Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 940/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.940
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 392 din 06 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 4712/2006), în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intervenientul, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatul intervenient, asistat de avocat, lipsind recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocat, pentru recurenta reclamantă L, a depus un raport de expertiză, întocmit într-o altă cauză, care este opozabil părților adverse.
Avocat, pentru intimatul intervenient, a arătat că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea raportului de expertiză și a depus un set de înscrisuri, care au fost comunicate apărătorului recurentei reclamante.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a arătat că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă L, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile;fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul intervenient, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a Tribunalului Dolj, ca temeinică și legală. A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanța nr.264/23.10.2007, reprezentând onorariu avocat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
La data de 14 decembrie 2005 reclamanta SRL C a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului și Consiliul local solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească granița dintre imobilul proprietatea reclamantei compus din două clădiri în sistem duplex și teren aferent în suprafață totală de 384, situat în C, str. - nr. 30 și terenul ce aparține municipiului
În motivare se arată că prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2338 din 21 mai 1998 și respectiv 5797 din 11 noiembrie 1998, ambele de BNP -, reclamanta a achiziționat imobilul mai sus arătat, inițial prima clădire a duplexului și suprafața de teren de 62 și ulterior a doua clădire a duplexului și restul de teren de 321, terenul nefiind îngrădit.
Prin sentința civilă nr. 5774 din 5 iulie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 18959 /C/ 2005, a fost admisă acțiunea și stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și terenul ce aparține municipiului, conform liniei trasată cu culoare galbenă în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic.
Împotriva acestei sentințe declarat apel Consiliul local motivând că în mod greșit instanța a stabilit linia de hotar cu includerea stradelei, care figurează în domeniul public de interes local conform HG 965 /2002, la nr. 810.
În apel, a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea Consiliului Local C intervenientul, care a arătat că în contractul 5797/1998 în mod eronat a fost trecut ca vecin în partea de sud cu terenul cumpărat de către intimata SRL. Ulterior, prin încheierea nr. 8716 din 15 septembrie 2002 la BNP - s- îndreptat eroarea strecurată în ce privește terenul de la sudul proprietății, trecându-se ca vecin stradela.
Prin decizia civilă 392 din 6 iulie 2007 Tribunalului Doljs - admis apelul și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul CITTO, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a stabilit linia de hotar a proprietății reclamantei între punctele 202- 201-215- 226- 227- 232- 233- 239- 241- 311- 310- 308- 309- 245-202, așa cum sunt individualizate în schița raportului de expertiză întocmit de expert tehnic ing. ( în dosarul de fond nr. 18959/ 2005. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile.
Pentru se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin încheierea de rectificare nr. 8716 din 15 septembrie 2000 fost rectificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 5797/ 1998 și s-a dispus îndreptarea mențiunii vecinătății de la sud care în mod eronat a fost trecută în contract ca fiind proprietatea lui, în loc de stradela.
Configurația terenului reclamantului a fost analizată cu ajutorul actelor aflate la filele nr. 114, 115, 116 din dosarul de apel, reținându-se că latura sudică a proprietății reclamantei este și a fost întotdeauna delimitată de de acces care de altfel este denumită chiar "stradela " în primele acte de proprietate și care în prezent este inclusă prin HG965/2002 în domeniul public al localității.
Reclamanta nu poate pretinde grănițuirea în alte limite decât cele din actele de proprietate, indiferent dacă proprietatea vecină este sau nu individualizată prin amplasament în HCL nr. 147/ 1999.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, motivând că instanța de apel a ignorat actele sale de vânzare cumpărare și documentația cadastrală care face parte integrală din cartea funciară, deși intimații nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantei. S-a arătat că în acest mod s-a schimbat conținutul acțiunii în grănițuire și nu s-a ținut seama de faptul că stradela a fost amenajată în anul 1999 din terenul reclamantei și cu acordul acesteia. S-a arătat că expertul a stabilit corect vecinătățile terenului, însă instanța nu a analizat corect această probă.
