Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 492/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 492
Ședința publică de la 28 Mai 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 604 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul intervenient, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți, reprezentați de avocat, intimatul intervenient, personal și asistat de avocat -, cu de pentru avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a pus concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune. A precizat că părțile comune ale imobilului se aflau în coproprietate forțată și perpetuă atât prin destinație cât și prin modul de repartizare în cadrul construcției. Realizarea unei variante impuse de către instanța de apel ar duce la modificări structurale importante, prin necesitatea apariției unor ziduri despărțitoare la demisol, ziduri care, așa cum a conchis și expertul, ar afecta structura de rezistență a unei clădiri construite în anul 1935. De asemenea, și în ceea ce privește partajarea terenului instanța de apel a creat pârâților o situație defavorabilă, căci atribuirea lotului cu ieșirea prin ușa secundară este unul în care terenul este foarte îngust în zona dintre peretele casei și proprietatea vecină, fapt ce ar face aproape imposibilă folosirea atât a terenului cât și a casei; fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimatul intervenient, a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat respingerea recursului ce nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că motivele de recurs formulate în cauză nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, fiind motive de netemeinicie și nu de nelegalitate. A precizat că instanța de apel în mod corect a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 728 cod civil și a dispus ieșirea din indiviziune a părților. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în cauză nu se mai impune păstrarea stării de indiviziune forțată asupra părților comune din imobil, recurenții pârâți manifestând o opoziție nejustificată cu privire la partajarea fizică a părților comune din construcție; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 7 noiembrie 2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților pentru suprafețele comune ale imobilului din C,- și a terenului în suprafață de 344 mp.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 20 decembrie 1999 împreună cu sora sa, au încheiat un act de partaj voluntar, prin care au împărțit camerele imobilului menționat, rămânând în indiviziune asupra unei părți din construcție: demisol - holul (nr. 5) și WC (nr.9) la parter - un antreu (nr. 2), casa scării (nr. 5), două holuri (nr. 6 și 10), casa scării (nr. 11) și WC (nr. 12).
La 27 martie 2000, sora reclamantului a vândut partea care-i revenea în proprietate exclusivă din imobil, precum și partea sa din suprafețele comune, în prezent reclamantul fiind în indiviziune cu pârâții, care nu-i permit să folosească părțile comune din imobil.
Pârâții au invocat inadmisibilitatea cererii formulate, având în vedere că imobilul pentru care s-a solicitat ieșirea din indiviziune nu pot fi partajate în natură, fiind în coproprietate forțată și perpetuă.
Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 13498 din 9 sept. 2003, respins acțiunea reclamantului, împotriva pârâților și.
In considerentele sentinței s-au avut în vedere concluziile expertului referitoare la partajarea terenului, care implică anumite investiții, pe care părțile nu sunt de acord să le efectueze.
Că, referitor la acest bun există o coproprietate forțată perpetuă a părților, constituind o excepție de la principiul potrivit căruia, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune - art. 728 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 728 Cod civil, apreciind că în cauză își găsește aplicabilitatea excepția de la aceste dispoziții legale.
Instanța de fond a făcut o interpretare trunchiată a concluziilor raportului de expertiză, nu a analizat variantele de ieșire din indiviziune solicitate, respectiv varianta I, și nu a ținut cont de starea litigioasă dintre părțile din proces.
În ultimul motiv s-a invocat insuficiența probatoriului administrat.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 4313 din 16 decembrie 2004, declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Dolj.
La 22.02.2006, s-a constatat nulitatea raportului de expertiză, dispunându-se refacerea acestuia.
La termenul de judecată din 4 iulie 2006, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu, însoțită de copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 770/15.12.2004, cerere respinsă de instanță.
Prin decizia civilă nr. 1200 din 29 septembrie 2006, Tribunalul Dolja admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului.
S-a respins apelul formulat de reclamantul, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, împotriva sentinței civile nr. 13489 din 9 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs intervenientul, solicitând casarea încheierii din 26 septembrie 2006 și a deciziei civile nr. 1200 din 29 septembrie 2006, pronunțate de Tribunalul Dolj în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul intervenient a susținut că recurenții nu au formulat opoziție împotriva cererii de intervenție, situație în care aceasta nu trebuia respinsă în principiu, iar pe de altă parte, întrucât a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului din litigiu, se impunea a se analiza participarea sa la proces și ca urmare a transmiterii convenționale a calității procesuale.
Prin decizia nr. 77 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de, împotriva încheierii din 26 sept. 2006 și a deciziei civile nr. 1200 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 478/2005,a fost casată decizia și încheierea și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că apelantul reclamant a transmis în timpul procesului dreptul litigios,situație în care, în măsura în care acest aspect este adus la cunoștință instanței,atrage obligația acesteia de a concepta și cita în cauză pe dobânditorul dreptului în calitatea procesuală pe care a deținut-o înstrăinătorul.
