Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
Complet II/
DECIZIA CIVILĂ NR.49/R/2008
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât prin mandatar, domiciliat în O,-, -. B,. 66 în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,- împotriva deciziei civile nr. 414/A din 30 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6920 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea; având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul recurentului, intimata, personal și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale din 7 noiembrie 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 40 lei achitată conform chitanței seria - nr. 304-1-107 din 31 octombrie 2007 emisă de Primăria O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în sumă de 3 lei, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 11 ianuarie 2008 un înscris formulat de recurent prin mandatar, după care:
La solicitarea intimatei reclamante, mandatarul recurentului pârât precizează că înscrisul depus la dosar îl intitulează ca fiind concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatarul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la Tribunalul Bihor în vederea completării probațiunii.
Reprezentanta intimatei se opune casării cu trimitere, învederând instanței că din probațiunea administrată în cauză s-a reținut în mod corect că banii au fost încasați cu titlu de preț și nu cu titlu de împrumut. Arată că solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6920/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea la data de 2 noiembrie 2006 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, s-a admis cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienta și s- constatat că reclamantul a dobândit, prin actul sub semnătură privată din 26.10.1988 încheiat cu defunctul cota de parte din imobilul reprezentând în natură casă și teren situat în O,-, înscris în CF 7410 O, nr.topo 7488/4, pentru prețul de 30000 lei vechi, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare, de întabulare; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 679,2 lei în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit înscrierilor de sub si din CF 7410 O, privind imobilul cu nr.topo 7488/4 reprezentând în natură casă și curte în, aveau calitatea de proprietari, în cote de părți din imobil, numiții și -.
Prin certificatele de moștenitor nr. 41/1996 și respectiv 42/1996 pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de parte, cu titlu de moștenire. Ulterior, aceasta a fost transmisă reclamantului și apoi fiicei acesteia, intervenientă în prezenta cauză.
Având în vedere înscrisul sub semnătură privată din 26.10.1988 și declarația dactilografiată in limba română, instanța a conchis că acestea reprezintă promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare încheiată între defunctul, pe de o parte, în calitate de vânzător promitent și reclamant, pe de altă parte, în calitate de promitent cumpărător, cu privire la imobilul situat în O,-. Ambele înscrisuri, semnate incontestabil de către părți, atestă plata integrală a prețului de 30.ooo lei.
Instanța a mai reținut că, prin probatoriul administrat, reclamantul a făcut dovada temeiniciei cererii sale, susținerile pârâtului că sume de 30.000 lei ar fi reprezentat un împrumut nefiind dovedite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâtul, solicitând desființarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 414/A din 30 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații decedat la data de 10 decembrie 2006, cărui moștenitoare este intimata împotriva sentinței civile nr.6920 din 2 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Din considerentele deciziei se reține,având în vedere starea de fapt reținută și ținând cont de probele de la dosar, că în mod corect a apreciat instanța de fond că acțiunea precizată a reclamanților este întemeiată în parte.
Astfel, existența și conținutul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată este confirmată atât de înscrisul depus în copie, cât și de declarațiile martorilor audiați în cauză. Natura acestui înscris rezultă cu certitudine din conținutul acestora, în declarația olografă depusă la dosar fiindu-se menționat în mod explicit ca suma de 30.000 lei a fost primită de pentru vânzarea casei din O,-.
Față de aceste prevederi, în mod corect a reținut instanța de fond că susținerile pârâtului referitoare la faptul ca suma de bani indicată mai sus ar fi fost plătită cu titlu de chirie sunt lipsite de orice suport probator. De altfel, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1191 alin2. Cod civil, potrivit căreia nu se va primi niciodată o dovadă cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, indiferent de valoarea acestuia.
Pe de altă parte, din probele administrate rezultă că promitenții cumpărători au intrat în posesia imobilului din anul 1988, fapt ce echivalează cu o recunoaștere a drepturilor lor de natură a întrerupe termenul de prescripție extinctivă.
În consecință, întrucât încheierea unui contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect un imobil, dă naștere în sarcina părților unei obligații de a face - constând în încheierea actului în formă autentică, în mod corect instanța de fond, reținând că promitentul vânzător nu si-a îndeplinit obligația, a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, de întabulare.
În consecință, constatând că motivele de apel sunt neîntemeiate, instanța a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 6920/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totalitate.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, pârâtul prin mandatar a declarat recurs solicitând respingerea acțiunii reclamantului și a cererii de intervenție formulată de.
Recurentul reiterează, în principal, motivele invocate în apel, apreciind că starea de fapt a fost complet eronat reținută de instanță, deoarece reclamantul și intervenienta au dobândit posesia imobilului din litigiu în temeiul unei convenții de închiriere și nu a uneia care să justifice transferul proprietății în patrimoniul acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine că afirmațiile recurentului nu au fost niciodată probate, în ciuda faptului că această apărare a fost formulată încă din momentul soluționării dosarului nr. 7157/2002 al Tribunalului Bihor, martorii audiați în cauză ( și ) confirmând afirmațiile reclamantului și respectiv pe cele ale intervenientei. Aceste declarații nu fac altceva decât să se coroboreze cu conținutul înscrisurilor întocmite în cursul anului 1988 prin care, pe de o parte se recunoaște înstrăinarea casei iar pe de altă parte prin înscris olograf aparținând creditorului se recunoaște primirea sumei ce reprezintă prețul stabilit pentru tranzacție.
În condițiile în care posesia imobilului de către intervenientă și antecesorul ei nu sunt contestate, începând cu anul 1988 nu există nici un motiv pentru a se prezuma că această posesie se întemeiază pe un contract de închiriere, deoarece nu există nici o probă care să susțină o astfel de variantă.
Faptul că s-a depus la recurs un contract de închiriere încheiat de recurent cu mandatarul său, la 2 septembrie 1996, este lipsit de relevanță în cauză, iar viza de reședință existentă în buletinul mandatarului se bazează, probabil, pe acest contract de închiriere dar aceste acte nu sunt opozabile intimatei.
Din analiza tuturor actelor,instanța apreciază că nu sunt întemeiate criticile recurentului, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, astfel, încât, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil formulat de recurentul pârât prin mandatar, domiciliat în O,-, -. B,. 66 în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,- împotriva deciziei civile nr. 414/A din 30 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
24.01.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/25.01.2008
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
