Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 226/R/2009
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Lucia Ștețca Denisa Băldean președintele secției civile
- -- vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.405/A/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată și pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI B, OFICIUL JUDEȚEAN DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C ȘI ANCPI SERVICIUL CARTE FUNCIARĂ T, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, reclamanta intimată asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți, și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat conform mențiunii din citativ cu suma de 1.904.lei taxă judiciară de timbru și 5 lei taxă timbru ( timbru judiciar ).
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 29 ianuarie 2009, întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicat cu reprezentantul pârâților recurenți.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului invocată de reclamanta intimată prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, apreciind că soluțiile pronunțate sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Reprezentantul reclamantei intimate susține motivele invocate prin întâmpinare solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil iar în secundar ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca legală a deciziei pronunțată de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 4862/20.12.2007, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Turda, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANCPI Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C; a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanta, împotriva pârâților și; au fost obligați pârâții și soția la plata în solidar către reclamantă a sumei de 128 000 lei, cu titlu de daune interese; au fost obligați pârâții rând 1 și soția la plata în solidar către reclamantă a sumei de 2000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 4864/2000 din dosarul nr. 3884/R/2000 al Judecătoriei Turda, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 380/A/2002, pronunțată în dosarul nr.1348/2002 al Tribunalului Cluj și ulterior prin Decizia civilă nr. 1527/2002 pronunțată în dosarul nr. 3122/2002 al Curții de APEL CLUJ, s-a statuat că între părți, respectiv reclamanta din prezentul dosar, pe de o parte și pârâții și soția, pe de altă parte, a intervenit o simulație, natura reală a relațiilor contractuale fiind aceea a unui împrumut, iar nu a unei vânzări cumpărări și, ca atare, s-a dat deplină eficiență juridică actului de împrumut încheiat în realitate, actul de vânzare cumpărare fiind lipsit de orice efecte.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârâții și soția cu numitul, contract autentificat sub nr. 3059 din data de 04.12.1998 de către BNP, primii au înstrăinat imobilul în litigiu care a aparținut reclamantei, imobil dobândit de aceștia în temeiul sentinței civile nr. 1647/1997 în dosarul nr. 5281/1996 al Judecătoriei Turda, având ca obiect prestație tabulară, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
În conformitate cu dosarul civil nr. 6055/1998 acvirat prezentei cauze, instanța a reținut că în data de 06.11.1998, reclamanta din prezentul dosar a promovat o acțiune în constatarea simulației în contradictoriu cu pârâții și soția.
Instanța a mai reținut că pârâții de rând 1 și soția au înstrăinat imobilul apartament în litigiu în condițiile în care în ceea ce privește acest imobil era demarată o acțiune în constatarea simulației.
Datorită faptului că prin sentința civilă nr. 4864/2000 din dosarul nr. 3884/R/2000 al Judecătoriei Turda, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 380/A/2002, pronunțată în dosarul nr. 1348/2002 al Tribunalului Cluj și ulterior, prin Decizia civilă nr. 1527/2002, pronunțată în dosarul nr. 3122/2002 al Curții de APEL CLUJ, s-a statuat că între părți, respectiv reclamanta din prezentul dosar, pe de o parte, și pârâții și soția, pe de altă parte, a intervenit o simulație, natura reală a relațiilor contractuale fiind aceea a unui împrumut, iar nu a unei vânzări cumpărări și, ca atare, s-a dat deplină eficiență juridică actului de împrumut încheiat în realitate, actul de vânzare cumpărare fiind lipsit de orice efecte, prima instanța a apreciat că s-a stabilit fără putință de tăgadă faptul că voința internă reală a părților a fost aceea de a încheia un contract de împrumut.
Pârâții și soția nu au avut niciodată reprezentarea că sunt proprietari veritabili ai apartamentului în litigiu, astfel că prin înstrăinarea acestuia prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu numitul, contract autentificat sub nr. 3059 din data de 04.12.1998 de către BNP, aceștia se situează în ipoteza vânzării lucrului altuia.
Faptul că acțiunea în constatarea nulității absolute a acestui contract de vânzare autentificat, acțiune promovată de către reclamanta din prezentul dosar, a fost respinsă în mod irevocabil astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1738/2003 a Judecătoriei Turda din dosarul civil 6286/2002, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului la data de 17.11.2003 în dosarul 8940/2003 al Tribunalului Clujs -a datorat bunei credințe a numitului și nu datorită constatării bunei credințe a înstrăinătorilor, pârâții și soția, creat încă o dată instanței convingerea că la data încheierii acelui contract autentificat pârâții și aveau reprezentarea că înstrăinează un bun care nu era în patrimoniul lor.
