Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 494/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 494
Ședința publică de la 28 Mai 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 17 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6250 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și intimata reclamantă, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Recurentul pârât a depus la dosar copie după o cerere de chemare în judecată și certificat de grefă, eliberat de Judecătoria Tg. J cu privire la faptul că dosarul nr- se află pe rolul Judecătoriei Tg. J, cu termen de judecată la data de 10 iunie 2008.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecarea la Tribunalul Gorj în vederea efectuării unei noi expertize și administrarea probei testimoniale.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă de față, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie stabilită linia de hotar care desparte proprietățile părților, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a precizat că, deși există semne exterioare de delimitare între proprietatea sa și proprietatea pârâtului, în nenumărate rânduri acesta a desființat temporar semnele de hotar, intrând pe proprietatea reclamantei pe o lățime de 70 cm și o lungime de aproximativ 7, astfel că există îndoieli asupra amplasamentului liniei de hotar, motiv care generează neînțelegeri.
Prin sentința civilă 6250/27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosar nr-, s-a admis acțiunea și s-a stabilit linia de hotar dintre terenurile aflate în proprietatea părților, situate în comuna, satul M, județul G, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul, ca fiind linia determinată de punctele 4-a, aflată în prelungirea spre nord a aliniamentului determinat de punctele 12-18 din schița anexă la raport.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 210, 85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut din probele administrate în cauză că analizând aliniamentul dintre cele două proprietăți determinat de punctele a-12-18, pentru care nu există litigiu s-a observat de către expert că acesta nu prezintă inflexiuni majore, iar limita considerată de către reprezentantul reclamantei ca fiind corectă, respectiv aliniamentul determinat de punctele a-4, se află în prelungirea spre nord a aliniamentului pentru care nu există litigiu și care delimitează terenurile părților.
S-a mai reținut că urmare a suprapunerii situației existente la efectuarea expertizei pe planul cadastral, limita considerată de pârât ca fiind corectă ( a -d) se afla deviată spre est față de limita parcelei așa cum aceasta este materializată în planul cadastral al zonei, adică în interiorul parcelei cadastrale ce aparține reclamantei și expertul a propus ca linie de hotar, pe porțiunea în litigiu, linia determinată de punctele 4-a, aflată în prelungirea spre nord a aliniamentului, determinat de punctele 12-18 din schița anexă la raport. S-a menționat că această linie reprezintă actualul gard ce delimitează terenurile, iar cioata părului tăiat a fost identificată și de către expert în schițele anexa la raport, din care rezultă că în varianta liniei propusă ca fiind corectă de către pârât, cioata apare ca fiind situată aproape pe linia de hotar pe proprietatea reclamantei, așa cum au arătat martorii.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că greșit a fost respinsă cererea sa privind efectuarea unei noi expertize și nu s-a avut în vedere actul depus la fila 82 din dosar; că potrivit hotărârii judecătorești din 1953 terenul proprietatea sa are dimensiunile de 2 x 10. iar părul despre care vorbesc martorii desparte cele două proprietăți.
Prin decizia nr.17 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s- respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile 6250/27.09.2007 pronunțată de Judecătoria TG-J în dosar nr-.
A fost obligat apelantul pârât să plătească intimatului reclamant 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză apelantul nu a prezentat nici un act din care să rezulte dimensiunile terenului proprietatea sa, astfel că în mod corect instanța a avut în vedere declarațiile martorilor.
Rezultă din declarațiile martorilor, că gardul existent în prezent între proprietățile părților datează de foarte multă vreme, iar martorul precizează că este pe aceeași linie de când era el copil, că părul despre care apelantul afirmă că era situat pe linia de hotar, conform declarațiilor martorilor, era situat pe terenul reclamantei, unde se află și în prezent.
Conform celor mai sus arătate, linia ce desparte proprietățile părților a fost corect reținută ca fiind cea reprezentată de actualul gard ce delimitează proprietățile părților, astfel că sentința primei instanțe este legală și temeinică și în baza art. 296 pr.civ. a fost respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul solicitând conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj în vederea efectuării unei noi expertize și administrarea probei testimoniale.
Aceasta, întrucât apreciază că nu a fost soluționat fondul cauzei, fiind necesară, conform art.167 alin.1 Cod pr.civilă, efectuarea unei alte expertize care să stabilească în mod corect linia de hotar dintre proprietățile părților; totodată, în mod greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză, neavându-se în vedere actul nou de la fila 82 și declarația autentificată de la dosar prin care socrul reclamantei recunoaște proprietatea bunicului recurentei.
Prin raportul de expertiză, se propune o linie de hotar care nu a avut în vedere depozițiile martorilor, care au confirmat existența unui păr și că terenul recurentei are lățimea de 10 la drumul comunal.
Celălalt motiv de recurs se referă la încălcarea dispozițiilor art.6 alin.1 CEDO în privința principiului contradictorialității și cel al dreptului la apărare - instanța de apel nedând posibilitatea apelantului pârât de a-și formula apărările necesare întemeindu-și hotărârea exclusiv pe dosarul întocmit de către instanța de fond.
S-a formulat întâmpinare de către reclamanta prin care se solicită respingerea recursului întrucât instanța a apreciat în mod just asupra întregului probatoriu administrat în cauză, fondul cauzei fiind cercetat iar linia de hotar stabilită conform raportului de expertiză, a doua expertiză ne mai fiind necesară.
