Obligație de a face. Decizia 555/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 555/
Ședința publică din 2 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Obersterescu
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.817/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat avocat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat, avocat solicită respingerea recursului ca in admisibil și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentinta civila nr. 3831din 06.04.2005, a Judecatoriei T, pronuntată in dosarul nr. 17542/ 22.12.2004, a fost respinsa ca neintemeiata cererea de revizuire formulată de revizuentul în contradictoriu cu intimatul.
S-a reținut că revizuientul își întemeiază cererea pe punctul 4 al art. 322.pr.civ. respectiv pârâtul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, uz de fals și fals privind identitatea, cu privire la primele 2 fapte fiind sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara care nu a putut soluționa favorabil plângerea penală datorită constatării că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Instanța a apreciat că sentința nu este susceptibilă de revizuire, întrucât cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că nu sunt întrunite prevederile infracțiunii de înșelăciune și nici nu se poate reține infracțiunea de fals în declarații, prin urmare, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.
Cu privire la infracțiunile de uz de fals și fals privind identitatea, prev. de art. 291 și 293.pen. revizuentul nu a făcut dovada condiției prevăzute pentru ca instanța civilă să poată să pășească, pe cale incidentală, la constatarea existenței sau inexistenței celor două infracțiuni, respectiv constatarea nu se mai poate face pe cale penală.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel revizuientul, solicitand modificarea in tot a sentintei in sensul admiterii cererii, iar prin Decizia civila nr. 45/A/18.01.2006, Tribunalul Taa dmis apelul formulat de revizuentul - apelant, a desfiintat sentinta civila apelata, admis in principiu cererea de revizuire a Sentintei civile nr. 15512/12.09.2002, a Judecatoriei T si a trimis cauza spre rejudecare în fond, a cererii de revizuire.
S-a reținut că instanța nu a cercetat fondul, întrucât în temeiul art. 129.proc.civ. există posibilitatea verificării intervenirii prescripției răspunderii penale de către instanța civilă în raport cu dispozițiile procesual penale. De asemenea, vătămarea revizuentului rezultă din însăși încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, o dată cu care a achitat un preț. În raport cu actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 4160/P/2004, a apreciat că cererea de revizuire este în principiu admisibilă, iar în rejudecare, prima instanță urmează să stabilească dacă extrasul de carte funciară de care s-a prevalat intimatul la încheierea antecontractului nu a corespuns realității, dacă declarația intimatului dată cu ocazia cumpărării imobilului întrunește elementele falsului în declarații, dacă antecontractul a avut la bază aceste elemente și dacă în acest context se impune desființarea sentinței civile nr. 15512/2002 a Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost reînregistrată la aceasta instanta sub nr. 4629/RJ/24.03.2006.
Prin sentinta civila nr. 7062 din 18.07.2006 Judecătoria T, a dispus respingerea, ca neîntemeiata, a cererii de revizuire formulată.
Instanța a reținut în plus că nu trebuie să urmeze îndrumările instanței superioare, întrucât potrivit art. 129 alin. final pr.civ., în toate cazurile judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății și în acest sens, față de obiectul acțiunii, respectiv prestație tabulară, cererea de revizuire este neîntemeiată. De asemenea, revizuentul nu a solicitat în condiții de contradictorialitate și rectificarea cărții funciare având în vedere mențiunea de sub B4 din CF nr. 1616 M, a cărui valabilitate o contestă.
Impotriva acestei hotărâri, revizuientul a declarat apel, iar prin Decizia civila nr. 904/A/ 27.11.2006, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de revizuientul apelant, a desfiintat sentinta civila apelata, si a trimis cauza spre rejudecare în fond Judecătoriei Timișoara, stabilind că instanta cu ocazia rejudecării trebuie să se conformeze dispozitiilor date de instanta de control, prin Decizia civila nr.45/A/18.01.2006.
Cauza a fost reinregistrata sub nr. 873/325/19.01.2007.
Prin sentința civilă nr.3013/27.03.2007, pronunțată în dosar nr- a Judecătoriei Timișoara, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuientul, in contradictoriu cu intimatul.
A fost desființată sentința civilă nr. 15512/12.09.2002 pronunțata de Judecatoria T in dos. nr. 1861/2002 și rejudecând cauza:
A fost respinsă actiunea civila formulata de reclamantul, in contradictoriu cu pârâtul.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut, următoarele:
Prin sentinta Civila nr. 15512/12.09.2002 pronuntata in dosarul nr. 1861/2002, Judecatoria Tar espins actiunea civila formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul, retinând că prin antecontractul de vânzare - cumpărare sub semnatura privată, încheiat la data de 23.06.1998 si intitulat "Contract de vânzare - cumpărare provizoriu" paratul s-a obligat sa instraineze reclamantului, la pretul de 100.000.000 lei, imobilul situat in loc. M, inscris in Cartea funciara nr. 1606, nr. top. 238-239/1.
Instanta a retinut ca pentru admisibilitatea acțiunii in pronuntarea unei hotarari judecătoresti care sa loc de act autentic de vânzare - cumpărare, trebuie sa fie intrunite următoarele condiții: existenta unui antecontract valabil incheiat; dovedirea acestuia in condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de instrainare; partea care actioneaza sa-si fi indeplinit obligatiile asumate prin antecontract; promitentul vanzator sa fie proprietar al imobilului vandut; promitentul cumparator sa nu fie incapabil de a dobandi acel bun la data pronuntarii hotararii. Prin urmare, antecontractul fiind o conventie de sine statatoare, trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate prevazute de lege pentru aceasta (art. 948-969.civ.).
In speta, instanta de fond a apreciat ca nu se afla in fata unui antecontract valabil încheiat, întrucat bunul care formeaza obiectul actului juridic este bun comun, iar antecontractul a fost semnat doar de catre un singur sot, respectiv de paratul, desi art. 35 alin. 2.fam. statueaza ca nici unul dintre soti nu poate instraina si nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune daca nu are consimțământul expres al celuilalt sot.
Pentru aceste considerente, actiunea reclamantului a fost respinsa, iar hotararea judecatoriei a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia Tribunalului T nr. 948/A/20.06.2003 pronuntata in dosarul nr. 11182/C/2002 si Decizia civila nr. 4099/05.12.2003 pronuntata in dosarul nr. 7814/C/2003 al Curtii de Apel T, prin care au fost respinse atat apelul, cat si recursul declarat de reclamant.
Potrivit extrasului de Carte funciara nr. 1606 M, imobilul cu nr. top. 238 - 239/1, constând in teren cu casa nr. 170/A in suprafață de 1661 mp, care a facut obiectul conventiei partilor este bun comun al pârâtului si al sotiei sale.
Dreptul de proprietate al acestora a fost înscris în cartea funciară, cu titlu de cumpărare, în baza încheierii nr. -/1993.
La data de 25.09.2004, a formulat o plangere penala impotriva faptuitorului, la Parchetul de pe langa Judecatoria T, arătând că în ziua de 07.09.1993 a achizitionat de la sotii imobilul identificat in Cartea funciara nr. 1606 M, in baza unui contract perfectat in forma autentica la notariatul de Stat T și cu această ocazie ar fi declarat in fata notarului public ca este casatorit.
In urma verificarilor efectuate la Primaria Comunei, jud. V, s-a stabilit ca, nu figureaza ca ar fi fost casatorit la data încheierii contractului mai sus mentionat, acesta căsătorindu-se cu numita, doar la data de 14.01.1994.
In cursul cercetarii penale s-a stabilit si imprejurarea ca faptuitorul s-a prezentat la perfectarea contractului de vanzare - cumparare cu un buletin de identitate fals, a cărui serie nu corespundea cu buletinul eliberat pe numele sau.
Prin Rezolutia de neîncepere a urmăririi penale, pronuntată de Parchetul de pe lângă Judecătoria T in dosarul nr.4160/P/2004, s-a apreciat că, în ceea ce il priveste pe vanzator, nu sunt intrunite conditiile infractiunii de înselaciune, înrucât declararea unui statut civil, verbal, nu antreneaza anularea antecontractului, fiind vorba doar de o declaratie unilaterala de vanzare care are doar consecinta obligarii transmiterii, in viitor, a proprietatii asupra bunului din patrimoniul promitentului vanzator in patrimoniul promitentului comparator și nici a infractiunii de fals in declaratii, cata vreme promisiunea de vanzare - cumparare prezinta un caracter particular, astfel încat declaratia faptuitorului referitoare la statutul său civil nu produce consecintele stipulate în art. 292.pen.
Prin aceeasi rezolutie, parchetul a retinut ca, pe langa aspectele invederate, în cauza a intervenit si prescriptia raspunderii penale.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiile art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d) si g) proc.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de numitul, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 292.pen. fiind confirmata si propunerea organelor de cercetare penala de neincepere a urmaririi penale fata de acelasi faptuitor, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 292 si art. 215 alin. 1 si 3.pen.
Prin cererea de revizuire, s-a solicitat constatarea pe cale incidentala a infractiunilor de înșelăciune, uz de fals, fals in declaratii si fals privind identitatea, savarsite de intimat.
Revizuirea este reglementata de art. 322 si urm Cod procedura civila, iar revizuientul isi intemeiaza cerere pe dispozitiile punctului 4 al art. 322 Cod procedura civila, in conformitate cu care revizuirea se poate cere daca "- hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii".
Întrucât din cercetările penale efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T in dosarul nr.4160/P/2004, rezultă că, nu era casatorit la data dobândirii imobilului din litigiu, acesta căsătorindu-se, doar la data de 14.01.1994 și că acesta s-a prezentat la perfectarea contractului de vanzare-cumparare cu un buletin de identitate fals, a carui serie nu corespundea cu buletinul eliberat pe numele sau.
Instanta a constatat că declaratia intimatul in sensul că era casătorit, precum și mentiunea din cartea funciară, in acest sens, nu corespund realitătii.
Cum prin Sentinta Civila nr. 15512/12.09.2002 pronuntata in dosarul. nr. 1861/2002, Judecatoria Tar espins actiunea civila formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul, întrucât antecontractul a fost semnat doar de către un singur soț, iar împrejurarea potrivit căreia intimatul era căsătorit nu corespunde realității, instanța a admis cererea de revizuire formulată și pe cale de consecință, a desființat această hotărâre judecătorească.
Rejudecând însă cauza, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată, întrucât pârâtul, a declarat la interogatoriu, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 4186/08.03.1999 al Judecătoriei Timișoara, atașat prezentului dosar că nu îl cunoaște pe reclamant, că nu a încheiat cu acesta un act de vânzare - cumpărare și că nu recunoaște semnătura de pe actul intitulat, "contract de vânzare -cumpărare" și in aceste condiții, actul invocat de către reclamant fiind un înscris sub semnătură privată, nerecunoscut de cel căruia i se opune, nu poate avea forță probantă decât în măsura in care se coroborează cu alte mijloace de probă.
Reclamantul nu depus, însă alte dovezi în susținerea acțiunii, reprezentanta acestuia declarând că reclamantul nu înțelege să solicite administrarea probei testimoniale sau a altor dovezi.
În aceste condiții, instanța de fond, văzând prevederile art.1169 civ. a dispus respingerea acțiunii in prestație tabulară formulată de reclamantul.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.3013/27.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a declarat apel revizuientul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.873/325/31.05.2007.
În motivare, a arătat că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că revizuentul nu a înțeles să administreze alte dovezi, în realitate învederând doar faptul că nu există martori direcți care să fi asistat la încheierea convenției. Pentru a dovedi că înscrisul a fost semnat de intimat a solicitat efectuarea unei expertize grafologice, iar pentru dovedirea existenței valabile a antecontractului, a solicitat audierea unor martori care au luat cunoștință de tranzacție în mod indirect.
La termenul din 19.09.2007 s-a prezentat intimatul care a indicat adresa corectă, depunând în copie actul de identitate.
La termenul din 17.10.2007 a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că înscrisul sub semnătură privată nu îi poate fi opus, cu atât mai mult cu cât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1180.civ.
La același termen, instanța a respins cererile de probe formulate de apelant.
