Anulare act. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 319/2008
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții G și, în contradictoriu cu intimatul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 462/A/2005, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 5027/2005, având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 18 septembrie 2008, respectiv din 25 septembrie 2008, încheieri ce fac parte din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 830/2005 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul civil nr. 5259/2003 au fost respinse acțiunile civile formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții G - și, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiat între ca vânzătoare și pârâții în calitate de cumpărători cu privire la imobilul casă, curte și grădină de 2500 mp, respectiv cota de părți aparținând antecesorului,
-anularea încheierii de întabulare nr. 4516/1998 din CF 1334/II de, prin care pârâții au fost întabulați în cota de 1/1 cu titlu de cumpărare,
-să se dispună întabularea reclamantului în CF în aceiași cotă de 1/1 părți, asupra imobilului înscris în CF 1334/II de, nr. top. 11/2 și 12/9/2, casă, curte și grădină de 1964 mp, cu titlu de moștenire.
In temeiul art. 164 cod procedură civilă instanța a dispus conexarea la această cauză și a dosarului nr. 7732/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, aflat în rejudecare sub nr. 5342/2000.
In acest din urmă dosar, reclamantul solicită în contradictoriu cu pârâții anularea încheierii de întabulare din CF 1334/II de și revenirea la situația anterioară.
-a se constata că este moștenitorul cotei de părți din imobilul menționat și a fi întabulat dreptul de proprietate.
motiva acțiunea reclamantul, în sensul că prin sentința civilă nr. 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit calitatea sa de unic moștenitor al defuncților și, și că din masa succesorală a defunctei face parte doar cota de părți, revenită în calitatea sa de soție supraviețuitoare a lui, dar cu toate acestea, defuncta a vândut pârâților întregul imobil, a arătat în continuare reclamantul.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali G și, s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 84/2000 eliberat la 16.06.2000 de Notarul Public.
In motivarea cererii, arată că prin sentința civilă nr. 930/1998 a Judecătoriei Cluj N, devenită irevocabilă, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 42/26.01.1995 care a testat calitatea de unic moștenitor al defuncților, și, a reclamantului.
In acest context era cu neputință a se fi eliberat un nou certificat de moștenitor, atâta timp cât prin hotărâre judecătorească irevocabilă, primul certificat cu același conținut a fost anulat.
Instanța de fond a înlăturat excepția autorității lucrului judecat cu privire la valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiat la 23.09.1990, nefiind întrunite cerințele art. 166 cod procedură civilă și art. 1201 cod civil.
S-a reținut că în speță nu operează nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, în cauză fiind incidente nulitatea relativă. Nulitatea relativă a contractului poate fi invocată numai de cumpărător iar acțiunea este prescriptibilă potrivit art. 3 și 9 din DL. 167/1958, situație în care acțiunea reclamantului este prescrisă. Reclamantul nu a înțeles să invoce nulitatea relativă înăuntru termenului de prescripție.
Pentru a stabili acest aspect instanța de fond a stabilit că la data încheierii înscrisului sub semnătură privată vânzătoarea avea conștiința deplină că este proprietara imobilului vândut în calitate de unică moștenitoare a soțului predecedat.
Pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1334/II de în baza sentinței civile nr. - a Judecătoriei Cluj N
Întrucât această hotărâre nu a fost anulată sau desființată întabularea se menține, nefiind nici unul din cazurile prev. de art. 34 din l 15/1938.
Reclamantul deține certificat de moștenitor și nu are nevoie de constatarea cotei de moștenire prin acțiune în instanță. Reclamantul însă nu se poate întabula asupra cotei depărți din imobil pentru că pârâții fiind cumpărători de bună credință sunt apărați de principiul bunei credințe, iar actul încheiat nu a fost constatat nul sau anulat.
În ce privește acțiunea reconvențională se constată că certificatul de moștenitor nr. 84/2000 s-a eliberat în baza sentinței civile nr. 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă și irevocabilă, aceasta fiind una din situațiile prev. de lege în care se mai poate elibera un nou certificat de moștenitor conform 36/1995.
Acest certificat de moștenitor nefiind susceptibil de intabulat și nefăcându-se nici o întabulare în baza acestuia capătul 2 din acțiunea reconvențională a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și reclamanții reconvenționali.
În motivarea apelului reclamantul a invocat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod eronat că defuncta a avut convingerea că este unica proprietară a imobilului ce a fost vândut pârâților.
Imobilele înscrise în CF 1334/11 de și CF 4132 de au constituit o singură unitate administrativă ce a fost proprietatea def. în cota de 1/1 părți dobândită anterior căsătoriei. Prin sentința civilă nr. 2020/1999 a Jud. AIr ămasă definitivă și irevocabilă s-a constatat că moștenitorii def. au fost - soție supraviețuitoare și - fiu.