Prin decizia civilă nr.604 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamantul, care a preluat calitatea procesuală a apelantului, împotriva sentinței civile nr. 13498 din 9 decembrie 2003, pronunțata de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 33912/2002, ca urmare a casării deciziei civile nr. 1200 din 29 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 478/CIV/2005, prin decizia civilă nr.77 din 22 ianuarie 2007, pronunțata de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 3312/CIV/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost schimbată sentința civilă, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 300 mp în acte (431 mp din măsurători) și părțile comune din imobilul construcție.
S-a omologat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 33912/2002 al Judecătoriei Craiova de expert în varianta I și s-a atribuit reclamantului Lotul I, compus din suprafața de teren de 139,632 mp teren liber de construcții și pârâților Lotul II compus din aceeași suprafață, identificate în schița anexă la raport varianta
A fost omologat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 478/2005 al Tribunalului Dolj de expert, completat, în varianta cuprinsă în completare (răspuns la obiecțiuni) varianta a II-a din raportul inițial, atribuind părților încăperile aflate în indiviziune conform acestei variante, identificate prin schița anexă.
S-au atribuit pârâților cele două grupuri sanitare identificate cu nr. 9 și 12 din fișa cadastrală.
S-a atribuit suprafața cu destinație de pod, conform propunerii expertului de la pct. 6 din raportul de expertiză.
Au fost obligați pârâții la plata față de reclamant, a unei sulte în cuantum de 3713,40 RON.
S-au compensat cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1712,5 RON.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că refuzul pârâților de a consimți la sistarea coproprietății apare ca o exercitare abuzivă a dreptului lor, atâta vreme cât prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză, s-a constatat că fiecare parte poate avea o cale de acces separată pentru intrarea în locuință, iar instalațiile de energie electrică, apă, canalizare și gaze naturale sunt separate.
Apreciindu-se incidența în speță a dispozițiilor art. 728 Cod civil, instanța de apel a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 300. și părțile comune din construcție, instanța de apel optând motivat pentru prima variantă a raportului de expertiză întocmit de expert,în ceea ce privește terenul și pentru varianta a II-a în ceea ce privește lotizarea suprafețelor indivize.
Față de dispozițiile art. 724 Cod civil, s-a dispus obligarea pârâților la plata unei sulte pentru egalizarea loturilor, iar în privința podului s-a dispus partajarea longitudinală a acestuia.
S-a făcut aplicarea art. 274 Cod pr. civilă, în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei, în termen legal au declara r5ecurs pârâții și, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâții susțin în esență, că:
- în mod greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra părților comune ale imobilului, atâta vreme cât există o coproprietate forțată și perpetuă atât prin destinație, cât și prin modul de repartizare în cadrul construcției;
- că, s-a ignorat raportul de expertiză al expertei, care a concluzionat că nu se poate dispune o ieșire din indiviziune într-o variantă care să respecte drepturile de proprietate asupra camerelor deținute exclusiv de către părți;
- că, varianta impusă de tribunal ar duce la modificări structurale importante prin necesitatea reparației unor ziduri despărțitoare la demisol, ce ar putea afecta structura de rezistență a clădirii edificată în anul 1935;
- că, în ceea ce privește parterul imobilului, varianta adoptată realizează o modalitate neechitabilă de împărțire, câtă vrem,e se obligă la folosirea ca zonă de acces a unei scări secundare ce nu îndeplinește condițiile legale de acces din punctul de vedere al accesului și intervenției pompierilor;
- prin atribuirea unei suprafețe mai mici din construcție li se știrbește dreptul de proprietate;
- nu s-a făcut o variantă de lotizare care să le asigure accesul pe ușa principală;
- nu s-a stabilit modalitatea de funcțiune a podului și accesul în pod;
- că, prin partajarea terenului li se realizează o situație defavorabilă, întrucât atribuirea lotului cu ieșirea prin ușa secundară este una în care terenul este foarte îngust în zona dintre peretele casei și proprietatea vecină, fapt ce ar face imposibilă folosirea atât a terenului, cât și a casei.
În drept, recurenții își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod pr. civilă.
În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.
Recursul este fondat.
Instanțele au fost investite la data de 7 noiembrie 2002 de reclamantul, cu o acțiune privind ieșirea din indiviziune a părților comune ale imobilului din C,- și a terenului în suprafață de 344., în contradictoriu cu pârâții și .
Imobilul ce face obiectul acțiunii deduse judecății a fost redobândit de reclamantul și sora sa, prin sentința civilă nr. 14439/19 septembrie 1997 Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia civilă nr.931/1998 pronunțată de Tribunalul Dolj, irevocabilă în iunie 1998 printr-o decizie a Curții de APEL CRAIOVA.
