Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 06.02.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.270
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă - SRL T împotriva deciziei civile nr.1028/A/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați G, și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 11.03.2008 întâmpinarea formulată de către pârâții intimați G, și, însoțite de un set de schițe.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.03.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.1028/A din 6 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței civile nr.10303/07.11.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.9363/2005.
A admis apelul formulat de pârâții G, și împotriva Sentinței civile nr.10303/07.11.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.9363/2005, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 1200 lei cheltuieli de judecată (onorariu de expert), menținând în rest dispozițiile sentinței.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pe considerentul că în speță ar fi vorba de o acțiune în revendicare și nu în grănițuire.
În calea de ataca a apelului, reclamanta - SRL a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, arătând, în esență, că prin cele două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză, expertul și au arătat că linia de demarcație dintre cele două numere topografice vecine 14415 și 14418 trebuie să fie dreaptă, la fel cum rezultă și din planul de dezmembrare întocmit de expertul, depus de pârâți.
Totodată, reclamanta a învederat că a declanșat procedura de grănițuire deoarece a constatat că gardul de demarcație al proprietarilor a fost anterior pe alt aliniament, mai înspre str.-, rezultând că a fost mutat de către pârâți.
Pârâții apelanți G, și au arătat în apelul lor că în dosarul instanței de fond se află și dovada achitării de către ei a onorariului de expert în sumă de 1200 lei, pentru expertul, solicitând și obligarea reclamantului intimat la plata onorariului de avocat în sumă de 500 lei.
Tribunalul a apreciat că este în parte întemeiat apelul pârâților, reținând că la dosarul cauzei există depusă dovada cheltuielilor de judecată în ceea ce privește onorariul de expert în sumă de 1200 lei, dar nu se regăsește dovada onorariului de avocat.
În ceea ce privește apelul reclamantei, Tribunalul a stabilit că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, constatând că acțiunea formulată de reclamantă nu este o acțiune în grănițuire, ci o acțiune în revendicare, în condițiile în care experții și au arătat că pârâții folosesc cu 1,5 mp mai mult decât suprafața din CF, iar pârâții folosesc o suprafață de teren cu 0,50 mp mai are decât cea înscrisă în CF.
Că, această stare de fapt determină ca reclamanta să-și dovedească dreptul de proprietate cu privire la fâșia pretins ocupată de pârâți, în conformitate cu art.119 civ. iar reclamanta nu a formulat un petit distinct cu privire la acțiunea în revendicare.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 și 312.pr.civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar în fond admiterea acțiunii.
În motivare, reclamanta recurentă a arătat că decizia atacată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că a menținut susținerea instanței de fond privind acțiunea în revendicare și nu în grănițuire și nu a aplicat corect art.584 din Codul civil privitoare la limitele de hotar.
Recurenta a mai susținut că ambele instanțe au pronunțat soluția de respingere a acțiunii cu argumentația că grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, însă acestea sunt controversate ori există îndoieli că aceste semne ar fi amplasate pe terenul hotarului dintre proprietăți, în speță regăsindu-se cea de-a doua ipoteză.
Totodată, recurenții au învederat că atât prima instanță cât și instanța de apel consideră că ei ar fi obligați să-și dovedească dreptul de proprietate cu privire la fâșia pretins ocupată de pârâți și numai după aceea să ceară stabilirea liniei de hotar, respectiv grănițuirea, susținere care nu are nici un temei legal, deoarece din cele două rapoarte de expertiză rezultă cu certitudine că gardul montat de pârâți inițial a fost pe un alt amplasament și nu pe cel actual, ei solicitând prin acțiune ca pârâții să-și mute gardul pe amplasamentul corect.
Prin întâmpinare, pârâții intimați G, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că instanța de apel a reținut corect că reclamanta recurentă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate, potrivit art.1169 civ. asupra fâșiei de teren pe care susține că ei ar fi ocupat-
Pârâții intimați au arătat, de asemenea, că din rapoartele de expertiză nu reiese suprafața folosită de reclamantă, ci doar suprafața folosită de intimați, precizând că ei au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului lor anterior reclamantei și că din nicio probă nu rezultă că ei ar fi schimbat linia de hotar.
