Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 706

Ședința publică de la 01 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție

JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț

JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 61/A din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- (nr. în format vechi 133/2006), și a sentinței civile nr.5756 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr. 9403/2005, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentându-l pe recurentul reclamant, și avocat, reprezentându-l pe intimatul pârât, lipsind intimata pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei.

Avocat, pentru intimatul pârât, a depus două fotografii, ce au fost observate.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că niciunul dintre experți nu a răspuns obiectivelor stabilite în ceea ce privește limitele corecte ale celor două terenuri. A mai arătat că apele provenite din ploi se scurg în curtea recurentului, pe zidul casei sale, din cauza edificării necorespunzătoare a gardului din bolțari de către pârât, fiind încălcate prevederile art. 615 Cod civil. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea celor două hotărâri atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.

Avocat, pentru intimatul pârât, a arătat că, așa cum rezultă din fila 3 hotărârii instanței de fond, expertul a stabilit că stâlpii de lemn ce marchează linia de hotar nu au fost schimbați, iar recurentul reclamant chiar deține o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în titlul său de proprietate. Gardul din bolțari a fost edificat pe același amplasament al liniei de hotar. Și concluziile celei de-a doua expertize tehnice efectuate la instanța de apel au fost în același sens. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea formulată la data de 8 septembrie 2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea gardului pârâtului construit din bolțari pe terenul reclamantului, desființarea streșinii casei pârâtului, întrucât apele de ploaie se scurg în curtea reclamantului și stabilirea hotarului real dintre proprietățile învecinate ale părților, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a învederat instanței faptul că în luna octombrie 2004, fără a avea autorizație de construire, pârâtul a ridicat un gard din bolțari pe terenul reclamantului, streașina casei pârâtului conduce apele din ploi către terenul reclamantului, iar cele două terenuri vecine nu sunt delimitate.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat reclamantul-pârât să-i lase în deplină posesie și proprietate o suprafață de 20 mp, din terenul sau de 200. arătând că este de acord să construiască cu captator pentru apele pluviale, solicitând stabilirea reală a hotarului dintre proprietăți.

La termenul de judecată din 5 octombrie 2005, reclamantul și-a modificat cererea în sensul că solicită și chemarea în judecată a pârâtei, în calitate de proprietară a terenului învecinat cu terenul reclamantului-pârât.

Judecătoria Drobeta Turnu S, prin sentința civilă nr.5756 din 7 decembrie 2005, admis în parte cererea formulată de reclamantul; a obligat pârâtul reclamant să construiască un captator al apelor pluviale la streașina casei lui pentru a conduce apele de ploaie pe terenul sau, și nu pe terenul reclamantului; a respins capetele de cerere privind desființarea gardului din bolțari și stabilirea hotarului real dintre proprietăți; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant ca neîntemeiată și a respins cererea reclamantului-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că stâlpii din lemn ce marchează linia de hotare existentă nu au fost schimbați, astfel încât niciuna dintre părți nu a ocupat teren de la cealaltă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel a susținut că, în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind desființarea gardului și stabilirea hotarului despărțitor real dintre proprietăți, omologând un raport de expertiză care nu reflectă situația din teren și la care a formulat obiecțiuni la instanța de fond arătând că expertul nu a folosit teodolitul pentru efectuarea măsurătorilor ci o ruletă de 50.

În apel s-a dispus efectuarea unei alte expertize topo.

Prin decizia civilă nr. 61 din 17 februarie 2009 Tribunalului Mehedințis -a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că expertiză efectuată în apel a avut aceleași concluzii ca și expertiza realizată la judecătorie, în sensul că zidul din bolțari este situat pe hotarul despărțitor al celor două proprietăți.

Expertul a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5442/30.03.1995 invocat ca titlu de proprietate de reclamantul și a stabilit că terenul din contractul de vânzare cumpărare este cel împrejmuit în prezent, iar nu cel pentru care se solicită modificarea hotarului existent.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că decizia este rezultatul interpretării eronate a probelor, că reclamantul trebuia să facă demersuri pentru a i se emite titlu de proprietate, că instanțele nu au ținut seama de declarațiile martorilor care sunt vecini cu părțile și au relatat că gardul a fost construit pe un alt amplasament decât cel real iar cele două expertize nu reflectă realitatea.

S-a susținut că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile pe care le-a formulat la expertiza din prima instanță, că expertul din apel nu a răspuns obiectivelor încuviințate și nu a constatat că pârâtul a construit abuziv gardul iar apele se scurg în curtea reclamantului, fiind incidente dispoz art. 615 civ. Recurentul a arătat că până în prezent pârâtul nu a efectuat modificările la acoperiș pentru captarea apelor pluviale.

În recurs a fost depus titlul provizoriu de proprietate emis pentru.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.

Criticile recurentului privind nepronunțarea instanței asupra unor probe sau interpretarea eronată a acestora nu pot face obiectul recursului, deoarece, potrivit art. 304 c, calea extraordinară de atac poate fi promovată doar pentru motive de nelegalitate, expres prevăzute, iar printre motivele legale de recurs nu se regăsesc și cele invocate de recurent.