În recurs s-a depus ca act nou sentința comercială nr. 2211 din 15 febr. 2008 Judecătoriei Craiova prin care s-a constatat nulitatea absolută a încheierii de rectificare nr. 8716/15.09.2000 la contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 5797/1998.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art.581 civ. grănițuirea este operațiunea juridică prin care se stabilesc limitele unei proprietăți, în raport de limitele proprietății învecinate. Pentru a realiza grănițuirea, instanța trebuie să aibă în vedere actele care dovedesc întinderea dreptului de proprietate, textul legal arătat făcând referire expresă la calitatea de proprietar a celui care solicită trasarea liniei de hotar a unui imobil. În acțiunea în grănițuire au calitate procesuală activă și, respectiv, pasivă, proprietarii a două imobile învecinate.
Problema juridică pusă în speță este aceea a modului de aplicare a prev. art. 581 civ. cu privire la stabilirea vecinilor terenului ce se află în proprietatea reclamantei. Deși poate părea o chestiune de fapt și de apreciere a probelor, în realitate ea ține de legalitatea hotărârii deoarece instanța trebuie să analizeze dreptul de proprietate al reclamantei sub toate aspectele.
Reclamanta invocă în susținerea tezei sale contractele de vânzare cumpărare încheiate în anul 1998, prin care a dobândit proprietatea două imobile alăturate, dar care nu au avut trasate limitele exterioare de hotar.
La data când reclamanta a devenit proprietar nu se impunea înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în regimul cerut de legea 7/1996, astfel că reclamanta a făcut demersuri pentru întocmirea documentației cadastrale abia ulterior, în anul 2002.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. nr. 2338 din 21 mai 1998, reclamanta cumpărat imobilul construcție compus din casă cu spațiul comercial din str. - nr. 30 și terenul de sub construcție de 63 având următoarele vecinătăți - la Nord - str. -, la Sud - alee de acces, la - alee de acces ce desparte de proprietatea G, la Vest - restul proprietății. Așadar, în acest act, vecinul de la sud al proprietății reclamantei este o alee de acces, alee care este de presupus că se află în domeniul public sau privat al statului sau al unității administrativ teritoriale, de vreme ce nicio altă persoană fizică sau juridică nu este identificată drept proprietar. Acesta este și motivul pentru care reclamanta, promovând acțiunea în grănițuire, a chemat în judecată reprezentantul unității administrativ teritoriale, recunoscând acestuia calitate procesuală pasivă, ca titular al dreptului de proprietate asupra fondului învecinat celui al reclamantei. În condițiile în care în acest act apare ca vecin de trecere, este nefondată susținerea reclamantei în sensul că respectiva alee a fost creată în anul 1999, din terenul reclamantei.
Prin cel de al doilea contract de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă la 11 noiembrie 1998, s-a cumpărat de la același proprietar imobilul de la aceeași adresă - - nr. 30 compus din construcții și teren în suprafață de 301 p, din care 258. teren liber de construcții, învecinat la nord cu str. -, la sud cu, la est și vest cu restul proprietății cumpărate de reclamante și, respectiv, cu.
Deși în acest contract vecinul de la sud apare ca fiind, reclamanta nu a solicitat chemarea acestuia în judecată în acțiune în grănițuire, invocând prin acțiunea sa că terenul se învecinează cu alei de trece aflate în domeniul public al municipiului, nicidecum cu persoane fizice. Dacă instanța ar fi constatat că vecinul de la sud este intervenientul, ar fi trebuit să respingă acțiunea pentru grănițuirea pe latura de sud, pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local.
Tribunalul și-a întemeiat soluția, în parte, pe faptul că notarul public care a autentificat contractul a dispus rectificarea și a menționat că pe latura de sud a proprietății a fost greșit trecut ca vecin, în realitate vecinul fiind de trecere denumită stradela. Această încheiere de rectificare a fost ulterior anulată de instanța de judecată, prin sentința comercială nr. 2211 din 15 febr. 2008, act nou depus în recurs, astfel că instanța de recurs va avea în vedere că situația de fapt a fost corect stabilită de tribunal, dar cu referire la celelalte mijloace de probă reținute în analiza instanței de apel.
