Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 667/
Ședința publică din 02 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.157 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentul-pârât și intimații-reclamanți, și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimaților-reclamanți, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac, față de valoarea obiectului cauzei deduse judecății, respectiv pretenții evaluate la 30 lei.
După strigarea dosarului și rămânerea în pronunțare, s-a prezentat recurentul-pârât care a depus la dosar timbru judiciar și chitanța de plata taxei judiciare de timbru.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.06.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia să-și îngrădească proprietatea pe latura ce se învecinează cu reclamanții, precum și la plata unei despăgubiri pentru servitutea creată în favoarea sa prin sentința civilă nr.1244/1999, proprietățile părților fiind situate în sat S, comuna, județul
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.1244/30.06.1999 au fost obligați să respecte pârâtului calea de acces având dimensiunile de 25 x 3 metri la drumul public dar pârâtul a încălcat titlul în baza căruia are un drept de trecere pe terenul proprietatea reclamanților, demontând gardul ce desparte proprietățile părților, gard ce conținea și poarta de acces către terenul supus servituții.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că reclamanții au demolat de fapt gardul ce desparte proprietățile în prezența executorului judecătoresc, că terenul în discuție aparține Primăriei și există autoritate de lucru judecat.
Judecătoria Curtea d Argeș, prin sentința civilă nr.264 din 10 martie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârât să construiască un gard pe aliniamentul A-B-E identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză și să plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 30 lei anual începând cu anul 2004 și până la încetarea servituții stabilită prin sentința civilă nr.1244/1999 a Judecătoriei Curtea d e A, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.099,9 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.157 din 22 septembrie 2008, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul, reținând că apelantul-pârât nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a satisface timbrajul dispus de instanță, fiind incidente dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 31 octombrie 2008 intimații, și au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr.157 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, prin omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia soluționării cauzei.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.22 din 26 ianuarie 2009, a dmis în parte cererea formulată de intimații-reclamanți și a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr.157/22.09.2008 în sensul obligării apelantului-pârât la 440 lei cheltuieli de judecată către intimați, reținând că, intimații-reclamanți, prin apărător, au solicitat cheltuieli de judecată prin depunerea chitanței doveditoare a cheltuielilor efectuate cu prezentul proces (onorariu de avocat în apel), însă instanța a omis să se pronunțe, astfel că cererea intimaților-reclamanți a fost privită ca întemeiată. În baza art.274 alin.3 Cod procedură civilă, având în vedere valoarea pricinii și prezentarea avocatului la două termene de judecată, la cel de al doilea soluționându-se apelul, instanța a redus cuantumul onorariului de avocat la J, apreciindu-l ca necesar, dar și suficient pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu soluționarea cauzei în apel.
Împotriva deciziei civile nr.157 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- a formulat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit a fost respins apelul pentru neachitarea taxei de timbru, întrucât pârâtul a fost la Pitești să plătească această taxă, însă nu a avut cartea de identitate la el, motiv pentru care nu i s-a eliberat chitanță, instanța de apel admițând excepția netimbrării apelului în loc să-i acorde un nou termen de judecată ținând cont de împrejurarea că a greșit neluându-și cartea de identitate.
Se arată că terenul litigios nu este proprietatea reclamanților, astfel cum rezultă din adresa nr.1138/23 octombrie 2003 emisă de Consiliul Local al comunei, județul A, ci proprietate de stat care face parte din domeniul public al statului.
Potrivit prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității și legalității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că, cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
În prezenta speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligație de a face, și pretenții constând în lipsa de folosință, evaluate la câte 30 lei, valoare de sub 100.000 lei, in raport de care calea de atac este potrivit art. 282/1 cod procedură civilă și față de statuările ICCJ, recursul.
În raport de natura evaluabilă a cauzei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.157 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.04.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
