința este nelegală și în ceea ce privește stabilirea streșinii și servitutea de scurgere a apelor pluviale și zăpezilor, sentința fiind dată cu interpretarea greșită a legii.
Prin decizia civilă nr.414 din 23 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Gorja respins ca nefondate apelurile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt nefondate motivele de apel formulate de către părți, în mod întemeiat prima instanță stabilind linia de hotar ce desparte proprietățile învecinate ale părților pe actualul amplasament, avându-se în vedere actele de proprietate și raportul de expertiză,tehnică efectuat în cauză.
În acest sens, în cadrul instanței de apel s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în primă instanță, conform motivelor de apel formulate de către pârâți, supliment care a stabilit că linia de hotar a fost amplasată în mod corect conform situației existente pe teren.
Referitor la capătul de cerere privind servitutea de scurgere a apelor, s-a constatat că se impune ca ambele părți să-și monteze jgheaburi și parazăpezi și nu este necesar a se modifica acoperișul construcției ridicată de către reclamant.
Împotriva deciziei respective, la data de 20 decembrie 2007 au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții și.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată reclamantul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, în baza dispoz.art.312 pct.1și 3 pr.civ. modificarea celor două hotărâri, în sensul de a se stabili linia de hotar ce desparte proprietățile învecinate ale părților conform suplimentului la raportul de expertiză realizat în cadrul tribunalului Gorj, precum și admiterea capătului de cerere având ca obiect obligație de a face.
Astfel, s-a susținut în teza principală că cele două instanțe nu au soluționat fondul cauzei, atâta vreme cât nu s-a verificat și cenzurat dreptul de proprietate și întinderea acestuia, în raport de actele părților, fiind incidente dispoz.art.480c.civ. grănițuirea implicând și revendicare, atâta vreme cât reclamantul a solicitat ca linia de hotar să fie stabilită la distanța de 1. de spatele casei sale.
În teza subsidiară a susținut că cele două instanțe au făcut o greșită aplicare a dispoz.art.584 civ. ceea ce a condus la stabilirea eronată a liniei de hotar, atâta vreme cât intimatul pârât a recunoscut că linia de hotar este dată de picătura streașinii conform obiceiului locului, iar noua construcție edificată de el este amplasată pe temelia vechii construcții, streașina noului acoperiș fiind mai îngustă față de vechiul acoperiș.
Pârâții și, prin motivele de recurs au invocat motivul de casare prev.de art.304 pct.9 pr.civ. susținând că au fost încălcate dispoz.art.261 pct.5 pr.civ. hotărârile recurate nefiind motivate în fapt și în drept.
Astfel s-a susținut în primul rând faptul că se impune casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, așa cum s-a arătat cele două hotărâri sunt nemotivate, iar în plus, nu s-a analizat cererea formulată privind obligarea reclamantului, de modificare a acoperișului noii construcții edificate.
Pe fondul cauzei, pârâții au invocat aplicarea greșită a dispoz.art.584 civ. susținându-se că linia de hotar a fost stabilită în mod irevocabil, reclamantul nedovedindu-și dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren de 1. situată în spatele casei sale, grănițuirea implicând și revendicarea, atâta timp cât s-a solicitat o parte determinată din terenul limitrof, pe care vecinul său o deține.
S-a invocat și hotărârea nre.10152/1992 pronunțată de Jud.Tg.J în dosarul nr.3400/1991, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, intimatului fiindu-i atribuit un lot de teren cu o lățime de 13. astfel încât în mod nejustificat prin grănițuirea proprietăților învecinate i s-a acordat acestuia o suprafață mai M, de 13.
Recursurile declarate de reclamant și pârâți sunt nefondate și se vor respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
În primul rând, este neîntemeiat motivul de ordin procedural invocat de ambii recurenți și întemeiat pe dispoz.art.312 alin.1 și 3 pr.civ. fiind nejustificată solicitarea acestora de a se casa ambele hotărâri și de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Verificând cele două hotărâri pronunțate în cauză se constată că cele două instanțe au analizat pe fond toate susținerile părților, pronunțându-se în raport de probele administrate în cauză.
Astfel, referitor la recursul pârâților, se constată că Judecătoria Tg.J a analizat cererea reconvențională formulată de aceștia, și arătând pe larg că sunt aplicabile dispoz.art.625 civ. proprietarul fiind obligat a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe uliță și nu pe terenul vecinului, iar pentru acoperirea prejudiciului creat, reclamantul va trebui să ia măsurile necesare care însă nu implică modificarea coperișului, fiind suficientă amplasarea de jgheaburi de scurgere a apelor din ploi și din topirea zăpezii, precum și din montarea de parazăpezi.
De asemenea, referitor la încălcarea dispoz.art. 261 pr.civ. se constată că într-adevăr instanța de apel a făcut o motivare destul de sumară a deciziei pronunțate, însă acest lucru nu atrage nulitatea hotărârii, motivarea succintă sau defectuoasă putând fi suplinită de către instanța superioară, iar pe de altă parte, hotărârea Judecătoriei Tg.J răspunde pe deplin acestor cerințe, fiind analizate în mod corespunzător susținerile părților și argumentată pe deplin soluția pronunțată.
Pe fondul cauzei se constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs, cele două instanțe făcând o aplicare corectă a dispoz.art.584 civ. linia de hotar ce desparte proprietățile învecinate ale părților fiind stabilită în raport de înscrisurile prezentate de către aceștia.
Susținerea reclamantului că nu s-a avut în vedere suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cadrul Tribunalului Gorj este nefondată, întrucât instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate face referire la acest supliment, precizându-se că expertul tehnic și-a menținut punctul de vedere din raportul inițial.
În același timp, a fost admis și capătul de cerere formulat de reclamant, Privind obligarea pârâților de a-i permite acestuia accesul pe proprietatea lor, în vecinătatea liniei de hotar, pentru efectuarea lucrărilor de tencuieli și drișcuieli la peretele estic al casei acestuia.
În același timp, este nefondat motivul de recurs susținut de pârâți, referitor la faptul că cele două instanțe nu au avut în vedere hotărârea nr.10952/1992, pronunțată de Jud.Tg.J în dosarul nr.3400/1991, și prin care reclamantului i-a fost atribuit un lot în care lățimea terenului este doar de 13.
Susținerea pârâților este nefondată întrucât, considerentele hotărârii pronunțate de Jud.Tg.J se bazează în exclusivitate pe probele administrate în dosarul respectiv, în special raportul de expertiză tehnică, unde se arată că terenul reclamantului are o lățime de 13,87. respingându-se pretenția acestuia de a i se stabili o lățime de 14. la drum.
În consecință, față de cele arătate se constată că cele două hotărâri sunt legale și temeinice, nefiind afectate de motivul de modificare prevăzut în dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. și nefiind aplicabile dispoz.art.312 alin.3 și 5 pr.civ. astfel încât în baza art.312 alin.1 rap.la art.296 pr.civ. recursurile declarate de reclamantul și pârâții și se privesc ca fiind nefondate și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 414 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2097 din 23 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