Astfel, în mod corect s-a făcut trimitere la actele de proprietate ale antecesorilor reclamantei și la compararea vecinătăților din aceste acte cu vecinătățile înscrise în actele reclamantei, făcându-se astfel aplicarea principiului potrivit cu care nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are.
Reclamanta nu se poate prevala de mențiunile din contractele sale de vânzare cumpărare care nu corespund stării de fapt rezultate din contractele celui ce i-a vândut proprietatea, pentru că în situația unui dubiu asupra corectitudinii actului, instanța este obligată să analizeze actele primare de proprietate.
Tribunalul a reținut că prin actele de vânzare cumpărare și respectiv donație încheiate în anul 1944, a dobândit un imobil învecinat la sud cu stradela, așa încât este logic și corect din punct de vedere juridic faptul că la vânzarea terenurilor din 1998 vecinul de la sud al proprietății să fie aceeași stradelă ( alee de acces) cât timp nu se dovedește că între anul 1944 și 1988 ea nu a trecut din proprietatea publică în proprietatea privată. Curtea constată faptul că în actele de proprietate ale vânzătorului se face identificarea terenului prin vecinătăți și număr factorial, se precizează suprafața de teren astfel că reclamanta a cumpărat pe riscul său o anumită suprafață la care a trecut alți vecini și nu poate susține că terții au obligația să respecte întinderea stabilită prin contract, cât timp vecinătățile originare ale imobilului, precizate în actele din 1944 nu au fost respectate în 1998.
Adresele emise de Primăria Mun. C și aflate la filele 112, 133 dosar apel, ca și adresa depusă în recurs la 13.11.2008 fac dovada că respectivă a fost menținută în domeniul public al municipiului prin HCL 965/2002 și HCL nr. 147/ 1999, că ea apare în planul urbanistic al localității în anul 1947 și în prezent, când este inventariată sub nr. 2982, însă, nefiind menționată sub numele stradela s-a creat o confuzie care a dat reclamantei impresia că stradela respectivă nu există.
Un alt argument în susținerea legalității deciziei tribunalului este acela că în schița cadastrală întocmită la cererea reclamantei în anul 2002 pentru înscrierea imobilului său în cartea funciară este identificată în partea de sud de acces, care se observă cu claritate că este întreruptă prin trasarea limitelor proprietății reclamantei de către inginerul executant al schiței cadastrale, astfel încât este inclusă în proprietatea reclamantei. O astfel de schiță nu este opozabilă terților și nu poate face dovada proprietății, prin ea însăși, deoarece dreptul de proprietate este cel opozabil iar dovada dreptului o fac actele de vânzare cumpărare. Cu atât mai mult reclamanta nu își poate întemeia susținerile pe schița cadastrală cu cât din măsurători a rezultat o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în act iar la data încheierii contractelor reclamanta a cumpărat conform actelor de proprietate ale vânzătorului, fără să verifice prin măsurători situația pe teren a imobilului său.
Este de adăugat faptul că în timp ce reclamanta pretinde că se învecinează la sud cu intervenientul, din actele de proprietate ale acestuia și schița cadastrală a imobilului său rezultă că intervenientul nu se învecinează la nord cu proprietatea reclamantei, ci cu de trecere ( stradela ), cuprinsă în actele reclamantei cu ocazia întocmirii cadastrului.
Constatând că tribunalul a făcut o aplicare corectă a prev art 581 civ. și a stabilit că în partea de sud terenul reclamantei se învecinează cu o alee de trecere aflată în domeniul public, recursul urmează a fi respins ca nefondat, nefiind întemeiate motive de nelegalitate în sensul art. 304
În temeiul art. 274, recurenta reclamantă va fi obligată către intimatul intervenient la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în C,. lui,. 51,. 1,.15, împotriva deciziei civile 392 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul 1085/-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUN. C, prin PRIMARUL MUN. C, și CITTO, cu domiciliul în C,-, jud.
Obligă recurenta reclamantă către intimatul intervenient la 476 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./tehnored.jud. Gi
2ex/17.11.2008
Jud. apel -,
Jud. fond -
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tatiana Rădulescu, Maria Cumpănașu