În înțelesul art.998 civ. prin faptă ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea unei persoane care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime unei alte persoane.
Or, în speța de față instanța a apreciat că, în condițiile în care pârâții și au înstrăinat imobilul în litigiu, deși aveau reprezentarea că realizează vânzarea lucrului altuia, se încadrează în ipoteza faptei ilicite, în sensul încălcării dreptului de proprietate al reclamantei din prezentul dosar.
Având în vedere că prin acțiunea în constatarea simulației care a făcut obiectul dosarelor civile susmenționate și acvirate prezentei cauze s-a dat eficiență contractului de împrumut încheiat între reclamanta din acest dosar și pârâții și prima instanța a apreciat că pârâții și au manifestat în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare cu numitul, contract autentificat sub nr. 3059 din data de 04.12.1998 de către BNP, rea-credință, fiind astfel în culpă delictuală în înțelesul art.998 Cod civil.
Prejudiciul, în sensul art.998 Cod civil, îl reprezintă în speța de față diminuarea patrimoniului reclamantei cu valoarea apartamentului în litigiu, aceasta cu atât mai mult cu cât acțiunea în constarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâții de rând l cu numitul, contract autentificat sub nr. 3059 din data de 04.12.1998 de către BNP a fost respinsă în mod irevocabil.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului în cauză a fost administrată ca probă tehnică expertiza tehnică în construcții care a relevat instanței de judecată faptul că valoarea imobilului în litigiu este de 128 000 lei (RON).
Raportat la toate aceste aspecte instanța a apreciat că în ceea ce îi privește pe pârâții și soția sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel cum se regăsesc în ipoteza stipulată de art.998 Cod civil.
În ceea ce privește pârâtul ANCPI, Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, instanța raportându-se la Decizia nr. 72/2007 a Secțiilor Unite a înaltei Curți de Casație și Justiție, a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, sens în care a admis excepția.
În ceea ce privește pârâtul Ministerul Justiției, instanța apreciază că între persoana de la fostul Oficiu de carte funciară T, care a dispus radierea procesului 5281/1996 al Judecătoriei Cluj existent între părțile litigante, și Ministerul Justiție nu exisă un raport de prepușenie, în condițiile prevăzute de Codul civil, astfel că instanța a apreciat ca fiind întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, admițând-o ca atare.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții si, solicitând modificarea ei în întregime, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, cu consecința obligării acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate atât la fond, cât și în recurs.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că teza răspunderii civile delictuale invocate de către reclamanta în acțiunea sa nu este admisibila în speța dedusă judecații, întrucât condițiile acestei răspunderi nu sunt întrunite cumulativ, întrucât chiar dacă s-a constatat simulația contractului de vânzare cumpărare pe care l-au încheiat cu reclamanta, urmare acelei hotărâri judecătorești prin care s-a sancționat atitudinea lor contractuala în raport cu prejudiciul cauzat reclamantei, alte daune pe care ar trebui să i le plătească acesteia nu se justifică.
Instanța de fond își fundamentează hotărârea de admitere a cererii reclamantei pe considerentul ca au dorit fraudarea intereselor acesteia, încheind contractul autentic nr. 3059/4.12.1998 la BNP cu numiții și soția. Se invocă faptul că ar fi fost atunci de rea-credință, întrucât știau ca au fost acționați în instanța de către reclamanta si cu toate acestea, au încheiat contractul, deși trebuia sa aștepte finalizarea acțiunii.
Cronologic, lucrurile nu stau deloc așa, întrucât în dosarul civil nr. 5281/1996 al Judecătoriei Turda reclamanta a fost acționată in instanța de către apelanți pentru a le recunoaște dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare. Aceasta acțiune a fost admisă prin sentința civilă nr. 1647/19.03.1997 și apoi menținută prin decizia civilă nr. 880/A/02.09.1997 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 4107/1997.
Reclamanta abia în data de 23.09.1997, deci ulterior pronunțării deciziei civile nr. 880/A/02.09.1997, a notat procesul în CF nr. 2818 ind.. Apoi, pârâta ANCPI C (la vremea respectiva Biroul de carte funciara de pe lângă Judecătoria Turda ) a radiat în ziua de 03.01.1998, prin încheiere de CF 1125 notarea cerută. Astfel, rezultă fără putință de tăgadă că în intervalul 03.01.1998 (data radierii notarii) - 04.12.1998 (data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentic cu soții ) și pe durata soluționării acțiunii din dosarul civil nr. 539/1998, reclamanta avea posibilitatea nestânjenită să se informeze și să verifice conținutul cărții funciare.