Prin concluziile scrise, pârâții intimați au arătat că suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul, aflat la filele 153-155 din dosarul de fond, a fost depus la o săptămână după dezbaterea fondului și nu s-a pus în discuția părților, nefiind redeschise dezbaterile, astfel că nu poate fi luat în considerare.
În urma examinării deciziei recurate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.8 și 9, art.312 al.3 pr.civ. și art.584 civ. Curtea apreciază că recursul declarat de reclamantă este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.584 civ. "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe J".
Așadar, grănițuirea constituie o operație de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe și, într-adevăr, așa cum au reținut ambele instanțe, pe baza jurisprudenței și a doctrinei, grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar care trebuie să separe cele două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între două proprietăți învecinate semne exterioare de delimitare, însă acestea sunt controversate ori există îndoieli că aceste semne ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, această din urmă ipoteză regăsindu-se în speța de față.
În acest sens, expertul a constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză că "linia topografică între parcela 14415 și 14418 este vizibilă, în teren existând fundația veche a gardului ce desparte cele două parcele și care este coliniară cu gardul de prefabricate al imobilului cu nr.top 1448/4 (vecinătate la sud)" precizând că "de asemenea, pe str.- se pot observa stâlpii de fier de la gardul vechi, care sunt în prezent retezați la nivelul solului", reieșind astfel că "gardul de demarcație al proprietarilor, anterior, a fost pe alt aliniament ".
Pe de altă parte, cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză de către experții și, respectiv, nu se contrazic, ambele stabilind că pârâții au o suprafață de teren de 288 mp, cu 1,5 mp mai mult decât suprafața înscrisă în CF, iar pârâții o suprafață de teren de 287 mp, cu 0,5 mp mai mult decât suprafața înscrisă în CF.
Însă, constatările acestor două rapoarte de expertiză sunt contrazise de suplimentul la raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul, pe baza documentației complete de dezmembrare a imobilului în litigiu efectuate de ing. cu ocazia dezmembrării din anul 1993, de care expertul a luat la cunoștință după efectuarea expertizei.
Acest supliment al raportului de expertiză a fost depus la dosarul instanței de fond (filele 153-155) la data de 07.11.2006, la o săptămână după dezbaterea fondului, care a avut loc la 31.10.2006, iar prima instanță nu a redeschis dezbaterile pentru a-l pune în discuția părților, aspect care nu a fost sesizat nici de către instanța de apel.
Or, acest supliment al raportului de expertiză (filele 153-155 dosar fond) este contrar propriului raport de expertiză tehnică efectuat de expertul, stabilind că familiile și folosesc în plus "de la - SRL o de teren de 16,62 mp cu o lățime de 50 cm, practic aliniamentul de grănițuire trebuie retras de pe aliniamentul modului actual de folosință materializat prin punctele paralel la o distanță de 50 cm pe aliniamentul materializat prin punctele, și nu la 1,90 cm cum eronat am prezentat în raportul de expertiză".
De asemenea, pârâții au invocat, prin concluziile scrise, neconcordanța dintre lățimea terenului lor, de 20,80, rezultată din planurile expertului, efectuate cu ocazia dezmembrării, și lățimea de 17,40 propusă de expertul.
În virtutea acestor considerente și având în vedere că modificarea deciziei recurate nu este posibilă, întrucât este necesară efectuarea unei contraexpertize în cauză care să lămurească aceste contradicții, în temeiul art.304 pct.9, 312 al.3 pr.civ. și art.584 civ. Curtea va admite recursul reclamantei și va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva Deciziei civile nr.1028/A din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red.GO/31.03.2008
Tehnored.MM/2 ex/02.04.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Cristian Pup, Florin Șuiu