S-aui depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat,onorariu avocat, copie acțiune, certificat emis în dosarul nr- al Judecătoriei Tg.J.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Instanțele au administrat toate probele pe care le-a apreciat ca fiind utile cauzei, iar prin raportul de expertiză întocmit, căruia corect i s-a dat eficiență s-a răspuns lămuritor la aspectele legate de cauză, ne mai impunându-se în această situație efectuarea unei alte expertize, expertul raportându-se la situația de fapt existentă și la actele referitoare la teren.
Din aceleași considerente nu s-au încuviințat nici obiecțiunile la raport - și oricum această critică nu constituie motiv de recurs din categoria celor prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
Faptul că expertiza, nu convine recurentului, contravenind intereselor sale, nu înseamnă că expertul nu a răspuns la obiectivele fixate sau să se impună necesitatea unei noi expertize.
Linia de hotar a fost corect stabilită raportat la starea de fapt și suprapunerea cu planurile cadastrale - instanța cercetând în acest sens fondul cauzei.
Actele de proprietate depuse de părți, nu sunt relevante în ceea ce privește stabilirea cu exactitate a dimensiunilor terenurilor învecinate ale acestora, iar apelantul nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte cu certitudine dimensiunile terenului proprietatea sa.
Susținerile apelantului nu sunt confirmate.
Astfel s-a constatat că aliniamentul dintre cele două proprietăți determinat de punctele a-12-18 pentru care nu există litigiu nu prezintă inflexiuni majore iar limita reprezentată de punctele a-4 se află în prelungirea spre nord a aliniamentului a-12-18 pentru care nu există litigiu. Această linie reprezintă de fapt actualul gard ce desparte proprietățile părților.
părului care a aparținut reclamantei, aflată pe proprietatea sa, a fost identificată de expert în schițele anexă la raport ca fiind situată aproape pe linia de hotar, așa încât varianta liniei propusă de expert este cea corectă.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere trebuie să o dovedească or, apelantul nu a probat în speță susținerea că terenul reclamantei are lățimea de 10 la drumul comunal.
Criticile referitoare la faptul că instanța nu a avut în vedere dovezile administrate: acte, declarații martori, declarația socrului reclamantei se circumscriu art.304 pct.10 și 11 Cod pr.civilă privind nepronunțarea instanței asupra unei dovezi administrate și apreciere a probelor. Aceste articole fiind în prezent abrogate nu mai este posibilă examinarea criticilor prin prisma acestora în calea extraordinară a recursului.
C de-al doilea motiv de recurs, referitor la încălcarea art.6 alin.1 CEDO în privința principiului contradictorialității și al dreptului la apărare - întrucât instanța de apel nu a dat posibilitatea apelantului de a-și formula apărările necesare, întemeindu-și hotărârea exclusiv pe dosarul întocmit de către instanța de fond - nu este întemeiat.
Apelantul pârât, la fond și în apel a avut posibilitatea de a administra probele pe care le-a considerat utile cauzei, beneficiind totodată și de apărare calificată.
Dispozițiile Codului d e procedură civilă sunt de strictă interpretare, și nu sunt supletive, instanța pronunțând soluția în cauză prin prisma dispoz.art.296- verificând dacă în cauză sunt sau nu incidente textele legale invocate.
Nu se poate excede cadrului legal stabilit prin legislația în vigoare și instanțele au soluționat cu respectarea principiilor de drept procedural.
Pârâtul a beneficiat de un proces echitabil în cauză, în lumina respectării principiului aflării adevărului.
În lumina dispozițiilor art.6 și 13 din Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului (CEDO) - pentru realizarea unei protecții eficace a dreptului persoanei, nu este suficientă numai consacrarea unor drepturi substanțiale ci este necesar a fi respectate și garanțiile fundamentale de ordin procedural ce însoțesc aceste drepturi, care își găsesc reglementarea și în dreptul românesc.
al dreptului, atât procedurile pe care Convenția le reglementează trebuie respectate imperativ cât și principiile de drept procedural care asigură și garantează persoanei dreptul la un proces echitabil.
Una dintre garanțiile privitoare la procedură prin prisma art.6 CEDO - referitor la posibilitatea administrării probelor în contextul analizării criticilor invocate - nu au fost încălcate în speță.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, analizarea tuturor criticilor invocate și a probelor administrate.
trebuie să se convingă că s-au examinat toate probele administrate și în plus enunțarea problemei de drept și de fapt pe care instanța s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs.
Acest drept nu este absolut. Astfel, instanța nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți ( Curtea CEDO, der Olanda, Hot.din 19 aprilie 1994, seria A nr.288 par.61).
Argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie să-și găsească însă reflectare în hotărâre ( Comisia,.din 2 aprilie 1973, Curtea Spania, Hot.din 9 dec.1994 seria A nr.303 p. 25 - par.28).
În același timp a fost respectat și principiul egalității armelor, fiecare parte având posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza, de a combate argumentele invocate de partea adversă și de a-și formula apărările necesare.
Totodată respectând principiul contradictorialității, judecătorul a pus în discuție toate chestiunile de care a depins soluționarea cauzei.
În situația epuizării dovezilor administrate, este firesc ca instanța de control judiciar să se pronunțe asupra acestora, pe baza dosarului întocmit de instanța de fond.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, recurentul pârât va fi obligată la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 17 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6250 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Tehn.2 ex
9.06.2008
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