La momentul când apelanții au cerut să se radieze notarea erau în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care, crea cel puțin aparența de deplină legalitate a faptului că puteau înstrăina imobilul. De altfel, au solicitat extras de carte funciara ce li s-a eliberat, iar apoi au vândut apartamentul, dar nu pentru ca să o fraudeze pe reclamanta, ci pentru că pur și simplu asta intenționau să facă.
Abia în anul 2000, respectiv în dosarul civil nr. 3884 al Judecătoriei Turda, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu apelanții să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat în data de 10.07.1995, ca efect al intervenirii simulației. În acest dosar, deși avea posibilitatea, reclamanta nu a cerut, adiacent constatării nulității absolute, prin efectul simulației, a contractului din data de l0.07.1995 și nulitatea absoluta a contractului autentic de vânzare cumpărare nr.3509/04.12.1998 încheiat cu soții.
Este imposibil de admis ca în ipoteza în care la data de 04.12.1998 exista deja un titlu executoriu, respectiv decizia civilă nr. 880/A/02.09.1997 dată de Tribunalul Cluj, prin care se confirma sentința civilă nr. 1647/19.03.1997 a Judecătoriei Turda, în urma căreia li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, să se stabilească că la momentul încheierii contractului autentic ar fi fost de rea-credință.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 998.civil, care guvernează principiile răspunderii civile delictuale, este necesar mai întâi să fim în prezenta unei fapte ilicite, săvârșite cu intenția de a cauza altuia o paguba, apoi, paguba efectiva si raportul de cauzalitate dintre fapta și rezultatul păgubos. Dar apelanții nu au urmărit fraudarea intereselor reclamantei și nici nu au contractat cu soții într-un moment în care exista pe rolul instanțelor un proces.
Este totalmente eronată susținerea instanței de fond potrivit căreia apelanții au înstrăinat imobilul în litigiu, deși aveau reprezentarea că realizează vânzarea lucrului altuia, ceea ce se încadrează în ipoteza faptei ilicite.
Reclamanta, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat ca nefondat și a obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării se arată că la data de 10.07.1995 între reclamanta și pârâți a intervenit un contract de împrumut, în baza căruia aceștia din urmă i-au împrumutat suma de 1.000.000 ROL (100 RON) la care se adaugă dobânda practicată de către pârâți.
Contractul de împrumut a fost disimulat prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu privire la imobilul deținut la aceea dată în proprietate.
Această realitate a raporturilor juridice dintre părți a existat din chiar momentul încheierii actelor (ocult și public) și a fost constatată în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat de către instanță.
Independent de înscrierile în cartea funciară sau notărilor din aceasta, recurenții cunoșteau de la încheierea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată realitatea juridică și natura juridică a raporturilor obligaționale reale dintre părți, în sensul că acestea sunt cele proprii unui împrumut și în nici un caz cele ale unei promisiuni de vânzare. Ca atare încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare recurenții au cunoscut că nu dobândesc dreptul la transferul dreptului real asupra imobilului și că acest act nu va duce între părți la transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil.
Este evident deci că la momentul la care aceștia au vândut bunul imobil subdobânditorilor, soții, au cunoscut foarte bine că în acest mod intimata voi fi văduvită de dreptul sau de proprietate, suferind pierderea din patrimoniu a acestui drept, culpa acestora fiind evidentă aceștia acționând cu rea credință în scopul încasării prețului pentru un bun asupra cărora nu au fost niciodată proprietari și care doar aparent apărea ca proprietate a acestora.
Sub acesta împrejurare radierea notărilor acțiunilor nu are nicio relevanță în ceea ce privește răspunderea civilă a acestora.
Se mai precizează faptul că reclamanta a promovat la data de 6.10.1998, în contradictoriu cu pârâții de rd. 1, o acțiune în declararea simulației, acțiune înregistrată inițial sub nr. 6055/1998 al Judecătoriei Turda, care după trimiterea spre rejudecare prin decizia nr. 1800/A/1999 a Tribunalului Cluja fost admisă prin sentința civilă nr. 4864/2000 pronunțată în dosar nr. 3884/R/2000 al Judecătoriei Turda. Soluția a fost menținută prin decizia nr. 380/A/2002 pronunțată în dosar nr. 1348/2002 al Tribunalului Cluj prin care s-a soluționat apelul împotriva sentinței arătate mai devreme, respectiv, decizia nr. 1527/2002 pronunțată în dosar nr. 3122/2002 al Curții de APEL CLUJ, prin care s-a soluționat recursul împotriva deciziei pronunțate în apel.