Reclamantul este unicul moștenitor al celor doi defuncți.
Defuncta avea numai cota de 1/4 părți din imobil. Prin aceeași sentință s-a dispus predarea succesiunii în favoarea reclamantului și s-a anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 9808/25.10.1990 prin care vânzătoarea a vândut pârâților imobilul înscris în CF 4132 de și s-a restabilit situația anterioară de CF.
În baza acestei sentințe s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 84/2000 și reclamantul s-a în CF 4132.
Prin sentința civilă nr. 930/1998 a Judecătoriei Cluj N definitivă
și irevocabilă s-a stabilit că în fapt pârâții au cumpărat și imobilul înscris în CF 1334/II.
În cazul de față este un caz tipic de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare întrucât un neproprietar a înstrăinat bunul unui alt proprietar.
Prezumția bunei credințe a cumpărătorilor este înlăturată potrivit disp. art. 653 Cod civil, potrivit căruia descendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului. Atât vânzătoarea cât și cumpărătorul au cunoscut că defunctul are un fiu pe și la rândul său acesta îl are ca fiu pe reclamant.
Prin sentința 2020/1999 a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de G și prin care s-a solicitat să se constate că a înstrăinat imobilul din cele două CF 1334/11 și 4132 de și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de întabulare în CF în cota de 1/1 parte pentru cumpărătorii pârâți (reclamanții reconvenționali). Aceasta constituie autoritate de lucru judecat.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut prescripția dreptului la acțiune, în cazul de față operează nulitatea absolută iar acțiunea este imprescriptibilă.
Reclamantul a detaliat motivele de apel privind reaua credință a vânzătoarei și cumpărătorilor imobilului, calificarea actului dedus judecății ca un antecontract de vânzare- cumpărare, aspecte privind calculul termenului de prescripție în cazul în care se reține nulitatea relativă, aplicabilitatea și incidența art. 34 din 115/1938 așa cum rezultă din motivele depuse la filele 7-10.
II. In motivarea apelului reclamanții reconvenționali G și au invocat următoarele:
1.Cauza a fost soluționată fără dosarul 5342/2000 al Judecătoriei Alba Iulia, deși instanța s-a pronunțat și cu privire la acest dosar, dar care nu se regăsește atașat prezentei cauze.
2. între capătul 2 din acțiunea principală din dosar 5259/2003 și capătul 1 din dosar 5342/2000, motiv pentru care se impune trimiterea acestor capete de cerere Curții de APEL ALBA IULIA pentru a fi soluționate împreună cu dosarul 5336/2000.
3.în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 84/2000 întrucât nu s-a ținut cont de disp. sentinței civile nr. 930/1998 a Judecătoriei Cluj N definitivă și irevocabilă prin care s-a reținut că reclamantul nu are calitatea de moștenitor acceptant după cei trei defuncți, situație în care nu mai putea fi eliberat un nou certificat de moștenitor cu același conținut.
În cauză a fost invocată tardivitatea apelului declarat de reclamanții reconvenționali.
Apelanții G - și au formulat apelul la data de 31.08.2005. Sentința instanței de fond le-a fost comunicată la data de 17.06.2005 la adresa din AIB -dul - unde cei doi apelanți - reclamanți reconvenționali au domiciliul.
Prin decizia civilă nr. 462/15.11.2005 a Tribunalului Alba - Secția civilă a fost admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 830/2005 a Judecătoriei Alba Iulia, schimbând în parte sentința apelată, respectiv cu privire la acțiunea principală care a fost astfel admisă în parte, în sensul că s-a constatat că s-a constatat nulitatea vânzării imobilului casă, curte și grădină, înscris în CF 1334/II de, nr. top. 11/2 și 12/a/2, materializată în înscrisul sub semnătură privată încheiat între și G - și, ultimii doi în calitate de cumpărători, cu privire la cota de părți din imobil.
S-a dispus rectificarea încheierii de întabulare nr. 4516/1998 din CF 1334/II de în ce privește cota de părți din imobil.
S-a dispus rectificarea încheierii de întabulare nr. 4516/1998 din CF 1334/II de, privind cota de părți din imobil întabulată în favoarea pârâților G - și, aceștia urmând a fi întabulați pe cota de parte.
A fost dispusă întabularea dreptului de proprietate a reclamantului asupra cotei de părți din imobilul menționat cu titlu de moștenire.
