Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 556/
Ședința publică din 2 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECATOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar, împotriva deciziei civile nr.69/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Comuna, reprezentată prin Primar, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă Comuna, reprezentată prin Primar, avocat, iar pentru pârâta intimată Comuna, reprezentată prin Primar, se prezintă avocat.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar un set de înscrisuri din care se comunică 1 ex. cu reprezentantul pârâtei intimate, care nu solicită termen pentru studiu.
Se comunică 1 ex. de pe întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentantul reclamantei recurente, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată, arătând că instanțele civile sunt competente în speță.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta nu este proprietară și, prin urmare, nu poate solicita grănițuirea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.110/13.02.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sânnicolau Maa dmis acțiunea formulată de reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar, împotriva pârâtei Comuna, reprezentat prin Primar.
A omologat raportul de expertiză efectuat în cauză și a dispus stabilirea liniei de hotar între cele două comune conform acestui raport de expertiză.
A dispus Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară T înregistrarea în cadastrul general a teritoriilor administrative rezultate în urma stabilirii liniei de hotar.
A respins cererea reconvențională a pârâtei, având ca obiect delimitarea teritorială raportată la populația celor două comune.
A obligat pârâta la plata față de reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5,15 lei.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Comuna.
Prin decizia civilă nr.69/4.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâta Comuna împotriva sentinței civile nr.110/13.02.2007, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Comuna.
A anulat sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Timiș - Secția de contencios Administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta Comuna a fost înființată prin Legea nr.67/2005 privind înființarea unor comune.
Acest act normativ prevede la art.3 alin.4 că "operațiunile de predare-primire a patrimoniului comunelor nou-înființate se fac pe bază de protocoale încheiate între fiecare dintre primarii comunelor care se reorganizează și delegatul, desemnat prin ordin al prefectului, cu atribuții de primar al comunei înființate".
In speța de față, această operațiune nu s-a realizat în ceea ce privește teritoriul cuvenit nou-înființatei Comuna.
Potrivit art.23 din Legea nr.213/1998, " litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ".
Raportat la aceste dispoziții, a constatat că în mod nelegal prima instanță a reținut propria sa competență, care aparține însă Tribunalului Timiș - Secția de Contencios Administrativ.
Impotriva deciziei civile nr.69/4.02.2008 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar.
In motivarea recursului, a arătat că nici prin Legea nr.67/2005, prin care s-a reînființat Comuna, și nici prin Legea nr.351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național nu s- reglementat modul de stabilire a liniei de hotar în situația înființării sau reînființării unei localități, motiv pentru care s-a recurs la o acțiune întemeiată pe art.584 civ. art.2, 4, 19 din Legea nr.215/2001 și Legea nr.7/1996.
Ulterior promovării acestei acțiuni, prin Legea nr.308/2006 a fost modificată Legea nr.351/2001, fiind reglementată modalitatea de stabilire a liniei de hotar și fiind instituită în sarcina prefectului obligația de a emite un ordin prin care să fie delimitate teritoriile administrative, ordin care este supus controlului judecătoresc în contencios administrativ.
Reclamanta a mai arătat că un asemenea ordin a fost emis de Prefectul Județului T sub nr.163/23.01.2007, fiind apoi revocat prin Ordinul nr.336/16.03.2007, reținându-se că modificările legislative au intervenit ulterior înființării Comunei; ordinul de revocare a fost supus și controlului judecătoresc și a fost menținut.
Prin urmare, a arătat reclamanta, linia de hotar urmează a fi stabilită pe calea dreptului comun în acest litigiu, nefiind aplicabile nici dispozițiile art.23 din Legea nr.213/1998, cum în mod nelegal a reținut instanța de apel.
Prin întâmpinare, pârâta Comuna, prin Primar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că scopul acțiunii reclamantei nu poate fi stabilirea liniei de hotar între două proprietăți, ci delimitarea administrativ - teritorială între cele două comune, iar un asemenea demers nu aparține sferei de competență a instanței civile, ci a instanței de contencios administrativ.
A mai susținut că în mod corect instanța de apel folosit un argument de analogie juridică, prin invocarea art.23 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Comuna a fost înființată prin Legea nr.67/2005, alături de alte comune.
Această lege însă nu a reglementat și modul de delimitare teritorială a comunelor nou-înființate, stabilind doar, prin art.3 alin.4, că "operațiunile de predare-primire a patrimoniului se fac pe bază de protocoale încheiate între fiecare dintre primarii comunelor care se reorganizează și delegatul desemnat prin ordin al prefectului, cu atribuții de primar al comunei înființate".
Modalitatea în care se face delimitarea teritorială în cazul unităților administrativ - teritoriale nou-înființate a fost reglementată prin Legea nr.308/2006, care a completat Legea nr.351/2001 cu art.5/1, acesta reprezentând textul legal aplicabil în materie.
In cazul reclamantei Comuna nu s-a finalizat această procedură legală.
Prin urmare, reclamanta nu are stabilit teritoriul administrativ care-i aparține nici ca suprafață și nici ca amplasament, situație în care nici nu se poate pune în discuție o acțiune în grănițuire de drept comun.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut instanța de apel, conform art.23 din Legea nr.213/1998, "litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ".
Nu se poate reține, așa cum afirmă reclamanta recurentă, că acest text legal nu e aplicabil cauzei, întrucât se referă la delimitarea domeniului public, iar nu la stabilirea liniei de hotar.
Teritoriul administrativ al unei unități - administrativ teritoriale are în vedere atât domeniul public, cât și cel privat.
Cum între nou - înființata Comună, reclamantă în cauză, și pârâta Comuna a intervenit un litigiu în ceea ce privește delimitarea teritoriilor ce le aparțin, competența de a soluționa acest litigiu revine instanței de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar, împotriva deciziei civile nr.69/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Comuna, reprezentată prin Primar.
In baza art.274 alin.1 pr.civ. va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 3.100 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar, împotriva deciziei civile nr.69/4.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Comuna, reprezentată prin Primar.
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 3.100 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Rujița
- - - G - -
GREFIER,
Red.: /2.07.2008
Dact. // 2 ex./ 4.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița
