Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 321/2008
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - - Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G, -, -, împotriva deciziei civile nr-, având ca obiect grănițuire.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 349/2007 pronunțată de Judecătoria Deva, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată, înaintată de reclamanții, G, -, -, în contradictoriu cu pârâții, G, ia, și în consecință:
S-a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților, înscris în titlul de proprietate nr. 89428/158/1 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF 343, parcela 100, pe aliniamentul format de numerele topografice; 9( stâlp de gard) - 103 ( grajd) - 102 ( intersecție ziduri) - 97 ( gard despărțitor) - 46 (stâlp de gard), conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și au fost obligați pârâții și să le respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 3,216 mp proprietatea lor, conturată de poligonul: 49 - 50 - 51- 48 - 47 - 97 - 46 - 49.
Au fost obligați pârâții și să-și retragă construcțiile de pe suprafața de teren proprietatea reclamanților, pe terenul proprietatea pârâților, până la limita de 19 dm, distanță față de proprietatea reclamanților.
S-a respins în rest acțiunea.
Au fost obligați pârâții și să plătească reclamanților suma de 1998,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, referindu-se la probele administrate, prima instanță a reținut și motivat că:
Din titlul de proprietate nr. 89428/158/1/20.05.2003 a rezultat că numitului, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4 ha și 5.521 mp teren pe teritoriul satului.
Reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului, în calitate de fii, așa cum rezultă din actele de stare civilă, așa încât își justifică calitatea procesuală activă.
Așa fiind, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și a inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că pârâtul inițial nu este singurul proprietar al imobilului, s-au respins cu motivarea că lipsurile invocate s-au complinit.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut apoi că, din extrasul de carte funciară nr. 343, nr. top. 100, rezultat că pârâții și sunt proprietari în cotă de 15/72 părți asupra acestuia.
In ce-i privește pe ceilalți pârâți, aceștia sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari decedați și proprietari tabulari ai imobilului sus menționat, după cum urmează:
-, fiica proprietarului tabular lui G; -, G, ambii nepoți de fiu ai proprietarului tabular lui G,
- ia, nepoată de fiică a proprietarului tabular lui G,
-, ambele în calitate de fiice ale proprietarilor tabulari și G,
-, ambii în calitate de fii ai defuncților și G,
- în calitate de fiică a proprietarului tabular și nepoată de frate a defunctei,
-, coproprietar tabular.
Din concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, rezultă că linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților înscris în titlul de proprietate nr. 89428/158/1 și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF 343, parcela 100 este pe aliniamentul format din numerele topografice: 9( stâlp de gard) - 103 ( grajd) - 102 ( intersecție ziduri) - 97 ( gard despărțitor) - 46 (stâlp de gard), conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză s-a reținut că pârâții și au ocupat, în mod abuziv, suprafața de teren de 3,216 mp, din proprietatea reclamanților, conturată de poligonul - 49 - 50 - 51 - 48 - 47 - 97 - 46 - 49, împrejurare în care, în temeiul art. 480 cod civil, pârâții au fost obligați să le respecte reclamanților dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe.
Coroborând actele existente la dosar, cu concluziile celor două expertize efectuate în cauză, instanța de fond a reținut că edificiile ridicate de pârâții și au fost efectuate cu încălcarea proiectelor și autorizațiilor existente, ocupând, în mod abuziv, și o porțiune din terenul reclamanților.
Astfel, pârâții au modificat, în timpul efectuării construcției respective, proiectele aprobate, schimbând destinația încăperilor și edificând un balcon și o deschidere de vedere spre proprietatea reclamanților, care încalcă servitutea stabilită de dispozițiile art. 612 și 613 cod civil.
Mai mult, prin edificarea construcțiilor, în acest fel, pârâții au ocupat nelegal și o porțiune de 3,216 mp din proprietatea reclamanților.
Pentru a reprima acest abuz și a asigura reclamanților ocrotirea eficientă a dreptului lor de proprietate, în temeiul art. 480 și 612 cod civil, instanța de fond a dispus obligarea pârâților să-și retragă construcțiile până la limita de 19 dm față de proprietatea reclamanților.
In privința capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 5 lei pentru fiecare zi de întârziere, s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 580/3 alin. final cod procedură civilă ( introdus prin Legea nr. 459/2006), acestea nu se mai pot acorda, motiv pentru care s-a respins acest capăt de cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, pârâții, fiind în culpă procesuală au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1998,74 RON către reclamanți, reprezentând taxe de timbru, onorarii expertize și onorariu avocat.
Impotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții și, în termen, motivat legal, timbrat ( 12) solicitând în principal, schimbarea ei în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii precizate pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
In subsidiar, au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul stabilirii graniței dintre proprietățile părților pe linia existentă în prezent, respingând atât acțiunea în revendicare cât și capătul de cerere privind retragerea construcțiilor lor la 190 cm distanță de hotar și eventual, admițând doar capătul subsidiar privind închiderea utilă a oricărei vederi spre proprietatea reclamanților.
In motivarea apelului, pârâții au arătat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât, reclamanții nu au făcut dovada că sunt proprietarii terenului învecinat cu al lor, înscris în CF 129, respectiv asupra terenurilor intravilane trecute în titlul de proprietate care este emis pe numele lui, moștenitor al lui R, iar în CF, proprietari sunt și, după care mai sunt și alți moștenitori decât reclamanții. Nefiind întabulat titlul de proprietate și nefiind dezbătută moștenirea, reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate în sensul cerut de art. 584 cod civil, fiind astfel lipsiți de legitimarea procesuală activă necesară introducerii unei acțiuni în grănițuire și revendicare.
Instanța de fond, a trecut în mod greșit peste această excepție, nepronunțându-se în dispozitiv asupra respingerii ei.
In subsidiar, au arătat că sentința este netemeinică și nelegală, dată cu ignorarea probelor administrate din care rezultă că edificatele de pe ambele proprietăți sunt aproape de mezuină și că soluția demolării unei părți din construcțiile apelanților nu se impune, așa cum rezultă din expertiza de construcții, din care reiese că nu este posibilă retragerea construcțiilor, întrucât o astfel de măsură afectează structura de rezistență a clădirii.
Au mai arătat apoi că reclamantul a lucrat personal la ridicarea zidului dintre proprietăți, el fiind cel care a instituit practic granița, pentru ca apoi să deschidă acțiunea. Așadar, ei nu pot fi considerați de rea - credință, devreme ce reclamantul a trasat el însuși această graniță, considerând acest fapt ca o înțelegere între vecini de care trebuie să se țină seama.
S-a mai arătat apoi că, în ce privește deschiderile de vedere, soluția retragerii cu 190 cm față de linia de hotar este gravă pentru apelanți, în contextul în care expertul constructor a stabilit ( 207) că doar amplasarea ferestrei podului încalcă prevederile codului civil, situație ce se poate remedia, așa cum sunt de fapt de acord apelanții să-și închidă ferestrele de vedere spre proprietatea reclamanților.
Au mai arătat că lor li s-a stabilit o suprafață mult mai mică decât cea pe care sunt proprietari ( în afară de terenul din CF 343, ei au mai cumpărat cu act sub semnătură privată și cota de 6/72 a pârâtei, iar este moștenitoare cu cota de parte a mamei ei ), iar reclamanților li s-a stabilit o suprafață mult mai mare prin titlul eliberat decât ce posedă în realitate ( 2218 mp față de 1821 mp reali și 1422 mp tabulari), de aceea se impune efectuarea unei expertize care să remedieze aceste deficiențe și să țină seama de faptul că reclamantul a construit pe mezuină fără autorizație, după anul 1993.
Prin întâmpinare ( 40) intimații, au solicitat respingerea ca nefondat a apelului, arătând că asupra excepției lipsei de calitate procesuală activă, prima instanță s-a pronunțat respingând-o, iar din titlul de proprietate nr. 89428/158/1 rezultă că casa și grădina sunt ale defunctului lor tată, fiind cel care locuiește efectiv în imobil.
Au mai arătat că apelanții au edificat casa și terenul vecin al intimaților fără să respecte proiectul și autorizația de construcții la o distanță mai mică decât cea legală de 19 dm, ocupând o porțiune din terenul intimaților, așa încât în mod corect pârâții ai fost obligați să-și demoleze construcția, până la limita legală, fiind astfel rezolvată problema geamurilor și a terasei. Au mai susținut că experții au identificat corect terenul lor și al pârâților, și corect prima instanță a respins proba cu contraexpertiza, nefiind formulată în timp util.