Prin aceiași decizie a fost respins apelul pârâților G - și împotriva aceleiași sentințe, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Au fost obligați pârâții la 18.050.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant la fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie s-a stabilit că pârâții au utilizat succesiv cele două adrese, existând acte prin care își comunică adresa ca fiind în A I, dar față de solicitarea de la fila 84 din dosarul de fond, prin care expres indicau adresele din de, s-a conchis că prima instanță trebuia să le comunice sentința la acea adresă. Pentru că hotărârea s-a comunicat la adresa din A I, procedura fiind realizată prin afișare, s-a stabilit că apelul pârâților este în termen, aceste aspecte fiind avute în vedere și de prima instanță când a procedat la recomunicarea sentinței către aceștia, astfel că de la recomunicare până la declararea apelului nu a fost depășit termenul de 15 zile.
Referitor la apelul pârâților care de altfel a fost respins, s-a stabilit în esență că prima instanță a avut în vedere toate capetele de cerere formulate în dosarul civil nr. 5342/2000 conexat, pronunțându-se asupra lor, conform dispozitivului și considerentelor sentinței civile nr. 830/2005 din dosarul civil nr. 5342/2000.
A fost analizată excepția litispendenței din dosarul civil nr. 5259/2003 și respectiv 5342/2000, iar cu privire la dosarul civil nr. 5336/2000, prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA, s-a stabilit calea de atac și instanța competentă a soluționa cauza, respectiv a acțiunilor din cele două dosare civile sus - menționate. Curtea de APEL ALBA IULIAa conchis ca fiind justificată deconexarea acestor dosare din cel cu nr. 7732/2004 ( rejudecare, obiectul lor vizând încheierea de întabulare nr. 3830/2000).
Instanța de fond corect a respins cererea de anulare a certificatului de moștenitor nr. 84/2000 eliberat reclamantului după defuncții, și.
Reclamantului i s-a eliberat și certificat de moștenitor nr. 42/1995 pentru imobilul înscris în CF 1334/II de în calitate de fiu al defunctului.
De altfel a arătat aceiași instanță - Judecătoria Cluj prin sentința civilă nr. 930/1998 devenită irevocabilă, a anulat certificatul de moștenitor nr. 42/1995, reținând că imobilul din acest act a fost înstrăinat anterior decesului de către, ca unică proprietară și renunțarea la succesiune după antecesorul lui (fila 45 dosar 14785/1997).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2020/1999, devenită de asemenea irevocabilă s-a constatat masa succesorală după, calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctei, soția supraviețuitoare și - fiu.
A fost anulată declarația de renunțare la succesiunea defunctului, dată de fiul său și s-a constatat calitatea de moștenitor al reclamantului după cei trei defuncți menționați ( fila 6 - 9 dosar civil 5259/2003).
Prin sentința civilă nr. 463/2003 Tribunalul Cluj, a respins cererea de revizuire formulată de pârâții G - și, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, împotriva sentinței civile nr. 930/1998 a Judecătoriei Cluj N și sentința civilă nr. 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia. Ori, certificatul de moștenitor 84/2000 s-a emis prin respectarea cerințelor art. 188 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială pe baza sentinței civile nr. 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia, intrată cum deja s-a reținut în autoritate de lucru judecat.
De fapt a reținut instanța de apel, în continuare, instanța de recurs s-a pronunțat la 02.06.2000 iar certificatul de moștenitor s-a emis la 16.06.2000. Prin respingerea revizuirii nu s-a modificat astfel situația juridică a acelui act și nici nu s-au anulat efectele lui.
S-a conchis cu privire la apelului reclamantului că este întemeiat în contextul în care cererea de revizuire a celor două hotărâri judecătorești irevocabile a fost respinsă, acestea urmând a-și prevala efectele în ordinea succesiunii lor.
S-a argumentat în respingerea revizuirii de către instanță, că prin sentința civilă 2020/1999 a fost stabilită masa succesorală și succesorii defunctului, s-a anulat declarația de renunțare la succesiune a fiului său, ca și certificatul de moștenitor al defunctei, chestiuni ce nu au fost analizate în prima cauză în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 930/1998 a Judecătoriei Cluj N.
In acest context instanța de fond, cu privire la primul capăt al acțiunii principale a reținut că nu operează nulitatea absolută pentru că în fapt nu s-a realizat o vânzare a lucrului altuia, vânzând un imobil identificat administrativ reclamanților reconvenționali, fiind convinsă că ea este proprietara.
Pentru că ambele hotărâri a căror revizuire s-a cerut produc astfel efecte juridice, s-a stabilit că de fapt prin sentința civilă nr. 930/1998 Judecătoria Cluj Na reținut că pârâții au dobândit proprietatea imobilului din litigiu cu titlu de cumpărare și că prin certificatul de moștenitor nr. 1071/1990 a fost stabilită masa succesorală după defunctul, ca fiind compusă din cota de părți din CF 4132 și CF 1334/II de.
