Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 229/2007. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 229/R/2008
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2007
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
: - -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent, precum și recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 128/03.05.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat în substituirea cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, lipsă fiind pârâta recurentă, pârâtul intimat și reprezentantul reclamantei intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar copia încheierii nr. 6196 din 24.08.2006 emisă de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș și o copie privind datele de identificare ale persoanelor juridice radiate din oficiu din Registrul Comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului ( filele 47-48).
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâta recurentă, reprezentantul pârâtului recurent, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Deliberând, reține că rin p. sentința civilă nr. 7798/4 decembrie 2006 Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva pârâților, și G și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.982.340.915 lei, cu dobânzile legale aferente începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea sentinței, s-a reținut că prin sentința penală nr. 373/2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 1621/2003, pârâții au fost condamnați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni economice și fals în înscrisuri sub semnătură privată reținându-se că o parte din sumele de bani reprezentând TVA rambursat de organele fiscale au fost ridicate de pârâți din contul SC SRL sub pretextul achitării unor cantități de cereale achiziționate pe bază de borderouri de la populație dar în realitate achizițiile nu s-au efectuat, borderourile fiind întocmite în fals de către și G și semnate de diverse persoane la cererea inculpaților, inclusiv a inculpatului. În realitate, cerealele nu au fost predate societății și nici nu s-a încasat vreo sumă de bani.
Prin decizia penală nr. 33/A/2005 a Curții de APEL CLUJ, inculpații au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 din Legea 345/2002 și a infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. 1 din Legea 656/2002 fiind lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
În perioada 1999-2000, pârâtul a cumpărat în calitate de persoană fizică, în mod repetat, diferite utilaje pe care le-a vândut la un preț exagerat și fără nici o justificare economică pe baza unor contracte sub semnătură privată, utilaje care nu au fost recepționate și nici nu au fost evidențiate în actele contabile ale societății cumpărate iar prețul lor nu a fost achitat.
După achiziționarea utilajelor de la pârâtul, la prețuri peste valoarea economică reală, pârâtul G, fără a face recepția lor, le-a facturat către SC SRL B M, administrată tot de el la prețul de achiziție a utilajelor fiind adăugat TVA-ul, care a devenit deductibil, dar pentru facturile emise SC SRL B M nu a plătit bugetului de stat TVA-ul.
S-a reținut că operațiunile succesive de vânzare-cumpărare a utilajelor către cele patru firme: SC SRL, SC SRL, SC SRL, respectiv SC SRL au fost operațiuni economice fictive întrucât între aceste firme au circulat numai documente.
În aceste condiții, SC SRL și-a încasat TVA-ul de la bugetul statului, deși niciuna dintre societățile comerciale implicate în lanțul operațiunilor nu l-a achitat.
În dosarul penal s-a întocmit o expertiză contabilă de către expertul, calculându-se valoarea totală a prejudiciului cauzat la suma de 2.982.340.915 lei (ROL).
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cu motivarea că aceasta a fost asociată unică la SC SRL și SC SRL.
În ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat, nici aceasta nu a fost reținută, întrucât Curtea de APEL CLUJa lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 128/03.05.2007, Tribunalul Maramureș dmite apelul declarat de reclamantul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generala a Finanțelor Publice M și schimbă sentința atacată în sensul că obligă pârâții, în solidar, la plata dobânzilor aferente începând cu data rambursării fiecărei sume, cu titlu de TVA și până la recuperarea integrală a debitelor.
S-a respins ca nefondat apelul pârâților și .
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că instanța inițial investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a fost Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Maramureș.
Prin sentința civilă nr. 2614/25 septembrie 2006 (dosar nr. 1881/2006), s-a declinat în favoarea Judecătoriei Baia Mare competența soluționării cererii reclamantei. De reținut este faptul că pârâta-apelantă a solicitat la acea dată declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Baia Mare, pe motiv că litigiul este unul civil și nu comercial.
În ceea ce privește excepțiile ridicate de pârâta, tribunalul constată că raporturile juridice deduse judecății sunt de natură civilă și nu comercială, Judecătoria Baia Mare fiind legal investită. Prejudiciul derivă dintr-un proces penal, ceea ce atrage răspunderea delictuală a pârâților, întemeiată pe prevederile art. 998. civ. Instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, fiind incidente în speță prevederile art. 346 alin. 4 Cod pr.pen.