Prin decizia civilă nr. 66/A/17.03.2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, a fost admis apelul pârâților, și, împotriva sentinței civile nr. 349/2007 a Judecătoriei Deva, schimbată sentința apelată în sensul că s-a stabilit linia de graniță între imobilul înscris în titlul de proprietate nr. 89.428/158/1 eliberat de Comisia Județeană H pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF 343, nr. cadastral 100, pe diametrul punctelor 44, 42, 41, 40, 40/1, 26, 23 și 20, conform anexei grafice nr: 1 din expertiza top. Întocmită de expertul asistent, care face parte integrantă din decizia pronunțată.
Au fost obligați pârâții să închidă porțiunea de balcon ( terasa de la etaj) de 80, prin realizarea unui zid construcții cu lățimea de 80 și înălțimea de 2,10, în vederea închiderii totale a vizibilității pe proprietatea.
Au fost obligați pârâții și, să-și retragă construcțiile până la limita de 19 decimetri față de proprietatea reclamanților, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel, cu privire la primul motiv ce viza lipsa calității procesuale active a reclamanților, a stabilit că această excepție este neîntemeiată.
S-a arătat că proprietar al imobilelor reclamanților este, tatăl acestora, primii fiind copii acestuia, care evident pot avea calitatea de moștenitori, astfel că prin promovarea acțiunii nu se poate susține că sunt lipsiți de calitate procesuală activă. In acest context, în mod judicios instanța fondului a respins acea excepție.
Chiar dacă nu s-a respins excepția prin dispozitivul sentinței, instanța de fond, admițând acțiunea, a respins implicit excepțiile iar în considerente s-a argumentat respingerea lor.
Cu privire la celelalte motive ce vizau fondul cauzei, s-a stabilit că potrivit adresei nr. 384/2.03.2004 pârâții nu au respectat nici una din variantele de proiect autorizate, iar pentru a intra în legalitate, în anul 2004, fost refăcut și avizat proiectul conform situației din teren ( fila 144).
Probele însă au demonstrat că depășirea liniei de graniță din partea pârâților s-a făcut cu acceptul reclamantului, persoana care efectiv folosește imobilul învecinat cu al pârâților. Edificatoare în acest sens sunt depozițiile martorilor ( 92), ( 106) și - ( 120). Toți acești martori au relatat că de fapt discuțiile dintre reclamantul și pârâți au apărut după terminarea lucrării.
Expertiza întocmită în apel d e expertul ( 131 - 132) care reprezintă în concret părerea personală la contraexpertiză denotă că limita de graniță s-a stabilit prin voința comună a pârâților și respectiv reclamantului, pe limita actualelor edificate. Relevant este că acest reclamant a recunoscut acest aspect a conchis instanța de apel.
De altfel, ordonanța din 11 iulie 2007 reliefat aceiași concluzie. Răspunsul la obiecțiunile formulate la contraexpertiză ( 156 dosar apel) este tot în sensul că încălcarea despărțitoare cu 2,29 mp s-a făcut cu acordul aceluiași reclamant, care așa cu deja s-a reținut, a ajutat la construcția casei pârâților, prin participare directă.
Toate aceste împrejurări denotă acordul dintre pârâți și, cu privire la stabilirea liniei de graniță, ceilalți reclamanți nefăcând în nici un fel opoziție.
Stabilindu-se astfel linia de graniță potrivit acelei înțelegeri, s-a respins atât acțiunea în revendicare ca și capătul de cerere privind retragerea edificatelor de către pârâți la 10 dm față de proprietatea reclamanților.
Referitor la ferestrele de vedere, în considerarea constatărilor prin raportul de expertiză tehnică întocmit de experta ( 149) în care se arată că singura fereastră ce se află pe peretele care delimitează cele două proprietăți are dimensiuni de 60 x 60 cm și servește la iluminarea naturală și aerisirea podului casei, nefiind una în concret de vedere. Acest geam nu se poate încadra în cerințele art. 613 cod civil, dar însă pentru că permite vizibilitatea directă spre proprietatea reclamanților, s-a recomandat montarea unui geam givrat cu modele sau cablat, astfel că au fost obligați pârâții în acest sens.
Referitor la balcon, s-a conchis că sunt încălcate dispozițiile art. 614 cod civil, el având o deschidere liberă de 60 cm la limita zidului comun, astfel că experta a propus ca porțiunea din balcon de 80, să fie închisă prin realizarea unui zid cu lățimea de 80 cm și înălțime de 2,10, în vederea închiderii totale a vizibilității spre proprietatea.