De asemenea, a conchis că a vândut întreg imobilul de la nr. administrativ 296 din de, str. -, dar că dintr-o eroare în actul autentificat sub nr. 9808/1990 nu s-a înscris și CF 1334/II.
Prin cealaltă sentință civilă nr. 2020/1999 a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 1071/1990 ca și declarația de renunțare a lui după defunctul său tată, ca și parțial contractul de vânzare - cumpărare nr. 9808/1990 privitor la cota moștenită de reclamant.
S-a stabilit că a vândut integral imobilul, deși nu avea decât cota de părți ce i se cuvenea după soțul său.
Toate aceste chestiuni se răsfrâng asupra întregii vânzări, pentru că nu s-ar putea reține că s-a vândut un imobil identificat administrativ ca un bun viitor iar scriptic ca fiind în două CF-uri, iar vânzătorul a fost de bună - credință cu privire la dreptul înscris în CF 1334/II și de rea - credință pentru cel înscris în CF 4132.
A conchis instanța de apel că de fapt a cunoscut tot timpul că nu deține decât cota de părți din imobilul vândut, indiferent în câte CF-uri ar fi fost înscris, în contextul în care cele două imobile au format proprietatea lui din 1946 cu titlu de cumpărare ( fila 24 - 26 dosar civil 2622/1998 a Curții de Apel Cluj ), aceștia căsătorindu-se în 1947. De fapt, defuncta a susținut în fața notarului cu ocazia notării certificatului de moștenitor nr. 1071/1990, că imobilul a fost cumpărat de pârâți și că deține în nume propriu din acest imobil, aspect de altfel confirmat de pârâți în cadrul dosarului 14785/1997, 1930/1998 și 2622/1998 ale Judecătoriei Cluj N.
In acest context în care imobilul a fost cumpărat cu un înainte de căsătorie, a indus în eroare notarul public pentru a-i stabili o de părți din imobil în nume propriu.
Dacă ar fi asistat chiar în această situație la cumpărare, ar fi recunoscut că imobilul în concret figurează în 2 CF. Ori, prin sentința civilă nr. 930/1998 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că a fost în eroare asupra înscrierii în cele două CF-uri. Ea era de fapt cea mai în măsură, ca mamă a lui și bunică a reclamantului, să indice notarului public moștenitorii lui. După decesul lui, fiul acestuia a rămas în imobil, iar în certificatul de moștenit nr. 1071/1990 s-a luat act că a renunțat la succesiunea tatălui său, situație în care conform art. 669 cod civil, reclamantul ca nepot al fiului renunțător la succesiunea tatălui, avea un drept de moștenire în nume propriu, astfel că nu avea nici un interes a face cunoscut notarului acest aspect, respectiv că are un fiu.
Toate aceste aspecte, denotă și contrazic reținerile instanței de fond, care a stabilit că aceștia se aflau în grad de rudenie cu, pentru că nu au avut cunoștință de manifestarea de voință a reclamantului de a accepta succesiunea bunicului său. Litigiile pornite începând cu anul 1995 sunt datorate acestui aspect, dat fiind că la dezbaterea succesiunii după defunctul nimeni nu l-a indicat pe reclamant ca nepot al defunctului.
In această situație a reținut instanța de apel nu se poate reține că acesta și-a manifestat sau nu dorința de a accepta succesiunea după acesta, cu atât mai mult că manifestarea sa de voință nu putea produce efecte juridice decât după ce tatăl său a renunțat la succesiune.
In considerarea tuturor acestor împrejurări s-a conchis că din acest punct de vedere sentința apelată este neîntemeiată, astfel că în baza art. 296 cod procedură civilă, s-a admis apelul reclamantului, cu consecința schimbării sentinței în limitele menționate.
Instanța de fond a reținut că de fapt este vorba de o nulitate relativă, acțiunea fiind prescrisă, fără a se indica de la ce dată începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Pârâții au indicat data rămânerii definitive a sentinței civile 930/1998, respectiv 22.10.1998, sentință în baza căreia s-au întabulat în CF.
A fost înlăturată și cererea pârâților cu privire la uzucapiunea de 10 ani, prevăzută de art. 27 din DL. -, nefiind întrunite cerințele acestui text de lege. De fapt pârâții s-au întabulat în CF 1334/II de în 1998, iar litigiile durează începând cu anul 1995. De fapt în speță operează nulitatea absolută a convenției de vânzare - cumpărare cu privire la cota de părți din imobil, în primul rând pentru că prin contractul de vânzare - cumpărare din 23.09.1990 nu putea vinde decât cota ce o deținea de părți ca și moștenitoare după proprietarul tabular.
In acest context un neproprietar a procedat la vânzarea cotei altui proprietar, nesocotindu-se dispozițiile art. 948 punct 3 și 4 și 965 alin. 2 cod civil.