În cauză nu subzistă autoritatea lucrului judecat în raport cu sentința comercială nr. 1393/2001 a Tribunalului Maramureș.
În dosar nr. 4949/2001 al Tribunalului Maramureș - Secția Comercială, în care s-a pronunțat sentința comercială 1393/2001, apelantă în cauză, în solidar cu o altă persoană, în calitate de administratori ai SC SRL B M au fost obligați pe seama Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, la plata sumei de 3.212.515.961 lei cu titlul de impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere și amendă.
Cu privire la cele două hotărâri se constată că nu există identitate de obiect și cauză, prin urmare nu sunt îndeplinite cerințele autorității lucrului judecat prevăzut de art. 1201. civ.
Pe fond, tribunalul a reținut că judecătoria a făcut o analiză pertinentă și motivată a stării de fapt, reținând că cei trei pârâți au prejudiciat bugetul de stat cu sume de 2.982.915 lei (ROL).
Nu s-a contestat cuantumul acestei sume de către nici una din părți, ci numai faptul că nu o datorează.
S-a apreciat că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prin urmare, judecătoria a pronunțat o sentință legală și temeinică în ce privește cuantumul prejudiciului și obligarea pârâților apelanți la plata acestuia.
Referitor la data de la care curg dobânzile, în baza OG nr. 9/2000, art. 3 și 5, tribunalul a apreciat că acestea urmează a se calcula de la data rambursării fiecărei sume cu titlu de taxă pe valoare adăugată și până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâtul, precum și pârâta .
În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii apelului intimatului și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței Judecătoriei Baia -M în sensul respingerii cererii introductive de instanță.
Se apreciază în dezvoltarea motivelor de recurs că in punct de vedere fiscal, obligația de restituire către bugetul statului a sumei de 298.234 RON revine SC SRL și SC SRL, subiecte impozabile din punct de vedere al TVA care au și încasat aceste sume, urmare a cererilor de rambursare formulate. Această concluzie se impune din perspectiva faptului că raporturile juridice de drept fiscal ce se cu privire la TVA se exclusiv între persoana impozabilă din punct de vedere al TVA și stat și nicidecum între persoanele fizice, asociați sau administratori ai unei societăți comerciale - subiect impozabil din punct de vedere al TVA și stat.
Răspunderea persoanei fizice, asociat sau administrator al unei societăți comerciale, pentru obligațiile de plată ale respectivei societăți față de bugetul de stat poate fi antrenată exclusiv în două modalități speciale - pe calea unei cereri de antrenare a răspunderii personale întemeiate pe dispozițiile legale speciale ale insolvenței comerciale sau pe cale administrativ-fiscală, în condițiile art. 25 Cod procedură fiscală - și nicidecum pe calea unei acțiuni civile, întemeiate pe dispozițiile legale de drept comun privitoare la răspunderea civilă delictuală. Pentru a se putea dispune obligarea unei persoane la plata despăgubirilor civile reprezentând sume datorate bugetului consolidat cu titlu de impozite, taxe, contribuții sau sume plătite de la buget în mod necuvenit trebuie în mod necesar ca persoana să fie condamnată pentru una dintre infracțiunile incriminate de legea penală, fie să se fi dispus achitarea sau încetarea procesului penal cu excepția cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a, b și c din pr. pen. precum și în anumite situații a cazului prevăzut de art. 10 lit. d din pr. pen.
Recurentul subliniază faptul că în cazul comiterii unor fapte care constituie infracțiuni prin care au fost lezate normele juridice fiscale sau financiar bugetare ne aflăm în prezența mai multor raporturi juridice, care fiecare urmează regulile materiei specifice ramurii de drept prin care se ocrotesc aceste relații sociale. În aceste cazuri ne aflăm în prezența unor raporturi juridice de drept penal și drept procesual penal, în prezența unor raporturi juridice fiscale sau financiar-bugetare și raporturi procesual fiscale.
Mai învederează că în anumite situații, când se comit infracțiuni, Codul d e procedură penală permite exercitarea acțiunii civile alăturat acțiunii penale, fiind incidente dispozițiile privitoare la răspunderea civilă delictuală, dar în cazul în care fapta penală nu există sau fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost comisă de către persoana trimisă în judecată nu mai subzistă temeiurile răspunderii civile delictuale, cu atât mai mult cu cât în cazul de față erau incidente dispozițiile legale privind fie răspunderea juridică financiar-fiscală, fie răspunderea administratorului pentru prejudiciile produse societății falite în procedura falimentului.