Prin decizia civilă nr.817/17.10.2007 Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul apelant, împotriva sentinței civile nr.3013/27.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
A respins cererea formulată de intimat privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor deciziei de casare nr. 45/A/18.01.2006, pronunțate de Tribunalul Timiș, prima instanță a admis în principiu cererea de revizuire, astfel încât acest aspect nu este supus controlului, nefiind nici contestat.
Pe fond, s-a reținut în mod corect că reclamantul nu a solicitat probe în dovedirea acțiunii, respectiv fila 11 din dosarul Judecătoriei, astfel că față de poziția intimatului, actul supus analizei nu reprezintă o probă suficientă a pretențiilor reclamantului.
De altfel, și în condițiile solicitării unor probe suplimentare, situația de fapt nu se schimbă. Intimatul nu a recunoscut existența înscrisului, și însuși reclamantul a declarat în fața instanței în dosarul nr. 4186/1999 al Judecătoriei Timișoara că de fapt, a acordat un împrumut intimatului, garanția pentru restituire fiind reprezentată de imobilul în litigiu, prin urmare, alte raporturi juridice au fost invocate.
Mai mult, dacă se acceptă teza conform căreia contractul de vânzare cumpărare încheiat de intimat în anul 1993 este fals, întrucât acesta a folosit un buletin fals și a declarat în fals că este căsătorit, înseamnă că nu a dobândit în mod legal proprietatea imobilului în litigiu, fiind în imposibilitate de a transmite valabil acest drept către reclamantul apelant. Dacă și antecontractul este fals, cu atât mai puțin se pot invoca dispozițiile privind dobândirea dreptului de proprietate asupra casei și a dreptului de superficie asupra terenului de către reclamantul apelant, ca urmare a refuzului intimatului de a perfecta convenția în forma autentică.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se administra prob a cu expertiza grafoscopică și pentru a se pronunța o hotărâre legală și temeinică.
Se mai face precizarea că recursul este întemeiat pe prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civ., texte de lege ce pot atrage doar modificarea hotărârii, totuși în cauză se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru administrare de noi probe.
In subsidiar solicită doar modificarea hotărârii atacate, administrarea probei cu expertiza și admiterea acțiunii, respectiv să se constate că reclamantul a dobândit drept de proprietate asupra casei cu nr.170 evidențiat în CF 1606
In dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că este fals contractul încheiat de către intimatul, deoarece pârâtul nu era proprietarul imobilului și faptul că este căsătorit, iar la în tocmirea contractului s-a prezentat cu un buletin fals și că în mod greșit a reținut prima instanță, precum și instanța de apel, că actul încheiat de părți reprezintă un contract de împrumut și nu un contract de vânzare-cumpărare.
Analizând recursul declarat in cauză, instanța îl găsește neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 pr.civ. urmează a-l respinge.
Pe baza motivelor invocate, prin care reclamantul recurent critică hotărârea recurată pentru faptul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, precum și pentru faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv pct.8 și 9 ale art.304 C.pr.civ. nu se poate dispune casarea cu trimitere a cauzei, neîncadrându-se în prev.art.312 alin.3 pr.civ., conform căruia casarea deciziei se poate dispune pentru motivele de recurs prev. de art.304 pct.1, 2, 3, 4 și 5.pr.civ.
Cercetând sub aspectul nelegalității se constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri temeinice în cauză, ținând seama de probele dosarului, din care a reieșit că între părți a existat un contract de împrumut, iar înscrisul depus în dosarul nr.4186 la fila 8, nu a fost semnat de pârâtul, care nu a participat la întocmirea acestui înscris, iar actul de identitate cu care s-a legitimat persoana care a întocmit acel înscris în numele vânzătorului nu a aparține pârâtului.
Cum aceste probleme au fost lămurite de către instanța de fond și de apel, în cauză nu se impune efectuarea unei expertize grafologice, astfel că, această probă a fost respinsă justificat și de instanța de apel.
Urmează ca în baza textului de lege mai sus arătat, Curtea să respingă recursul reclamantului.
Având în vedere și faptul că nu au fost cerute cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.817/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - G - -
GREFIER
Red./24.06.2008
Dact.GK/2 ex./1.07.2007
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Gheorghe Obersterescu, Rujița