Reaua - credință a părților contractante în cadrul convenției este evidentă și ține de voința lor de a-l înlătura de la moștenire pe nepotul proprietarului tabular, reclamantul principal. Acestea au fost și argumentele pentru care actele prin care au încercat a-l înlătura au fost anulate prin sentința civilă nr. 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia, sub acest aspect operând excepția autorității lucrului judecat.
Referitor la al doilea capăt de cerere din acțiunea principală s-a reținut că pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate în CF 1334/II de, în baza sentinței civile nr. 930/1998 irevocabilă, nefiind întrunite cerințele art. 34 din DL. 115/1938 pentru anularea încheierii de întabulare nr. 4156/1998.
De fapt conform art. 34 punct 3 din DL 115/1938 rectificarea unei întabulări se poate cere atunci când nu mai sunt întrunite cerințele de existență a dreptului înscris.
In speță, prin sentința civilă 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia, devenită la rândul său irevocabilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare intervenit între și pârâți cu privire la cota de părți din imobilul înstrăinat, cu precizarea în concret doar a CF 4134, deși prin sentința civilă nr. 930/1998 irevocabilă s-a conchis că a fost vândut întregul imobil, identificat din punct de vedere administrativ. In considerarea acestei sentinței 2020/1999 și a art. 34 punct 1 din DL. 115/1938 a fost admis și acel capăt de cerere din acțiunea principală.
Ca o consecință a admiterii primelor două capete de cerere, s-a admis și cea ce viza întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de părți din CF 1334/II conform deciziei și certificatului nr. 84/2000, cota de părți rămânând întabulată în favoarea pârâților în baza sentinței civile nr. 930/1998 a Judecătoriei Cluj N, prin care s-a confirmat vânzarea imobilului din punct de vedere administrativ, indiferent de identificare top. vânzându-și cota ce-i revenea din moștenire, aspect de astfel reținut de cele 2 sentințe rămase irevocabile, astfel că reclamantul, nu se putea întabula și pe acea cotă.
Împotriva deciziei civile nr. 462/A/2005 a Tribunalului Alba - Secția civilă, au declarat recurs în termen pârâții G și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând în temeiul art.304 punct 6,7, 8, 9, 10 și 11 cod procedură civilă admiterea lui în considerarea excepțiilor invocate în fața celor două instanțe, a se modifica această decizie cu consecința respingerii apelului reclamantului, a se admite apelul lor împotriva sentinței civile a primei instanțe, a se schimba astfel sentința apelată în sensul admiterii capetelor de cerere din acțiunea reconvențională privind anularea certificatului de moștenitor 84/2000 emis în numele intimatului reclamant-pârât reconvențional și a se restabili situația anterioară de CF.
În expunerea de motive, sub un prim aspect critic de ordin procesual s-a susținut că cele 2 instanțe nu s-au pronunțat asupra excepțiilor privind inadmisibilitatea acțiunii principale, formulată de reclamantul intimat, a autorității de lucru judecat cu privire la nulitatea actului sub semnătură privată, a rectificării încheierii de întabulare prin care pârâții au fost întabulați în CF 1334/II de și a întăbulării cotei de părți din imobilul menționat în favoarea intimatului, excepția de litispendență cu privire la capătul 2 din acțiunea introductivă din dosarul civil nr.5259/2003 și capătul 1 din dosarul 5342/2000, anexat prezentului dosar.
S-a argumentat astfel că în cauză opera excepția autorității lucrului judecat, ce rezidă din sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj N prin care s-a anulat certificatul de moștenitor nr.42/1995 emis pe numele reclamantului, s-a stabilit că pârâții au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare în baza actului sub semnătură privată, anulat ulterior și că astfel s-a dispus rectificarea din CF 1334/2, prin radierea dreptului de proprietate al reclamantului și restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu întabularea corelativă a dreptului lor de proprietate.
acțiunea reclamantului este și prescrisă, chiar dacă se invocă sentințe civilă nr.2020/1999, prin care în masa succesorală s-a trecut atât imobilul din CF 1334/II cât și CF 4132 de, dar s-a dispus anularea prin dispozitiv doar a imobilului din CF 4132 și restabilirea cu privire la acesta și pentru CF 1334/II.
Ori, în contextul în care printr-o hotărâre irevocabilă au fost întabulați nu se poate promova o nouă acțiune, prin care să se solicite anularea unui contract de vânzare-cumpărare și a unei încheieri pe baza cărora și-au înscris drepturile în CF.
Erau incidente dispozițiile art.45 din Legea 115/1938, astfel că potrivit art.34 rectificarea unei întabulări se putea dispune doar dacă situația ce a stat la baza acesteia, respectiv titlul invocat nu mai era valabil.