Din acest punct de vedere acțiunea civilă promovată de către intimatul Statul Român este inadmisibilă, motiv pentru care invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către Statul Român prin ANAF, respectiv prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta fiind obligată să suporte o parte a pasivului societății SRL, deci inclusiv suma de 287.070 RON datorată de către această societate bugetului de stat cu titlul de sumă provenită dintr-o rambursare de TVA nelegală, promovarea acțiunii civile având ca obiect obținerea unui nou titlu, pentru aceeași sumă, este vădit lipsită de interes.
Totodată, se afirmă că în ipoteza în care s-ar reține obligația pârâtului ca persoană fizică de a suporta sumele încasate de către SC SRL și SC SRL, nu poate fi obligat la plata accesoriilor pentru aceste sume de la data la care ele au fost încasate de către menționatele societăți, ci doar de la data pronunțării hotărârii judecătorești. Această concluzie se impune din perspectiva faptului că doar de la momentul pronunțării acestei hotărâri Statul Român deține un titlu împotriva sa ca persoană fizică, obligația de plată născându-se de la acel moment și nu de la momentul la care cererile de rambursare nelegale au fost soluționate.
II. În recursul său, pârâta solicită admiterea recursului și casarea deciziei cu consecința admiterii apelului recurentei și admiterea excepției de necompetență materială a instanței de fond; în subsidiar se cere modificarea deciziei în sensul admiterii apelului în temeiul art. 242 alin. ultim Cod proc. civ.
În motivare, se arată că sub aspectul necompetenței materiale a instanțelor de fond și apel, se poate observa că reclamanta intimată își întemeiază acțiunea în pretenții formulată pe normele codului civil, care reprezintă norma generală aplicabilă în materie. În schimb, la o simplă lecturare se poate observa că suma pretinsă este generată de un raport fiscal, mai precis de sume obținute cu titlu de rambursări TVA. Aceste raporturi juridice fiscale nu se pot naște decât între subiecții fiscali, de aici plecând practic și invocarea lipsei calității procesuale pasive, având ca temei procesual art. 137 cod proc. civ. indicându-se că recurenta, ca de altfel și ceilalți pârâți, nu au calitatea de subiecți fiscali, nu au încasat sume de bani cu titlu de rambursări de TVA și mai mult decât atât, nu li se pot invoca prevederile art. 1073 și art. 1084 cod civ. norme care definesc raporturi juridice contractuale cumulate cu prevederile art. 998 aplicabile răspunderii civile delictuale.
Din punct de vedere juridic, motivația intimatei este de-a dreptul hilară, confundându-se răspunderea de tip contractual cu cea delictuală (instituții care se exclud reciproc), dar în același timp cerând aplicabilitatea unor norme speciale fiscale.
Apare evident că instanța de fond competentă ar fi fost Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș, instanță competentă de altfel să soluționeze orice litigii decurgând din raporturi juridice comerciale, administrative și, în speță, fiscale.
Consideră de asemenea, că instanța de fond și cea de apel au nesocotit dispozițiile contenciosului fiscal, respectiv dreptul și obligația organelor fiscale de a emite decizii prin care să se constate un debit fiscal, ulterior efectuării unui control de specialitate, situație în care actul administrativ fiscal putea fi atacat în fața instanței de judecată după realizarea procedurii prealabile obligatorii. Organul fiscal era competent și era înzestrat cu forța coercitivă necesară emiterii unei dispoziții, situație în care instanța a fost transformată din instanță de control a legalității unui titlu, în emitenta acestuia, fapt care depășește puterea judecătorească, întrezărindu-se o încălcare a puterii executive a statului.
Un alt aspect criticabil este respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, care nefiind subiect fiscal nu avea obligații corelative antrenabile într-un litigiu de natura prezentei spețe.
De asemenea, s-a invocat autoritatea de lucru judecat întrucât prin sentința nr. 1393/2001 a Tribunalului Maramureș, recurenta a fost obligată a suporta o creanță în cuantum de 3.212.515.961 lei reprezentând TVA și impozit pe profit. Fiind de analizat tripla condiție a autorității de lucru judecat, instanța în mod simplist a respins excepția fără a detalia care dintre condițiile admiterii excepției nu au fost îndeplinite, fiind evident că obiectul l-a constituit obligarea la plata de sume de bani cu titlu de TVA, iar părțile și cauza identice.
Ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nule absolut, în condițiile în care nu cuprind temeiurile de drept și de fapt care au determinat modul de soluționare, invocând în acest sens dispozițiile art. 6 din Convenția Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil pentru orice persoană, instanța de judecată având obligația să respecte garanțiile procesuale ale părților.
De asemenea, consideră că ambele instanțe de judecată nu au intrat în cercetarea fondului, în cauză fiind necesară administrarea de probe noi, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș, urmând ca această instanță să constate oportunitatea declinării cauzei către M, ca organ jurisdicțional competent.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Statul Român prin a solicitat respingerea recursurilor promovate și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Întrucât motivele celor două recursuri coincid, în cea mai M parte, curtea va răspunde acestora prin considerente comune.
Observă Curtea faptul că prin decizia penală nr. 33/A/2 februarie 2005 Curții de APEL CLUJ (dosar nr. 13676/RG/2004) inculpații, și G au fost achitați, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. la art. 10 lit. b Cod proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deturnare cu rea-credință de către persoane impozabile a sumei de bani ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată rambursabilă și obținerea nelegală în acest fel de sume de bani de la organe fiscale, prev. și ped. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.
Totodată, în baza art. 346 alin. 4 Cod proc.pen. instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.982.340.915 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată de rambursat încasată nelegal de la organele fiscale, cu dobânda legală, calculată de la data rambursării fiecărei sume și până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 5685/10 octombrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar nr. 12525/2008, care a respins ca nefondate recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, ale părții civile, Direcția Generală a Finanțelor Publice M și ale inculpaților.
Soluția definitivă de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 a fost determinată de împrejurarea că, la data săvârșirii, fapta nu era prevăzută de legea penală, ea existând însă în materialitatea ei.
De altfel, instanța de apel statuează în mod explicit în sensul că faptele inculpaților au fost săvârșite în perioada de timp cuprinsă între iulie 1999 și noiembrie 2000 când, o parte din sumele de bani reprezentând taxa pe valoarea adăugată, rambursată de organele fiscale, a fost ridicată de inculpați din contul SC SRL sub pretextul achitării unor cantități de cereale achiziționate pe bază de borderouri de la populație dar, în realitate, achizițiile nu s-au efectuat, borderourile fiind întocmite în fals, de către inculpații și G și semnate de diverse persoane, la cererea inculpaților, inclusiv a inculpatului. nu au fost predate SC SRL și nici nu s-a încasat o sumă de bani, în realitate borderourile fiind întocmite în fals.
În același context, se arată că operațiunile economice fictive s-au concretizat în vânzări-cumpărări succesive la prețuri exagerate ale unor utilaje pentru care au fost întocmite documente incomplete și care au fost achiziționate inițial de către inculpatul, în calitate de persoană fizică, efectuate prin intermediul unui grup de firme ce aparțineau inculpatului, în scopul obținerii în mod nelegal de la bugetul statului, cu titlu de taxă pe valoare adăugată de rambursat suma totală de 2.982.340.915 lei.
Se menționează textual în considerentele deciziei: "Ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea".
Or, sub aspectul stării de fapt, în același sens instanța de fond, prin sentința nr. 373/10 noiembrie 2004, dată în dosar penal nr. 1621/2003 al Tribunalului Maramureș, reține că inculpații sunt coautori, întrucât fiecare a executat, în mod succesiv, acte indispensabile pentru obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale prin deducerea taxei pe valoarea adăugată. Astfel, a cumpărat utilaje, ca persoană fizică, și le-a "revândut" la prețuri exagerate către SC SRL B Inculpatul G, în calitate de administrator al SC SRL BMa "cumpărat" aceste utilaje și le-a revândut, prin intermediul SC SRL BMc ătre SC SRL B M, respectiv SC SRL Inculpata, folosindu-se de facturile fictive ce consemnau sume mari reprezentând TVA deductibil a solicitat, în calitate de administrator al ultimelor două societăți comerciale menționate, rambursarea sumelor de la bugetul statului.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Codul d e procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanelor care au săvârșit-o și a vinovăției acestora.