Analiza instanței de recurs se limitează la modul în care instanțele de fond au aplicat dispozițiile legii, la situația de fapt reținută de acestea în urma administrării probelor, neavând posibilitatea de a modifica starea de fapt.

Prima instanță a admis cererea privind obligarea pârâtului la modificarea scurgerii apelor pluviale de pe acoperiș, astfel că în apel nu s-au adus critici modului de soluționare a acestei cereri, neexistând interesul părții în a critica sentința sub acest aspect. Ca urmare, nu pot fi analizate direct în recurs critici referitoare la cererea privind obligația de a construi un captator al apelor pluviale, la incidența dispoz. art. 615, pentru că acestea sunt aduse omisso medio. Faptul că pârâtul nu a executat deja obligația ce i-a fost stabilită de prima instanță și cu privire la care sentința a devenit irevocabilă nu atrage nelegalitatea hotărârilor, fiind un aspect care ține de executare, iar reclamantul are posibilitatea de a cere executarea silită, dacă obligația nu se execută benevol.

Critica privind respingerea de către prima instanță a obiecțiunilor formulate de reclamant față de expertiză este lipsită de relevanță, cât timp în apel s-a admis cererea reclamantului apelant și s-a dispus efectuarea unei noi expertize, care a avut ca obiecțiuni parte din criticile formulate de parte în apel și împotriva primei expertize.

Expertul numit în apel a răspuns tuturor obiectivelor ce au fost stabilite, iar prin lucrarea efectuată s-au lămurit toate aspectele de fapt ce se cereau a fi dezlegate pentru soluționarea pricinii. Expertul a stabilit linia de hotar, a concluzionat că pârâții nu ocupă din terenul reclamantului, situație rezultată cu claritate chiar din expunerea situației de fapt privitoare la întinderea suprafețelor de teren ocupate de părți și la menționarea actelor de proprietate.

Nu are relevanță faptul că gardul de bolțari a fost edificat fără autorizație de construcție, cât timp ambii experți au arătat că el respectă linia de hotar, emiterea unei autorizații fiind o problemă ce se poate ridica doar între cel care a executat lucrarea și autoritatea locală. Expertul a arătat că gardul este ridicat incorect doar pentru că nu s-a eliberat autorizație, însă raporturile de vecinătate dintre părți privesc amplasarea acestuia, cu privire la care s-a arătat că este corectă.

Nemulțumirea recurentului față de expertiză este determinată de faptul că expertul nu a ajuns la concluziile dorite de parte, dar aceasta nu înseamnă că sunt nelegale concluziile deciziei.

Prezintă relevanță faptul că ambii experți au stabilit aceeași situație de fapt, au ajuns la concluzii identice privind întinderea suprafețelor de teren ocupate de părți, amplasarea gardului din bolțari pe linia de hotar, fiind luate în considerare actele de proprietate eliberate părților.

Intimatul nu este în culpă pentru faptul că nu i s-a eliberat titlul definitiv de proprietate, iar mențiunile din titlul provizoriu depus în recurs nu aduc modificări mențiunilor din actele premergătoare titlului și nici stării de fapt rezultate din măsurători.

Astfel, în prima instanță expertul a reținut că pârâții au un teren în suprafață de 1033. constituit din două parcele alăturate, identificate și pe schița anexă raportului, expertul din apel a măsurat un teren al pârâților de 929. iar titlul provizoriu depus în recurs face dovada reconstituirii dreptului de proprietate pentru 1033.

Dacă în ipoteza identificării unei parcele de 929. pentru pârâți expertul din apel a concluzionat că pârâții nu au acaparat din terenul reclamantului și că au amplasat gardul pe linia corectă, respectând terenul proprietatea reclamantului, cu atât mai mult este valabilă concluzia pentru o proprietate a pârâților cu suprafață mai mare, de 1033.

Observând contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1995, care constituie titlul de proprietate al reclamantului, se constată că suprafața de teren specificat în acesta este chiar mai mică decât terenul măsurat de expert. Astfel, în timp ce prin contract reclamantul a dobândit 772. expertul a măsurat că ocupă 933. astfel că nu este în interesul reclamantului modificarea liniei de hotar prin mutarea gardului spre terenul său ( pentru că ar însemna să i se diminueze din teren) iar solicitarea de a stabili linia de hotar spre interiorul ternului pârâților este netemeinică, nefiind conformă actelor de proprietate.

În raport de considerentele expuse, se apreciază că nu există motive de nelegalitate a deciziei, astfel că, potrivit art. 312 recursul se va respinge ca nefondat.

Potrivit art. 274 recurentul va fi obligat către intimatul pârât la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și cheltuieli transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva împotriva deciziei civile nr. 61/A din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- (nr. în format vechi 133/2006), și a sentinței civile nr.5756 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr. 9403/2005, în contradictoriu cu pârâții,.

Obligă recurentul reclamant către intimatul pârât la 900 lei, cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red./tehnored. GI

2ex/03.06.2009

Jud. fond / Jud. apel,

Președinte:Tania Țăpurin
Judecători:Tania Țăpurin, Sorin Drăguț, Gabriela Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Craiova