Cât privește, s-a arătat că instanța de apel s-a limitat a arăta doar că asupra acesteia s-a pronunțat prima instanță. Starea de litispendență reiese din Decizia nr.463/A/2005 (dosar 5027/2005) cât și din decizia civilă nr.463/A/2006 a Tribunalului Alba.
Pe fondul cauzei, s-a motivat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, aceasta fiind prescrisă, așa cum corect a stabilit prima instanță.
Chiar dacă pentru primul capăt de cerere s-a solicitat nulitatea absolută a contractului sub semnătură privată- în cauză sunt incidente dispozițiile privitoare la nulitatea relativă, pentru că nu sunt încălcate norme imperative care să determine o atare nulitate.
Fiind o nulitate relativă, acțiunea este prescriptibilă în termenul general de prescripție, calculat la momentul de la care intimatul reclamant a luat cunoștință de existența antecontractului de vânzare-cumpărare. În speță acest lucru s-a dovedit ca având loc încă din 1995. Ori, chiar dacă s-ar lua în considerare data rămânerii definitive a sentinței sus menționate, respectiv 22.10.1998, termenul de 3 ani socotit de la această dată s-ar fi împlinit în 2001, iar acțiunea s-a promovat în 2003, cu depășirea acestui termen.
Pe de altă parte în cauză sunt incidente dispozițiile art.27 din DL 115/1938, conform cărora când s-ai înscris fără cauză legitimă drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună credință timp de 10 ani potrivit legii.
Recurenții sunt întabulați în baza unei sentințe civile irevocabile, respectiv sentința 330/1998 a Judecătoriei Cluj care își produce efectele și nu poate fi înlăturată.
Instanța de apel în mod subiectiv și-a însușit argumentele reclamantului, care nu avea vocație succesorală după defunctul la data decesului acestuia, tatăl său fiind în viață. Acesta din urmă a decedat la 18.11.1994 și a renunțat expres în timpul vieții la moștenirea tatălui său (vezi certificatul de moștenitor 1071/1990), renunțarea nefiind retractată în condițiile art.701 cod civil.
În acest context, a renunțat la însăși calitatea de erede conform art.696 cod civil. Prin urmare, greșit instanța de apel a reținut că reclamantul vine la moștenire în nume propriu, în condițiile în care tatăl reclamantului nu a decedat înaintea numitei.
Sub un alt aspect critic se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut reaua credință a numitei și a recurenților pârâți -reclamanți reconvenționali la încheierea acelui antecontract, în lipsa unor dovezi certe, ignorându-se în primul rând sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj N, precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9808/1990, sub acest aspect sentința instanței de fond fiind una corectă.
S-a dovedit că ei, pârâții recurenți, nu au avut cunoștință de existența intimatului reclamant, dat fiind că tatăl său a divorțat de mama acestuia înainte de a se naște.
Pârâții fiind terțe persoane, ceea ce le garanta situația juridică a imobilului era înscrierea în CF. Greșit instanța de apel susține că în cauză nu mai sunt întrunite cerințele de existență a dreptului înscris. În prezent sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj nu a fost desființată, astfel că admițându-se acțiunea reclamantului ar însemna să fie lipsită de efecte juridice o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat și a fi încălcate cerințele art.34-35 din 115/1938.
Tot prin ignorarea acestei sentințe instanțele de fond și apel au respins capătul de cerere ce viza anularea certificatului de moștenitor nr.84/2004.
Greșit se reține că între cele două sentințe, respectiv 930/1998 a Judecătoriei Cluj și 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia nu ar exista contradicții și aceasta în contextul în care prin decizie civilă nr.1807/2003 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul civil nr.4280/2003 s-a conchis că există doar identitate de obiect și cauză. Mai mult s-a stabilit că cele 2 hotărâri sus menționate își produc efecte juridice în ordinea succesiunii lor. Dealtfel, susțin recurenții, este irelevant faptul că cererea de revizuire vizând cele 2 hotărâri a fost respinsă.
La termenul de judecată din 17.05.2007, recurenții pârâți au invocat ca motiv de recurs de ordine publică, incompatibilitatea judecătoarei în condițiile în care acesta în dosarul civil nr.4662/2004 a Tribunalului Alba în care s-a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr.2897/2003 din completul de judecată a făcut parte acest magistrat.
Prin decizia civilă nr.264/2004 Tribunalul Albaa soluționat apelul ce forma obiectul dosarului sus menționat, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
În al doilea ciclu procesual s-a format astfel dosarul civil nr.7732/2004 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.830/2005. Această din urmă sentință la rândul ei a fost apelată, iar din completul care a pronunțat decizia nr.462/A/2005 a făcut parte aceeași judecătoare, încălcându-se astfel dispozițiile art.24 alin.1 din codul d e procedură civilă.