În esență, prin hotărârile amintite instanțele judecătorești au statuat faptul că între părți a intervenit o simulație, natura juridică reală a relațiilor contractuale fiind aceea a unui împrumut, iar nu a unei vânzări cumpărări și, ca atare având deplină eficiență juridică actul de împrumut, actul de vânzare fiind lipsit de orice efecte.
Față de data promovării acțiunii în constatarea simulației este evident că pe perioada desfășurării acestui proces recurenții au înstrăinat apartamentul în cauză d-lui prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 3509 din 4.12.1998 BNP. Transferul proprietății în favoarea noului proprietar a fost operat în CF a imobilului în baza încheierii CF nr. 303/4.12.1998.
Nu prezintă absolut nicio relevanță din punct de vedere al răspunderii civile a recurenților împrejurarea că acțiunea era sau nu notată în CF la data vânzării cumpărării. Acesta împrejurare, lipsa notării (radierea fiind realizată în mod nelegal) a produs o cu totul altă consecință. După soluționarea irevocabilă a procesului de constatare a simulației, intimata promovat o acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului autentic amintit, radierea înscrierilor de sub B-5 - B-9 din CF nr. 2818 și repunerea părților în situația anterioară, acțiune ce a făcut obiectul dos. nr. 6286/2002 al Judecătoriei Turda. Prin civ. nr. 1738/8.05.2003 pronunțată în dos. nr. 6286/2002 al Judecătoriei Turdas -a respins acțiunea promovată de către intimata, soluția fiind menținută în mod irevocabil la data de 10.11.2003 prin decizia pronunțată în dosar nr. 8940/2003 al Tribunalului Cluj. Motivele pentru care acesta acțiune a fost respinsă a fost buna credință a subdobânditorilor și această reținere a bunei credințe a fost permisă de radierea notării amintite din CF, acesta fiind consecința lipsei notării din CF la momentul vânzării.
Este complet și infirmată susținerea recurenților potrivit căreia intimata nu ar fi solicitat constatarea nulității contractului încheiat între recurenți și subdobânditorii imobilului. Acțiunea promovată de către recurenți, menționată în motive și anume cea care a făcut obiectul dosarului nr. 5281/1996 al Judecătoriei Cluj -N în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1647/1997 (menținută prin decizia nr. 880/A/1997 pronunțată în dosar nr. 4107/1997 a Tribunalului Cluj ), sentință în baza căreia recurenții au înscris un drept de proprietate asupra imobilului nu prezintă relevanță sub aspectul răspunderii civile delictuale. Această hotărâre nu a reprezentat altceva decât afirmarea publică a unui act simulat, afirmare care însă nu a schimbat natura reală a raporturilor obligaționale dintre părți, raporturi reale ce au fost recunoscute prin hotărârea pronunțată în dosarul în care a fost soluționată acțiunea în simulație.
În ședința publică din 09.09.2008 tribunalul a calificat calea de atac din prezenta cauză, ca fiind apelul, în temeiul dispozițiilor art.2821proc. civ. raportat la valoarea obiectului litigiului.
Prin decizia civilă nr. 405/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 4862/20.12.2007, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Turda; reclamanții au fost obligați să achite intimatei suma de 1190 lei, cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei faptul că prin sentința civilă nr. 4864/2001 a Judecătoriei Turdas -a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților si și s-a constatat simulația intervenită între părți la data de 10.07.1995, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a clauzelor cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 10.07.1995, între părți, având ca obiect imobilul din CF 2818, cu nr. top 1182/9/S/XXXIV situat în T-,. 34, având eficiență juridică între părți contractul de împrumut încheiat în realitate.
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Sentința a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.380/A/2002 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr.1527/2002 a Curții de APEL CLUJ, prin care a fost respins apelul, respectiv recursul pârâților.
