Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 412/2008
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 145/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocații și pentru recurenții pârâți și, intimatul reclamant asistat de avocat, lipsă fiind recurenții pârâți, intimata reclamantă și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, că recursul este timbrat și s-a depus întâmpinare din partea intimaților transmisă pe fax într-un singur exemplar.
Apărătorul intimaților reclamanți depune în fața instanței împuternicire avocațială, două chitanțe onorariu avocațial, un bon fiscal carburant auto și un exemplar original din întâmpinare, precizând că a comunicat un exemplar și părții.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenții pârâți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și respingerea apelului reclamanților, menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Mediaș ca temeinică și legală.
Învederează adresa nr. 1496/10.07.2008 a Primăriei din care rezultă că succesibili după defunctul sunt și, aceasta din urmă nefiind chemată în judecată în fața instanței de fond, în mod greșit fiind admis apelul reclamanților. Susține că în cauză nu
-//-
s-a dovedit împrejurarea că, nepoata proprietarului de CF (bunicul său), ar fi moștenit pe tatăl său, nefiind depus certificat de moștenitor sau hotărâre judecătorească în acest sens, fiind necesar a se face deosebire între moștenitor succesor și succesibil. Invocă art. 26 din Legea 7/1996. Fiind o acțiune petitorie, aceasta se poate realiza doar între titularii dreptului respectiv.
Avocat pentru recurenții pârâți achiesează la concluziile de admitere expuse de antevorbitorul său. În completare, învederează întâmpinarea depusă la fila 29, în care reclamanții au recunoscut că nu sunt decât detentori precari, astfel că instanța de fond în mod corect a statuat că reclamanții nu au calitatea de a promova o acțiune în grănițuire și cu atât mai puțin una în revendicare. Mai arată că apelul nu trebuia admis întrucât se ajunge la o contrarietate între cele două hotărâri, iar față de pârâții hotărârea a rămas definitivă prin neatacare. Concluzionează, arătând că toate chestiunile invocate se pot rezolva printr-o nouă acțiune fără a fi autoritate de lucru judecat.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Sibiu ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că soluția dată în apel este legală și temeinică, în apel fiind suplimentat probatoriul testimonial - învederează declarația martorului audiat - de la (bunicul intimatei ) moștenirea s-a transmis către tatăl său, tot, și apoi spre care este moștenitor acceptant, în speță, posesia transmițându-se prin efectul moștenirii. Mai arată că prin chemarea în judecată a intimatei au complinit lipsa și cadrul procesual, iar cele învederate cu referire la faptul că reclamanții ar fi doar detentori precari, susține că aceasta este motivarea excepției inadmisibilității pe care instanța și-a însușit-
În replică, avocat pentru recurenții pârâți, precizează că nu au susținut faptul că citarea nu s-ar fi făcut în mod corect, ci faptul că trebuia citat și celălalt moștenitor ( 30 dos. trib. încheiere). În oricare situație, chemarea în judecată numai a lui este nelegală.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3612/2007 a Judecătoriei Mediașa fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți și, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de aceștia în contradictoriu cu reclamanții pârâți și,
-//-
având ca obiect stabilire linie de graniță, revendicare imobiliară și obligația de "a face"; a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanții pârâți și împotriva pârâților reclamanți și, având ca obiect stabilire linie de graniță și obligație de "a face".
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență, că reclamanții sunt proprietari asupra terenului, dar pârâții nu sunt proprietari, ci doar posesori, proprietar al acestui imobil fiind numitul, că nu s-a dovedit că pârâta ar fi singurul moștenitor legal și acceptant al proprietarului tabular, nefiind emis în acest sens vreun certificat de moștenitor, și nu este posibil ca această pârâtă să fie fiica adevăratului proprietar tabular, întrucât acel proprietar tabular trebuie să fi fost născut cel puțin în anul 1880; apoi acțiunea în grănițuire poate fi exercitată de titularul dreptului de proprietate asupra terenului, sau de orice altă persoană care are un drept real asupra acestuia, și trebuie îndreptată împotriva proprietarului terenului vecin, iar pârâții reclamanți sunt doar posesori ai fondului învecinat, nefiind introdus în cauză proprietarul terenului ori moștenitorul acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, care au solicitat schimbarea acesteia în sensul de a admite acțiunea principală așa cum a fost formulată, cu motivarea că au solicitat introducerea în cauză a pârâtei, în calitate de moștenitor al proprietarului tabular, din datele de întabulare rezultă că aceasta este nepoata proprietarului tabular și este moștenitoare unică a acestuia, că nu au susținut niciodată că această pârâtă este fiica proprietarului tabular, apoi este suficientă chemarea în judecată a celor care au vocație la moștenire, proba cu certificatul de moștenitor sau hotărâre judecătorească fiind imposibil de făcut de către reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 145/2008 Tribunalul Sibiua admis apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 3612/2007 a Judecătoriei Mediaș, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria Mediaș.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Proprietarul tabular, așa cum corect a reținut instanța de fond, trebuia să fie major la data dobândirii imobilului învecinat cu imobilul proprietatea reclamanților. Din extrasele din registrele de stare civilă rezultă că pârâta, născută, este fiica lui. Acesta a fost fiul lui și, s-a născut în 1894 și a decedat la 30.07.1978, deci era minor în anul 1898 și 1905 când s-a întabulat dreptul de proprietate în CF 117. Dar din extrasul de stare civilă depus în apel rezultă că o altă persoană cu numele de, fiul lui și, a decedat în 1943, la vârsta de 79 ani, deci era născut în anul 1864, fiind deci major în anul 1989, astfel că acesta era tatăl lui,
-//-
tatăl pârâtei, adică bunicul acesteia. De altfel, martorul audiat în apel arată că și tatăl și bunicul pârâtei au purtat același nume, acela de, pârâta a fost unicul copil al tatălui său, că bunicul său a trăit în casa învecinată cu a reclamanților, unde a și murit, apoi în casă a rămas tatăl pârâtei, până când a vândut casa, după care pârâta l-a luat la ea și l-a îngrijit până la deces.