Pârâtul a depus la dosar prin mandatar întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, susținând în esență că cele două instanțe de fond și apel s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâții recurenți, iar pe fond de asemenea criticile nu sunt fondate, cele 2 instanțe s-au pronunțat asupra problemei prescripției, arătând că odată succesiunea acceptată, se produce o contopire între bunurile succesorale și patrimoniul eredelui, context în care acțiunea în anularea certificatului de moștenitor preia caracterul unei cereri în revendicare.
În mod corect s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare cu consecința restabilirii situației anterioare de CF cu privire la imobilul din CF 1334/II și 4132.
Sentința civilă nr.2020/1999 prin care s-a respins irevocabil cererea reconvențională prezintă autoritate de lucru judecat. Este evidentă nulitatea absolută a contractului pentru că un neproprietar a vândut cota sa de proprietate încălcându-se astfel cerințele art.948 punct 3 și 4 și 965 alin.2 cod civil. În contextul art.653 cod civil, descendenții și ascendenții au drept de posesiune a succesiunii de la momentul decesului celui la care ești îndreptățit la moștenire, posesia imobilului datează din 1997 în ce-l privește.
Eliberarea certificatului de moștenitor în favoarea sa, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii 36/1995, act normativ conform căruia un nou certificat de moștenitor se poate emite în situațiile prevăzute de lege.
Certificatul de moștenitor a cărui anulare se cere, respectiv cel cu nr.84/2000 s-a emis în baza sentinței civile sus menționate-intrată în puterea lucrului judecat. Din acest punct de vedere cele 2 instanțe au reținut în mod judicios că sentința civilă nr.930/1998 și sent.2020/1999 nu se exclud, deși sunt potrivnice.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art.304 punct 6,7,8,9 și 10 cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată următoarele:
Prealabil analizării recursului pe fondul criticilor invocate în scris și susținute oral de mandatara recurenților, instanța de control judiciar în conformitate cu art.137 cod procedură civilă va analiza chestiunile de excepții, cu privire la care se susține că instanțele de fond și apel nu s-a pronunțat. Din acest punct de vedere este evident că criticile sunt nefondate, excepțiile vizând inadmisibilitatea acțiunii reclamantului intimat, a autorității de lucru judecat și au fost analizate.
Lecturând considerentele celor două hotărâri rezultă cu certitudine că instanțele prin toată motivarea acestora s-au pronunțat cu privire la acțiunea reclamantului, reținând în esență că ambele hotărâri respectiv sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj cât și sentința civilă nr.2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia se bucură de autoritatea lucrului judecat, în contextul în care cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.327 cod procedură civilă a fost respinsă irevocabil.
Nu există autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite cerințele art.1201 cod civil raportat la art.163 cod procedură civilă, în sensul de a fi vorba de același obiect, cauză și părți.
În cele două dosare soluționate prin sentința civilă nr.2020/1999 și 930/1998 nu există identitate de obiect, iar pe de altă parte calitățile părților sunt inverse.
Neîntemeiat se privește a fi și motivul de ordine publică invocat de recurenți cu privire la incompatibilitatea judecătoarei.
În speța invocată, completul din care a făcut parte și judecătoarea în cauză, soluția pronunțată a fost una de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel, apoi intrând și în soluționarea acestei căi de atac într-un al doilea ciclu procesual evident.
Prin sentința civilă nr.2897/2003 Judecătoria Alba Iulia și-a declinat competența de soluționare a apelului împotriva încheierii de întabulare nr.3830/2000 a Serviciului de carte funciară în favoarea Tribunalului Alba -secția civilă. Prin decizia civilă nr.264/2004 Tribunalul Albaa admis recursul, casând hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Evident obiectul cauzei viza stabilirea competenței materiale de soluționare a apelului împotriva unei încheieri de CF.
Cauza s-a înregistrat sub dosar nr.7732/2004 la Judecătoria Alba Iulia, conexat ulterior la dosarul 5259/2003, instanța în acest context pronunțând o hotărâre pe fondul cauzei, respectiv sentința civilă nr.830/2005. Prin decizia civilă 462/A/2005 Tribunalul Albaa soluționat cauza ca instanță de apel tot pe fond, obiectul cauzei nefiind deci stabilirea competenței materiale, ca în situația deciziei civile nr.264/2004, astfel că nu pot fi incidente cerințele art.24 cod procedură civilă, care să determine incompatibilitatea judecătoarei menționate.
Nu s-a reținut nici excepția litispendenței, ea fiind analizată efectiv de instanțe, netrimițând capetele de cerere 1 și 2 din dosarul civil nr.5259/2003 și 5342/2000 Curții de Apel spre soluționare.
