Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 705/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 705
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele, împotriva deciziei civile nr. 88/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1877 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria V M, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentele reclamante, asistate de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurentele reclamante, a depus sentința civilă nr. 1928/10.04.2009 a Judecătoriei Dr. Tr. S, pronunțată în acțiunea de partaj bunuri comune dintre părți.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentele reclamante, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanțele de fond și apel nu au intrat în cercetarea fondului. Prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, cu o motivare străină de natura pricinii. A arătat că în calitatea de soț al reclamantei, pârâtul a intrat în posesia imobilului, ce provenea de la părinții reclamantelor, ulterior devenind doar persoană tolerată în imobilul din care se solicită evacuarea. Totodată, prin acțiunea de partaj bunuri comune nu a fost solicitată introducerea acestui imobil la masa partajabilă. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru judecarea pe fond a cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2008, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună evacuarea acestuia din imobilul proprietatea lor, situat in comuna, județul M, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat ca sunt proprietarele imobilului susmenționat, ce provine din moștenire de la părinții lor decedați, că reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul, de care s-a despărțit prin divorț în luna mai 2008, când i-a pus în vedere să părăsească imobilul, întrucât nu are un titlu locativ. S-a arătat că pârâtul este foarte violent, provoacă scandal, tulbură liniștea, lovind și amenințând cu moartea pe reclamante.
Prin sentința civilă nr. 1877 din 29.10.2008, Judecătoria VMa respins acțiunea ca inadmisibilă, în motivare reținându-se că pârâtul a locuit în imobilul din care se cere evacuarea sa, în calitate de fost soț al uneia dintre reclamante, că a construit la imobil un gard, un pătul, un șopru, comportându-se ca un adevărat proprietar, iar reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din care solicită evacuarea. S- mai arătat că, față de disp.leg.114/1996, prin simpla conviețuire cu titularul de contract, pârâtul a dobândit drept locativ propriu asupra locuinței, astfel fiind, acțiunea în evacuare nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, în motivare susținând că, deși instanța nu a fost investită cu nici o cerere pentru a stabili regimul juridic al bunurilor despre care fac vorbire martorii, s- pronunțat asupra unor drepturi ce nu făcut obiectul litigiului, fiind încălcat principiul disponibilității, dreptul de apărare și principiul contradictorialității, în acțiunea în evacuare instanța vorbind de prezumția comunității de bunuri, de faptul că pârâtul s-ar fi comportat ca un adevărat proprietar și că are un drept propriu asupra imobilului.
Au mai susținut că instanța a reținut greșit că pârâtul ar fi dobândit drepturi locative asupra imobilului datorită conviețuirii cu titularul de contract, deoarece la data formulării acțiunii pârâtul nu mai avea calitatea de soț, căsătoria fiind desfăcută la data de 6.05.2008.
Prin decizia civilă nr. 88 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Mehedințis -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că evacuarea, ca sancțiune civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligațiilor ce-i revin în baza raporturilor de locațiune, este admisibilă numai în materia drepturilor locative, prin urmare nu poate fi folosită de către proprietarul unui imobil al cărui drept este îngrădit în exercitarea atributelor sale, pentru a obține restituirea acestui bun de la cel care-l deține, proprietarul având la îndemână o acțiune petitorie, în revendicare.
S-a constatat că între părți nu există raporturi locative, iar reclamantelor, care fac dovada că au dobândit prin moștenire un imobil cu doar două camere, pârâtul le contestă calitatea de proprietare asupra întregului imobil, martorii propuși în apărare susținând că, în timpul căsătoriei cu reclamanta, pârâtul ar fi edificat anumite bunuri și ar fi îmbunătățit altele.
S-a arătat că prin acțiunea promovată nu se urmărește doar dobândirea posesiei materiale a imobilului, ci chiar stabilirea dreptului de proprietate al reclamantelor, astfel că mijlocul procedural ales de acestea nu este admisibil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, motivând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, deși pârâtul nu are un titlu locativ, nu a solicitat instituirea unui drept de retenție și nu are un drept de proprietate asupra vreunei dependințe. S-a susținut că motivarea instanțelor este străină de natura pricinii, că în apel nu s-a răspuns criticilor formulate și s-au respins nejustificat cererile de probatorii solicitate.
Recurentele au susținut că instanțele au ignorat răspunsul pârâtului la interogatoriu, acesta recunoscând că locuința este degradată, ceea ce dovedește că nu avea posibilități materiale pentru refacerea imobilului și că nu justifică un drept de proprietate.
S-a arătat că în mod greșit a fost reținută excepția inadmisibilității acțiunii, deși în acest caz legea nu obligă partea să formuleze un anumit tip de acțiune și nu limitează apărarea dreptului de folosință prin acțiunea în revendicare. Reclamantele au solicitat evacuarea pârâtului, negând dreptul acestuia de folosință, care nu este un drept real, astfel încât instanța trebuia să se pronunțe asupra acestui drept, cât timp reclamantele nu au solicitat protejarea dreptului de proprietate.
S-a susținut că la desfacerea căsătoriei pârâtul a pierdut dreptul locativ iar prin modul în care a fost soluționată acțiunea s-a încălcat dreptul reclamantelor de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din CEDO. S-a făcut referire la jurisprudența instanței europene, respectiv la cauzele Popescu României, Canciovici României.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, fiind incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct.8 și 9
Analizând dreptul de proprietate al reclamantelor, instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 480 civ., considerând că în speță acesta poate fi apărat doar prin promovarea unei acțiuni în revendicare.
Reclamantele au investit instanța cu soluționarea unei acțiuni cu obiect determinat și anume evacuarea pârâtului dintr-un imobil, motivând că sunt proprietarele bunului iar pârâtul nu are un titlu locativ, fiind fostul soț al uneia dintre reclamante.
Instanțele au considerat greșit că trebuia promovată o acțiune în revendicare, făcând confuzie între specificul fiecărui tip de acțiune.
Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, reglementată de art. 480 civ. ca fiind mijlocul juridic pus la îndemâna proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar, prin care cere instanței să i se recunoască dreptul de proprietate, drept negat de pârât.
Caracterul petitoriu al acțiunii în revendicare este cel care face diferența între cele două acțiuni. Prin revendicare, reclamantul cere să se stabilească de către instanță că el este proprietarul bunului și să i se respecte acest drept, iar pentru soluționarea acțiunii instanța trebuie să compare titlurile părților.
Potrivit art. 1410 civ. acțiunea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune, adică acelora prin care locatorul s-a obligat să procure locatarului folosința pe timp determinat a unui bun. Părțile nu transmit un drept real, ci locatarul devine detentor precar, are obligația de a restitui bunul, fiind stabilite raporturi de obligații.
Acțiunea în evacuare presupune întotdeauna ca între părți să se fi stabilit anterior un raport privitor la folosința bunului, un acord, indiferent dacă acesta este unul oneros, specific contractului de locațiune, sau unul cu titlu gratuit, cum este cazul contractului de împrumut de folosință. Acestor raporturi li se circumscrie și situația celor care folosesc o locuință în calitate de tolerați, datorită unor raporturi specifice în care se află cu titularul dreptului de proprietate, cel mai adesea, raporturi de rudenie. Între proprietarul unei locuințe și cel tolerat se încheie un contract, în sensul de negotium, prin care se permite folosința locuinței, proprietarul convenind să împartă sau chiar să cedeze unul din atributele dreptului său de proprietate, având oricând dreptul să dispună de bunul său ori să solicite încetarea raportului stabilit.
Prima instanță a făcut referire la drepturile locative proprii dobândite de soțul titularului de contract, potrivit legii 114/1996, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, pentru că se referă strict la titularul unui contract de închiriere, ori, în speță, reclamantele sunt proprietare ale bunului imobil, iar pârâtul a avut calitatea de tolerat în locuință, în perioada căsătoriei sale cu una dintre reclamante.
Reclamantele sunt îndreptățite să promoveze o acțiune în evacuare pentru că a existat un acord asupra folosinței imobilului de către pârât până la data divorțului și pentru faptul că nu se solicită să se stabilească de către instanță căreia dintre părți îi aparține proprietatea, acest drept nefiind negat.
Caracterele acțiunii în revendicare nu se regăsesc în speță, atributul folosinței putând fi apărat de reclamante prin acțiunea în evacuare.
Acestea au făcut dovada că sunt proprietarele imobilului, construcție și teren, depunând la dosar titlu de proprietate nr. 47862/1997, adeverința 2672/2009 a Primăriei din care rezultă că toate construcțiile de pe teren( casă în suprafață de 195. anexă din cărămidă în suprafață de 88.) au fost edificate în anul 1902, iar pârâtul nu a contestat acest drept.
Motivarea instanțelor de fond în sensul că pârâtul a efectuat lucrări de amenajare a construcției sunt nefondate și nesusținute de pârât în apărare, astfel că s-a încălcat principiul disponibilității, așa cum este reglementat prin art. 129 civ. Mai mult, prin sentința civilă 1928 din 10 aprilie 2009 Judecătoriei Drobeta Turnu Ss - dispus partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de pârât cu reclamanta, iar pârâtul nu a solicitat a se reține că ar fi avut o contribuție la îmbunătățirea imobilului în litigiu sau la edificarea unor construcții anexă.
Concluzia care se impune este aceea că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, stabilind greșit raportul juridic dedus judecății, astfel că hotărârile pronunțate sunt nelegale, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 Cum fondul cauzei a fost antamat de instanțele anterioare, care au făcut referire la drepturile părților asupra imobilului și la raporturile juridice dintre ele, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 c, așa cum s-a solicitat de către recurente, prin apărător, la dezbaterile pe fond.
În temeiul art. 312 se va admite recursul, se va modifica decizia în sensul că se va admite apelul, iar potrivit art. 296 se va schimba sentința și se va admite acțiunea, dispunându-se evacuarea pârâtului din locuința în litigiu, situată în com., jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele, împotriva deciziei civile nr. 88/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1877 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria V M, în contradictoriu cu pârâtul.
Modifică decizia civilă nr. 88/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-. Admite apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.1877 pronunțată la 29.10.2008 de Judecătoria M în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat pârât.
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea și dispune evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantelor, situat în com., jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. GI / 4ex/15.06.2009
Jud apel A, / Jud. fond.
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Sorin Drăguț, Gabriela Ionescu