Față de aceste împrejurări, tribunalul a constatat că în cauză s-a dovedit că pârâta este nepoata proprietarului de carte funciară, unica moștenitoare a acestuia, iar față de disp. art. 26 din Legea 7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate este opozabil față de terți și fără înscriere în cartea funciară a constatat că pârâta are calitate procesuală pasivă, fiind proprietara, neînscrisă în CF, a imobilului învecinat cu cel al reclamanților, imobil pe care-l folosesc pârâții.
Având în vedere cele de mai sus expuse cât și faptul că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, potrivit art. 297 Cod pr. civ. tribunalul a admis apelul, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții și invocând în drept prev. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
În expunerea criticilor se arată în esență că motivarea instanței de apel este greșită sub două aspecte astfel:
- calitatea de moștenitor se dovedește fie cu certificat de moștenitor, fie cu hotărâre judecătorească, ceea ce în speță nu există. Nu s-a dovedit că ar fi moștenit pe tatăl său care la rândul său ar fi moștenit pe bunicul numitei. Acceptarea moștenirii poate fi făcută fie expres, fie tacit.
- nu corespunde adevărului nici împrejurarea că numita ar fi singura succesibilă a defunctului. Din adeverința nr. 1496/10.07.2008 a Primăriei comunei rezultă că succesibilii numitului sunt atât intimata cât și.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual. Câtă vreme au indicat la fond numai pe numita, alte persoane nu mai pot fi chemate în cauză în apel sau recurs.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-a depus la fila 6 adeverința 1496/10.07.2008 eliberată de Primăria.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:
E de precizat că deși recurenții invocă în drept prev. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. nu arată care sunt textele legale care s-au încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel.
-//-
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, statuările de fapt ale instanței de apel sunt greșite, eventuala eroare sub acest aspect nu se constituie caz de recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 Cod pr. civ. prin OUG nr. 138/2000.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. se constată că este nefondat.
Corect s-a reținut de către instanța de apel că numita este nepoata proprietarului tabular și astfel are calitate procesuală pasivă. Acest aspect rezultă fără dubiu și din adeverința depusă în recurs.
Împrejurarea că nu este unica moștenitoare a proprietarului tabular nu influențează soluția atacată întrucât pe de o parte înscrisul depus în recurs se poate valorifica în rejudecare, iar pe de altă parte relevantă era calitatea procesuală pasivă a numitei.
Susținerile recurenților referitoare la dovada calității de moștenitor nu pot fi primite întrucât această calitate se dovedește și cu acte de stare civilă, certificat de calitate de moștenitor și orice alte mijloace de probă admise de lege, nu numai cu certificat de moștenitor sau hotărâre judecătorească.
Potrivit disp. art. 26 din Decretul Lege 115/1938 drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea.
Aceste dispoziții legale consacră excepțiile de la principiul inscripțiunii prevăzut de art. 17 din Decretul Lege 115/1938. De această excepție beneficiază atât legatarii universali sau cu titlu universal, cât și legatarii cu titlu particular.
Prin urmare, corect s-a reținut de către instanța de apel că dreptul de proprietate este opozabil față de terți și fără înscriere în cartea funciară.
Cu referire la principiul disponibilității se constată că acest principiu nu a fost încălcat de către instanța de apel.
Se mai impune o precizare. Din înscrisul depus la dosar în fața instanței de recurs ar rezulta că imobilul folosit de către recurenți a cărui proprietar tabular este, a fost cumpărat de către aceștia chiar de la fiul proprietarului tabular, tatăl numitei.
Întrucât în sistem de carte funciară dovada dreptului de proprietate se face cu înscrierea în cartea funciară conform art. 17 din 115/1938 cu excepțiile prevăzute la art. 26 citat mai sus, acest înscris prezintă relevanță și sub aspectul exercitării drepturilor de către recurenți, drepturi, care potrivit art. 57 din Constituția României se exercită cu bună credință.
Față de considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul art. 320 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 412/2008 dată în dosar nr- )
Față de disp. art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâții și împotriva deciziei civile nr. 145/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 560 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.11.2008.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară - - - - | JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/17.11.2008
- Gh.,
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