Din considerentele acestor hotărâri judecătorești rezultă că între părți s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 2.320.000 lei, iar apoi contractul de vânzare cumpărare, pentru garantarea împrumutului, adevărata natură a raporturilor juridice dintre părți fiind de a împrumuta o suma de bani si nu de a transmite proprietatea asupra imobilului.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999.civ. pentru răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită a apelanților care au înstrăinat imobilul în litigiu, deși cunoșteau că nu aveau calitatea de proprietari asupra acestuia; culpa apelanților care au avut tot timpul reprezentarea faptului că au încheiat cu intimata un contract de împrumut și nu unul translativ de proprietate; prejudiciul adus intimatei constând în diminuarea patrimoniului acestuia cu valoarea apartamentului; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul adus intimatei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii instanței de fond, cât și instanței de apel, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului se arată că atât sentința, cât și decizia au fost date cu aplicarea greșită a legii, ce a constat în greșita apreciere că, în speță, ar fi întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților recurenți.
În opinia pârâților recurenți faptul că s-a constatat simulația contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta fiind sancționată atitudinea lor contractuală, alte daune nu datorează reclamantei.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic la data de 04.12.1998 a urmat dispozițiilor sentinței civile nr. 1647/19.03.2003 a Judecătoriei Turda rămasă definitivă prin decizia nr. 880/1997 a Tribunalului Cluj, prin care s-a recunoscut recurenților dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 2818 și a fost anterioară constatării simulației acestui contract.
În cartea funciară nu era notat nici un proces cu privire la imobil, iar vânzarea apartamentului nu a avut ca scop fraudarea reclamantei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a invocat inadmisibilitatea recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În dezvoltarea excepției inadmisibilității arată reclamanta că motivele de recurs invocate, astfel cum au fost dezvoltate, nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 304. proc. civ.
Asupra fondului, reclamanta apreciază că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, instanțele reținând corect că fapta pârâților de a înstrăina bunul altuia cauzând reclamantei un prejudiciu, antrenează răspunderea civilă delictuală a vânzătorilor.
Recursul este nefondat
Excepția inadmisibilității recursului invocată de reclamanta intimată nu este prezentă.
Dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. permit modificarea unei hotărâri ce a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Pârâții au susținut că hotărârile pronunțate s-au dat cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998 și art. 999.civ. în cauză, nefiind întrunite cerințele răspunderii civile delictuale.
Dezvoltarea motivelor de recurs nu tinde la stabilirea unei alte stări de fapt, urmare a reaprecierii probelor, ceea ce ar fi într-adevăr inadmisibil după abrogarea punctului 11 al art. 304. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000. La starea de fapt reținută au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 998.civ. privind răspunderea civilă delictuală, motiv ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ.
Motivul de nelegalitate a deciziei atacate nu este prezent.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 998.civ. este necesar a se fi produs un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție.
Fapta ilicită a constat în înstrăinarea de către pârâți a imobilului proprietatea reclamantei, prin aceasta cauzând un prejudiciu ce a constat în diminuarea activului patrimonial cu valoarea imobilului.
Vinovăția pârâților a fost reținută din împrejurările de fapt, din modul în care aceștia au acționat, deși cunoșteau că intenția reală a părților, respectiv a reclamantei și pârâților nu a fost niciodată aceea de a vinde, respectiv cumpăra imobilul.
Pârâții recurenți își susțin nevinovăția întemeiat pe înscrierile și notările din CF nr. 1125, respectiv pe radierea notării vreunui proces cu reclamanta la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta, 04.12.1998. Din ansamblul prevederilor ce reglementează publicitatea imobiliară rezultă că lipsa unor înscrieri sau notări în cartea funciară nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părți contractante, ambele fiind ținute de obligațiile pe care și le-au asumat prin convenția încheiată. Convenția încheiată între reclamantă și pârâți a fost aceea de împrumut și nu a avut ca efect vreo obligație asumată de reclamantă referitoare la imobilul proprietatea sa.
Considerentele sentinței civile nr. 4864/29.10.2001 a Judecătoriei Turda, rămasă irevocabilă, în măsura în care susțin dispozitivul prin care s-a constatat simulația contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâți la 10.07.1995, au intrat în puterea lucrului judecat.
În mod corect au stabilit instanțele că aprecierea culpei pârâților trebuie raportată doar la această singură convenție încheiată între părți, precum și la reprezentarea pe care pârâții au avut-o, că niciodată intenția reală a cocontractanților nu a fost aceea de transmitere, respectiv dobândire a vreunui drept real asupra imobilului în litigiu.
Constatând că s-a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. va dispune respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1. proc. civ. pârâții căzuți în pretențiile lor vor fi obligați să achite reclamantei intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu factura depusă la fila 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 405/A/09.09.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o păstrează.
Obligă recurenții să plătească intimatei 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./
Jud.apel: /
Jud.fond: A
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca Denisa Băldean