Asupra acestor capete de cerere instanța de fond s-a pronunțat prin sentința civilă nr.833/2005 astfel că nu a fost admisă excepția invocată.
Celelalte aspecte critice ce vizau celelalte două excepții deși exced recursului de față, au fost cenzurate de instanțe, astfel că nu există nici un temei a relua argumentele pentru care au fost respinse.
În schimb se privesc a fi fondate criticile ce vizează fondul cauzei, cu privire la admiterea apelului reclamantului cu consecința firească a admiterii acțiunii sale introductive de instanță.
Instanța de apel, așa cum a conchis în mod judicios instanța de fond, trebuia să respingă apelul celui în cauză și să confirme soluția instanței de fond.
Evident prin primul capăt de cerere al acțiunii introductive de instanță s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.
Chiar dacă instanța de fond a reținut eronat dealtfel, că dacă se înstrăinează un bun individual determinat ce ar aparține altuia, ar fi vorba de o nulitate relativă, prescriptibilă în termenul generic de 3 ani prevăzut de art.3 din DL.67/1958, deși este vorba de o nulitate absolută ce poate fi invocată oricând, este înafara oricărui dubiu că în speță operează buna credință a părților care face a nu fi operantă o atare nulitate.
Evident, la 23.09.1990 s-a încheiat acel antecontract sub semnătură privată prin care a vândut pârâților recurenți imobilul său din de -. La 25.10.1990 s-a încheiat actul autentic între aceleași părți și în aceeași calitate, imobil înscris în CF 4132 de nr.top.13/2, 14/a/2.
Sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj Na confirmat acest act prin care defuncta a înstrăinat întregul imobil, identificat prin expertiză dispusă ca fiind înscris în CF 1334/II de nr.top.11/1 și 12/a/2 și în CF 4132 nr.top.13/1 și 14/a/2. S-a conchis prin aceeași hotărâre devenită irevocabilă și menținută prin respingerea cererii de revizuire întemeiată pe art.322 punct 7 cod procedură civilă cu sentința civilă 2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia că defuncta era unica proprietară la acel moment, iar cumpărătorii, pârâți recurenți, au fost de bună credință.
În acest context s-a anulat certificatul de moștenitor nr.42/1995, stabilindu-se că pârâții au dobândit proprietatea cu titlu de cumpărare asupra imobilului sus menționat, fiind radiate din CF drepturile reclamantului intimat. Nu se poate reține reaua credință nici în persoana vânzătoarei, care era soția supraviețuitoare a defunctului decedat în 1962. Fiul acestuia nu a făcut acte de acceptare a moștenirii tatălui său, aspect conformat dealtfel și prin sentința civilă nr.2020/1999, ea fiind prin urmare considerată unica moștenitoare acceptată a soțului ei.
Desigur, aceasta a fost și rațiunea pentru care reclamantul în calitate de fiu al acestuia la data de 12.10.1990 a dat declarație autentică de renunțare la succesiune, calificată de instanțe prin sentința civilă menționată ca fiind una expresă de neacceptare.
În acest context pârâții de comun acord cu defuncta au convenit să încheie acel contract, chiar dacă la nivelul anului 1999 s-a stabilit că intimatul reclamant era îndreptățit la cota de părți din moștenire.
La baza întabulării pârâților a stat deci sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj N, care nu a fost desființată prin niciuna din căile de atac de care s-a uzat, astfel că nu putea fi lipsită de consecințe juridice.
Greșit instanța de apel a reținut că în speță nu ar fi întrunite cerințele de existență ale dreptului înscris, în contextul în care potrivit art.34-35 din DL 115/1938, rectificarea unei întabulări se poate face numai atunci când înscrierea sau titlul nu au fost valabile. Ori, așa cum deja s-a menționat, sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj N nu a fost desființată.
Criticile referitoare la anularea certificatului de moștenitor nr.84/2004 sunt nefondate, argumentele instanțelor fiind corecte sub acest aspect, astfel că ele nu vor mai fi reanalizate de instanța de recurs.
În considerarea acestor aspecte, recursul pârâților de privește a fi fondat, urmând fi admis, în sensul modificării deciziei recurate cu consecința respingerii apelului reclamantului împotriva sentința civile nr.830/2005 a Judecătoriei Alba Iulia, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate și sentinței civile apelate.
Pe cale de consecință, pârâții recurenți vor fi exonerați de plata cheltuielilor de judecată din apel.
Pentru aceste motive,
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr.462/A/2005 a Tribunalului Alba -Secția civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă sus menționată în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.830/2005 a Judecătoriei Alba Iulia.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate și ale sentinței civile apelate.
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 319/02.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
pe pârâții recurenți G și de plata cheltuielilor de judecată în apel.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 X 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/ 03.11. 2008
Jud..
Jud..
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Farcaș