Cât privește acoperișul s-a stabilit că nu se impune modificarea lui, expertiza dovedind că partea de scurgere a acestuia nu se află pe proprietatea vecină, ci spre curtea și grădina pârâtului. Deși învelirea depășește cu 20 limita peretelui, apa nu se scurge pe acea direcție, șarpanta fiind prevăzută cu jgheaburi și burlane ce conduc apa pluvială spre proprietatea pârâtului, nu a reclamantului.
Expertiza a demonstrat și faptul că acoperișul nu încalcă servitutea legală prevăzută de art. 615 cod civil, acoperișul reclamantului nefiind afectat de forma și dimensiunile celui ce formează proprietatea pârâtului, a reținut aceiași instanță.
In considerarea tuturor acestor aspecte, de ordin faptic și a textelor de lege invocate, în baza art. 296 cod procedură civilă, apelul pârâților a fost admis, cu consecința schimbării sentinței apelate în limitele menționate.
A fost respinsă acțiunea reconvențională ca și capătul de cerere privind obligarea pârâților și de a-și retrage edificatele până la limita de 19 dm. față de proprietatea reclamanților
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Impotriva deciziei civile nr. 66/A/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, în termen legal au declarat recurs reclamanții, -, -, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului pârâților și pe cale de consecință, a fi menținută ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
In expunerea motivelor de recurs se arată că decizia din apel s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 610, 611 și 612, 615 și 480 cod civil, 201 cod procedură civilă cât și a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 așa cum a fost modificată.
Invocă recurenții că de fapt pârâții intimați au cumpărat o cotă parte dintr-un teren învecinat cu al lor, pe care și-au edificat casa și anexele gospodărești, fără o documentație legală și fără a respecta autorizația de construcție, ocupându-le prin construire o porțiune din teren, conform expertizelor tehnice efectuate la fond și în apel.
In acest context arată în continuare recurenții, o parte din edificatele intimaților se află pe terenul lor, nerespectând distanța de 19 dm față de limita dintre proprietăți.
Ori, potrivit art. 201 cod procedură civilă, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unui specialist, se numesc la cererea părților, sau din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora urmează a se pronunța.
In cauză,expertiza nu a fost dispusă de către instanță, dar cu toate acestea, instanța de apel a ținut seama de constatările acesteia.
Pe de altă parte, grănițuirea presupune și revendicarea unei suprafețe de teren ocupată, ori dobândirea se face prin moduri strict prevăzute de lege și nu prin stabilirea despărțitoare dintre două proprietăți.
In drept recursul nu a fost motivat, în sensul că nu s-a invocat nici una din situațiile limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma acestor critici, se constată a fi nefondat, în considerarea următoarelor aspecte:
Evident adresa nr. 384/02.03.2004 denotă că pârâții nu au respectat proiectul și autorizațiile încălcând meta despărțitoare, intrând astfel în terenul recurenților. De altfel, expertiza ordonată în cauză ( apel - fila 142) demonstrează că la edificarea construcțiilor, pârâții nu au respectat variantele de proiect autorizate, astfel că pentru a intra în legalitate în anul 2004, au refăcut și avizat proiectul conform situației din teren.
Probele administrate au dovedit însă faptul că depășirea liniei de graniță de către pârâți s-a făcut cu acordul reclamantului recurent, cel care în fapt folosește imobilul în litigiu.
Edificator a fost faptul că la momentul efectuării măsurătorilor, recurentul sus menționat a recunoscut în fața comisiei de experți că a fost de acord să se construiască zidul pe locul unde este acum, în același sens concluzionând și Ordonanța din 11 iulie 2007. Insăși răspunsul la obiecțiunile contraexpertizei din apel ( fila 156) este tot în sensul că încălcarea liniei de graniță cu 2,29 mp s-a făcut cu acceptul aceluiași reclamant recurent, care personal, așa cum deja s-a menționat, a participat la construcția casei intimaților pârâți. Prin urmare, în mod judicios, instanța de apel a conchis că există înțelegerea între părți, în legătură cu încălcarea liniei de graniță.
In acest context, criticile recurenților sunt nefondate în legătură cu pretinsele încălcări ale dispozițiilor ar. 610, 611, 612 și 480 cod civil. De altfel, nici nu a arătat în concret în ce ar consta aceste încălcări, ei limitându-se doar a invoca doar textele de lege menționate.
Pentru toate aceste considerente, recursul este nefondat și urmează ca în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă să fie respins.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, - și -, împotriva deciziei civile nr. 66/A/17.03.2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, pronunțată în dosar civil nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 X 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/20.10.2008
-
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