Ulterior redobândirii, reclamantul și sora sa au procedat la împărțirea imobilului printr-un act de partaj voluntar, autentificat sub nr.464/20 decembrie 1999 de BNP.
Prin acest act s-au atribuit fiecărui coindivizar în proprietate exclusivă un număr egal de încăperi și s-a convenit să se mențină indiviziunea în cote de 1/2 de 300. și măsurată de 344. și asupra unor încăperi, individualizate ca număr și suprafață.
Pe parcursul derulării cauzei, reclamantul înstrăinează fiului său prin contractul autentificat sub nr.7701/15.12.2004, dreptul său de proprietate, situație în care poziția procesuală a reclamantului e preluată de.
Litigiul s-a purtat deci, între reclamantul și pârâții și, apreciindu-se de către instanțe admisibilă ieșirea din indiviziune asupra părților comune din imobil și asupra terenului.
Coproprietatea comună pe cote - părți, stabilă și forțată sau perpetuă, are ca obiect bunuri care, prin natura sau destinația lor, pot fi folosite de mai mulți proprietari.
Bunurile ce fac obiectul proprietății comune stabile și forțate, sunt bunuri accesorii pe lângă bunurile principale, care sunt proprietate exclusivă.
În speța dedusă judecății, părțile litigante sunt proprietari exclusivi asupra unui număr strict determinat de încăperi și sunt în indiviziune în cote de asupra terenului și părților comune ( holuri, C - uri, antreu, casa scării).
Deși, instanța de fond a apreciat că în raport de expertizele ordonate în cauză nu se poate face aplicarea art.728 Cod civil, întrucât ar necesita efectuarea unor lucrări de investiții, modificarea unui gard de beton, pe care părțile nu sunt de acord să o facă, instanța de apel a schimbat soluția și a admis acțiunea, motivând că refuzul pârâților de a sista indiviziunea apare ca o exercitare abuzivă a dreptului lor.
A dispus ieșirea din indiviziune, omologând expertizele efectuate de experți.
Criticile formulate de către pârâți cu privire la modalitatea de împărțire a părților comune din imobil, sunt întemeiate.
Analizând hotărârea instanței de apel, se constată că aceasta nu respectă dispozițiile art. 261 pct. 5,6 Cod pr. civilă.
Codul d e procedură civilă nu prevede condiții particulare în legătură cu forma sau conținutul considerentelor, ci se referă doar la necesitatea redactării motivelor de fapt și de drept " care au format convingerea" instanței, precum și a celor " pentru care s-au înlăturat cererile părților" ( art. 261 pct.5 Cod pr. civilă).
Motivarea trebuie să fie în concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv, care este partea cea mai importantă a unei hotărâri, care nu este altceva, decât o reproducere a minutei redactate după deliberare, iar între minută și dispozitiv trebuie să existe o concordanță perfectă.
În speța dedusă judecății, aceste cerințe nu sunt respectate, conținutul minutei nu este redat întocmai în dispozitivul deciziei, mai mult, instanța de apel adoptă varianta a II-a a raportului și suplimentului la raport întocmite de expert, variantă ce implică și realizarea unor lucrări de compartimentare a imobilului supus partajului, cu care recurenții pârâți nu sunt de acord.
Nici în privința partajării podului, nu se precizează modalitatea în care se realizează aceasta.
Față de faptul că dispozitivul hotărârii nu cuprinde prestațiile concrete la care sunt obligate părțile, decizia este contradictorie și incompletă și prin urmare, susceptibilă de casare, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă.
Decizia este afectată și de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, instanța de apel aplicând greșit dispozițiile art.728 și următoarele Cod civil.
Față de considerentele mai sus - expuse, urmează a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza la Tribunalul Dolj, pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se va dispune o nouă expertiză specialitatea construcții imobile, care va verifica dacă modificările propuse de expert afectează structura de rezistență a imobilului, expertul având în vedere și lucrările de consolidare a imobilului, astfel cum au fost redate în expertiza efectuată în dosarul nr.27848/2002 al Judecătoriei Craiova.
Instanța de apel va urmări realizarea principiului echității în efectuarea partajului, înțeleasă, în sensul că trebuie să se evite pe cât posibil fărâmițarea excesivă a bunului, cu consecințe negative asupra utilizării încăperilor aflate în indiviziune forțată.
La întocmirea variantelor de lotizare, expertul va individualiza cu exactitate loturile, va reda cu claritate modificările ce se vor aduce imobilului și va indica prestațiile ce vor reveni părților litigante, pentru aducerea la îndeplinire a modificărilor.
Totodată, instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici invocate de pârâții recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 604 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul intervenient.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
-
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./4ex.
10.06.2008
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