Așadar, cei trei pârâți sunt cu certitudine, în calitate de persoane fizice, autorii faptei ilicite și prejudiciabile constând în operațiuni economice fictive prin care au obținut în mod nelegal de la bugetul de stat, cu titlu de TVA de rambursat, suma de 2.982.340.915 lei (ROL).
Întrucât prin hotărârea de achitare rămasă definitivă instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, persoana vătămată, în speță Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a pornit în fața instanței civile prezenta acțiune în repararea prejudiciului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1.pr.civ.
, acțiunea este admisibilă și trebuie apreciată pe tărâmul răspunderii civile delictuale, or, din această perspectivă, curtea constată că instanțele de fond au făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 998-999. civ. atâta timp cât existența celor patru condiții ale răspunderii civile delictuale: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul, vinovăția pârâților, care sunt autorii prejudiciului constatat în bugetul de stat.
Din această perspectivă, competența materială a instanței civile a fost concret stabilită și aserțiunile recurenților referitoare la antrenarea răspunderii financiar-fiscale nu pot fi primite.
În virtutea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil reclamanta a înțeles să investească instanța cu o acțiune civilă în pretenții, întemeiată pe răspunderea delictuală, determinată de împrejurarea că această acțiune a rămas nesoluționată în procesul penal și de statuările instanței penale cu privire la vinovăția pârâților în săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudiciu material.
Acțiunea este nu doar admisibilă ci și întemeiată, întrucât reclamanta a probat inclusiv întinderea prejudiciului, caracterul cert și nereparat al acestuia justificând astfel cuantumul despăgubirilor bănești pretinse.
Recurenții afirmă că prin sentința civilă nr. 1393 din 5 noiembrie 2001 Tribunalului Maramureș (dosar nr. 4949/2001), a fost obligată să suporte suma de 280.070 RON datorată de către această societate bugetului de stat cu titlu de sumă provenită dintr-o rambursare de TVA nelegală. Atâta timp cât Statul Român deține un titlu executoriu pentru această sumă, evident obținerea unui nou titlu, pe calea prezentei acțiuni, apare lipsită de interes.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit de curte.
realității faptul că prin sentința civilă nr. 1393 din 5 noiembrie 2001 Tribunalului Maramureș, irevocabilă, la data pronunțării deciziei civile nr. 280/19.02.2002 a Curții de APEL CLUJ, în calitate de administrat al SC SRL BM( fostă SC SRL) a fost obligată să plătească Direcția Generală a Finanțelor Publice M 3.212.515.961 lei, impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere aferente și amendă.
Nu mai puțin adevărat este faptul că aceste despăgubiri au fost stabilite în sarcina pârâtului cu un alt titlu, ele nu pot fi asimilate pretențiilor bănești ale aceleiași reclamante, în prezentul proces.
Rezultă cu certitudine din considerentele hotărârii judecătorești evocate faptul că administratorul a încălcat dispozițiile nr.OG 70/1994 privind impozitul pe profit, prin aceea că în perioada septembrie-decembrie 1999 societatea a încasat avansuri cereale și suma nu a fost evidențiată în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la obligația de a calcula și vira TVA aferent acestor avansuri încasate.
Abaterile de la normele Codului fiscal sunt așadar diferite, fiind datorate, în dosar nr. 4949/2001, pentru omisiunea de a calcula și vira la bugetul statului impozitul direct datorat or, ceea ce se discută în prezentul proces este fapta aceleiași pârâte, de a deduce în mod nelegal taxa aferentă unor achiziții, fără a avea dreptul de deducere, urmată de încasarea soldului sumei negative a taxei, rambursată de către organele fiscale.
Nu se verifică așadar condițiile autorității de lucru judecat.
Cu referire la determinarea momentului de la care curg dobânzile, curtea apreciază că rezolvarea pe care instanța de apel a dat-o litigiului și sub acest aspect, este cea legală.
Dobânzile sunt menite să acopere prejudiciul creditorului, suportat prin executarea cu întârzierea a obligației de plată a unei sume de bani or, această obligație există în sarcina pârâților din momentul încasării fără drept și cu intenție a soldului sumei negative a taxei, obligația de restituire având încă de la acea dată un caracter cert, lichid și exigibil.
Pentru cele ce preced, constatând că nu se verifică niciunul din motivele de recurs susținute de pârâți, curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, precum și recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 128/A din 3 mai 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
2 ex.
jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
