Eroare judiciara. Speta. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/A/2009
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca președintele secției civile
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.1775/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind și reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reclamantul apelant susține motivele de apel depuse în scris la dosar, solicitând admiterea apelului.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1775 din 26.09.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor Publice prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.000.000 EURO cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o reclamantul a pretins acordarea de daune morale, arătând că s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu cererea înregistrată sub nr. 1/21832/1154/07.07.2008, prin care a solicitat să-i fie comunicat numele unui angajat al Consiliului care a semnat un document emis de această instituție.
Cererea i-a fost însă respinsă, reclamantului fiindu-i, după propria-i apreciere, încălcat dreptul de a se adresa justiției de pe temeiul prevederilor art. 21 din Constituția României.
Prezenta acțiune civilă este însă neîntemeiată, căci pentru a se putea reține încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție trebuie să existe o îngrădire din partea unei instituții, organizații sau a altei persoane. Or, necomunicarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a numelui persoanei care a semnat un act emis de această instituție nu are semnificația unei îngrădiri a dreptului reclamantului de a se adresa justiției câtă vreme reclamantul putea să atace actul însuși, neavând relevanță cine este persoana care a semnat acel act.
Prin urmare, nu există vreo încălcare a unui drept al reclamantului care să genereze daune morale.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, deoarece:
1. Prin refuzul de a i se comunica numele inspectorului șef care a semnat adresa nr. 1147/J/837//2008 din 26.06.2008, reclamantul a fost pus în imposibilitate de a se adresa justiției prin formularea unei acțiuni împotriva persoanei semnatare a adresei.
2. făcută reclamantului de a se informa cu privire la numele conducătorului de compartimente din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin accesarea site-ului acestei instituții nu poate înlătura constatarea că s-a încălcat dreptul reclamantului a se adresa justiției, în condițiile în care se cunoștea că, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, nu are acces la un calculator conectat la internet.
3. Eronat afirmă prima instanță că deși reclamantul ar fi putut ataca însuși actul emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, căci reclamantul a făcut uz de toate posibilitățile legale pentru a afla numele persoanei semnatare a documentului.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea ca nefondată a apelului ( 13).
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României, ca dispoziție normativă invocată de reclamant în fundamentarea cererii sale de chemare în judecată, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercițiul acestui drept.
Aceste prevederi consacră, așadar, unul dintre drepturile fundamentale ale omului într-o societate democratică, în acord cu dreptul de acces la o instanță recunoscut prin art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru a reține însă încălcarea acestui drept ori îngrădirea lui în raport cu o persoană determinată, este necesară existența unor impedimente de natură juridică ori administrativă create ori generate de stat sau de instituții ori autorități care, în limitele de competență ce le sunt acordate prin lege, acționează în numele și pe seama acestuia.
Așa fiind, împrejurarea că unei persoane solicitante nu îi este comunicat numele unui angajat al unei instituții a statului care a semnat un document comunicat, în numele instituției, solicitantului nu poate avea semnificația unei îngrădiri a dreptului de a se adresa justiției prin promovarea unei acțiuni civile împotriva acelui angajat, căci într-o asemenea situație persoana solicitantă poate chema în judecată însăși acea autoritate, solicitând obligarea ei la a comunica numele angajatului semnatar al documentului.
Apoi, trebuie avut în vedere că formularea unei cereri precum cea de față, prin care se pretinde reparația patrimonială a unui prejudiciu moral, implică, pentru a se putea reține temeinicia ei, existența unei conduite (fapte) ilicite care, în mod efectiv, să fi cauzat un prejudiciu moral să justifice reparația pecuniară.
În prezentul proces, reclamantul a depus la dosar ( 4 apel) adresa nr. 1147/IJ/837//2008 din 26 iunie 2008 Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care, răspunzându-se unui memoriu adresat de către reclamant Consiliului Superior al Magistraturii (înregistrat sub nr. 1/21832/1154/07.07.2008) prin care se solicitase comunicarea numelui inspectorului șef care a semnat adresa nr. 1147/IJ/837//2008 din 26.06.2008, i s-a învederat reclamantului că pe site-ul Consiliului sunt făcute publice numele tuturor conducătorilor de compartimente din cadrul acestei instituții.
În aceste circumstanțe, nu s-ar putea considera că reclamantului i-ar fi fost îngrădit accesul la justiție ca urmare a necomunicării efective a numelui inspectorului șef, căci în măsura în care se socotea vătămat prin neindicarea numelui, ca informație de interes public, putea uza de prevederile art. 22 alin. 1 și 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Conform acestor prevederi, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de această lege, ea poate face, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință, plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, caz în care instanța poate obliga autoritatea sau instituția să furnizeze informațiile de interes public solicitate.
Prin urmare, reclamantul avea la dispoziție căi legale pentru obținerea informației care îl interesa, căi ce presupuneau inclusiv intervenția justiției.
Trebuie observat, de altfel, și că nu a existat un veritabil refuz al Consiliului Superior al Magistraturii de a-i comunica reclamantului numele și prenumele persoanei care a semnat adresa nr. 1147/IJ/837//2008 din 26 iunie 2008, reclamantului fiindu-i recomandat să consulte site-ul Consiliului pentru a afla numele conducătorului serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 554/2001, fiecare autoritate sau instituție publică are obligația de a comunica din oficiu prin afișare la sediul său ori prin publicare în Monitorul Oficial sau în publicații proprii, precum și în pagina de internet proprie, numele și prenumele persoanelor din conducere.
Rezultă din cele ce preced că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile a pârâților ori doar a unora (unuia) dintre ei, lipsind fapta ilicită care să îi cauzeze reclamantului un prejudiciu moral, cert și actual, totodată susceptibil de reparație pe cale patrimonială.
Se va respinge, deci, apelul ca nefondat în baza prevederilor art. 296. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1775 din 26 septembrie a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.VM/dact.MM
6ex./
jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
