Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 537/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 537
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Marian Budă Președinte Secție
Grefier -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.54 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.8800 din 13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect "grănițuire".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, intimatul pârât, asistat de avocat și intimatul pârât, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Intimatul pârât, prin avocat, a arătat că este nefondată critica recurentei reclamante cu privire la faptul că instanța de apel a respins cererea de probatorii formulată de aceasta; a solicitat respingerea probei cu martori, precizând că în recurs, această probă este inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor.
A pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca temeinică și legală. A solicitat cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca temeinică și legală.
La sfârșitul ședinței de judecată, dar nu înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat recurenta reclamantă care a depus concluzii scrise și un set de plașe fotografice.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Craiova, la data de 3 octombrie 2006, reclamanta chemat în judecată pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună grănițuirea proprietăților situate în C,- și respectiv C,-; obligarea pârâtului să-și scoată arborii crescuți la o distanță de 20-30 cm de linia de hotar, parte chiar pe linia de hotar; obligarea pârâtului să-i permită să confecționeze gardul despărțitor pe toată lungimea hotarului despărțitor al proprietăților; obligarea pârâtului să evacueze tonele de deșeuri adunate din oraș de la containerele de gunoaie care au aplecat gardul căzând pe proprietatea sa; obligarea pârâtului să refacă spatele magaziei din care cad diverse deșeuri din containere pe proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, de- lungul anilor, pârâtul adunat de prin oraș diverse deșeuri aruncate de către locatarii de la blocuri, pe care le- depozitat pe lângă gard, fapt ce a determinat ca acesta să fie înclinat spre proprietatea sa, sub un unghi de peste 50 grade încât hotarul despărțitor al proprietăților s- modificat în mod considerabil, impunându-se stabilirea situației reale privind grănițuirea. s- ajuns ca pârâtul să depoziteze cantități uriașe de deșeuri.
Totodată, reclamanta arătat că magazia care se află în continuarea gardului - linie de hotar nu mai are spate, astfel încât deșeurile depozitate în această magazie cad tot în proprietatea sa. Arborii sunt încărcați de mii și mii de omizi care de asemenea cad pe proprietatea sa, având crengile de 4-5 aplecate în terenul proprietatea sa, distrugându-i culturile, pomii fructiferi.
Prin întâmpinarea formulată la 8 noiembrie 2006, pârâtul solicitat admiterea în parte acțiunii principale, doar cu privire la stabilirea grănițuirii dintre proprietăți și respingerea celorlalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate atât din punct de vedere legal cât și al stării de fapt.
Pârâtul solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, fratelui său, întrucât conform celor două acte de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.929/11.02.1972 și contractul de donație nr.9393/21.11.1980, sunt coproprietari, nefiind pronunțată o sentință definitivă în ieșirea din indiviziune, sentința civilă nr. 2781/10.04.2006, fiind recurată, casată, dosarul urmând fi rejudecat.
În ce privește grănițuirea, pârâtul a arătat că în prezent există un gard din plasă de sârmă, care este întrerupt doar în dreptul construcțiilor sale, pentru că reclamanta angajat un muncitor în acest sens, muncitor pe care l- observat personal când smulgea bondocii.
Cu privire la al doilea capăt de cerere din acțiunea principală, privind obligarea sa la tăierea arborilor, pârâtul solicitat respingerea acestuia, întrucât pe lângă lipsa unui temei legal în baza căruia să fi fost obligat pe fond, nu se impune obligarea sa la tăierea acestor arbori, pentru că în prezent pe hotar nu există nici un copac, ci a existat un singur puiet de copac-prun, care nu este cu rod și care în prezent este tăiat.
Referitor la al treilea capăt de cerere, privind confecționarea doar de către reclamantă a gardului despărțitor, pârâtul arătat faptul că reclamanta nu explicat în ce mod dorește să confecționeze gardul, respectiv în ipoteza în care dorește să- efectueze pe cheltuiala ei exclusivă, poate să-l ridice singură și să folosească orice materiale dorește; dacă însă dorește ca pârâtul și fratele său să plătească în cote de cu dumneaei acest gard, pârâtul a solicitat să fie consultat cu privire la materialul din care se va confecționa, pentru ca respectivele costuri să nu fie prea împovărătoare pentru el. Pentru aceleași motive pârâtul a solicitat și respingerea capetelor de cerere 4 și 5.
Prin încheierea de ședință din 08.11.2006, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, numitului.
La data de 21 martie 2007, reclamanta și- precizat acțiunea în sensul de repara gardul pe toată lungimea ce desparte proprietățile, atât ea cât și pârâții și, în cote de fiecare, arătând că are toate materialele pentru construirea acestuia și va construi, iar pârâții să fie obligați să-i achite din contravaloarea lucrării.
Prin sentința civilă nr.8800 din 13 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- ( nr. în format vechi 17757/C/2006 ) a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu și.
A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților între punctele 10-9-11"- 11, individualizată în raportul de expertiză întocmit de expert, depus la dosar la 8 mai 2007, ce face parte din prezenta hotărâre.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.68/03.07.2001, reclamantei i- revenit un apartament din imobilul situat în C, str. - -, nr. 16 și suprafața de teren de 613 mp, teren ce se învecinează pe latura sudică cu proprietatea pârâților. S- mai reținut că pârâții dețin în indiviziune, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.929/1972 și contractului de donație autentificat sub nr.9393/1980, imobilul situat în C, str. - -, nr. 18, compus din teren în suprafață de 450 mp și casă de locuit.
Potrivit art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, grănițuirea constituind o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe.
Instanța reținut că pentru ca o acțiune în grănițuire să fie admisibilă, trebuie ca proprietățile, fie ele chiar clădiri, să fie limitrofe, să existe între ele un spațiu liber și să existe îndoială asupra hotarelor, în timp ce în situația clădirilor alipite, despărțite printr-un zid, limitele fondurilor fiind deja marcate de zidul despărțitor, grănițuirea nu poate avea loc.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu răspunsurile la interogatoriu, instanța reținut că gardul despărțitor al proprietăților părților s- deteriorat fiind înclinat către proprietatea pârâților, în cauză fiind incidente dispozițiile art.584 Cod Civil și art. 607 Cod Civil.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să evacueze deșeurile adunate în curtea sa și să refacă spatele magaziei din care cad deșeuri, instanța le- respins ca rămase fără obiect având în vedere precizarea reclamantei de la 21 aprilie 2007 prin care a arătat că începând cu 5 martie 2007, pârâții au început să care deșeurile.
Instanța respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la achitarea din contravaloarea gardului despărțitor, având în vedere că gardul cărui contravaloare s- solicitat este nerealizat, nefiind posibilă obligarea unei persoane la plata unei lucrări viitoare, neexecutată și al cărui cuantum nu este determinat sau determinabil.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra concluziile scrise depuse de apărătorul acesteia, reținându-se că la apelul nominal făcut în ședința publică din 13 iunie 2007 au lipsit părțile.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului.
Tribunalul Dolj, prin decizia nr. 54/5.02.2008, a respins apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 8800 din 13.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- (nr. în format vechi 17757/C/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost obligată apelanta către intimatul la 500 RON cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:
La termenul din 6 iunie 2007, când cauza rămas în pronunțare, apărătorul apelantei a pus concluzii asupra fondului pricinii, solicitând admiterea acțiunii precizate, să se stabilească linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică și acordarea cheltuielilor de judecată.
Acest fapt a rezultat din practicaua încheierii de ședință aferentă termenului de mai sus, când așa cum s- arătat cauza rămas în pronunțare.
Reclamanta apelantă a pus concluzii asupra fondului cauzei, deci avut posibilitatea să-și exprimă opinia, ceea ce înseamnă că avut posibilitatea să-și realizeze apărarea.
În ceea ce privește susținerea greșitei rețineri de către instanță a lipsei părților, la apelul nominal făcut în ședința publică din 13 iunie 2007, această susținere a fost înlăturată, după cum urmează:
Potrivit încheierii de dezbateri din 6 iunie 2007, ce face parte integrantă din hotărârea atacată, instanța, în baza art. 156, alin. 2 Cod pr. civ. dispus amânarea pronunțării la 13 iunie 200, pentru a se depune concluzii scrise, ori raportat la acest fapt, în mod corect s-a reținut în practicaua sentinței, lipsa părților la apelul nominal, acestea nefiind citate.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a criticat soluția instanței de apel în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv, deși s-a solicitat refacerea probațiunilor, aceste cereri au fost respinse, deși probatoriile solicitate erau utile cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Instanța de apel în mod corect a analizat ca și motiv de apel invocat de către apelanta recurentă, faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, încălcare care nu s-a realizat, aceasta rezultând din analiza încheierilor de ședință la care părțile au participat sau, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, au pus concluzii.
Astfel, părțile au avut posibilitatea să-și exprime opinia asupra fondului cauzei, respectiv au avut posibilitatea să-și realizeze apărarea.
Referitor la motivul privind refuzul instanței de apel dea mai efectua alte probatorii, respectiv o nouă expertiză tehnică de specialitate în cauză, se constată că acest motiv de recurs este nefondat, reclamanta neformând obiecțiuni la raportul de expertiză deja efectuat în cauză.
Mai mult, deși în virtutea dispozițiilor art. 295 Cod proc. civ. apelul are caracter devolutiv, instanța de apel este în drept a respinge o astfel de cerere de noi probatorii, dacă se constată că asemenea cerere este inutilă în cauză, probele făcute în primă instanță rămânând dobândite cauzei.
De asemenea, instanța de apel nu are obligația, ci posibilitatea de a dispune administrarea unei probe, întrucât rolul său activ nu înseamnă încălcarea disponibilității în procesul civil. Obligația de a-și proba revenea reclamantei în condițiile art. 1169 Cod civil.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 3121Cod proc. civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civ, coroborate cu culpa procesuală în sarcina recurentei reclamante, instanța va obliga pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.54 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.8800 din 13.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./11.07.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu, Marian Budă
