Obligație de a face. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 232 /R/2008
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Valentin Mitea
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT DE CĂLĂTORI C împotriva deciziei civile nr. 574 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanții -, HG având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat în substituirea avocatului titlular cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanții intimați au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 ianuarie 2008, întîmpinare, prin care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar, fila 10.
CURTEA:
Asupra recursului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 2913/04.04.2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva HG pârâtei Regia Autonomă de Transport Călători C-N și a fost obligată pârâta să-și întabuleze dreptul de proprietate în evidența de carte funciară asupra apartamentului nr. 72 din C-N,- și să prezinte reclamanților acte apte pentru întabularea dreptului lor de proprietate.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 1.013 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că pârâta C-N vândut reclamanților, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 375/20.01.2005 apartamentul nr. 72 situat în C-N,-. Cu ocazia încheierii contractului sau predat reclamanților procesul-verbal de predare-primire și schița apartamentului.
Dorind să-și întabuleze dreptul de proprietate reclamanții s-au adresat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C, în dosar nr. 2298/2005, cererea fiindu-le respinsă cu motivarea că vânzătoarea C-N nu își întabulase dreptul de proprietate asupra apartamentului vândut.
În temeiul art. 27 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, cererea reclamanților s-a apreciat a fi întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta C-N solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că locuința în litigiu a fost predată pârâtei în baza protocolului din 01.11.1991 de către Regia Autonomă de Administrare a Imobilelor din Fondul Locativ, acest act transmițând dreptul de proprietate și fiind predat reclamanților.
Pretenția reclamanților este neîntemeiată, întrucât pârâta nu posedă un titlu valabil, adică un act din care să rezulte numărul de carte funciară, proprietarul care transmite titlul și proprietarul care dobândește acest drept.
Reclamanții ar fi avut la dispoziție calea prevăzută de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, coroborat cu art. 23 din aceeași lege.
Apelanta a mai învederat că poziția sa este conformă cu prevederile Decretului-Lege nr. 61/1990 care stabilește că locuințele precum cea în litigiu se vând prin întreprinderi specializate pentru vânzarea locuințelor, această calitate având-o SC SA
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 574/A/18.10.2007 a Tribunalului Cluj.
În considerentele deciziei s-a învederat că pârâta nu și-a întabulat dreptul de proprietate, astfel că înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților nu s-a putut face în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996.
Apelanta, în calitate de vânzător, avea obligația să-și întabuleze în CF dreptul de proprietate sau să predea cumpărătorilor toate actele necesare pentru a se putea întabula.
Este de necontestat faptul că o asemenea acțiune putea fi promovată și de către cumpărător, însă aceștia, potrivit principiului disponibilității, pot să solicite obligarea apelantei la îndeplinirea acestei obligații.
A stabili că reclamanților le revine obligația de a efectua demersurile necesare întabulării inclusiv a dreptului de proprietate al vânzătoarei, înseamnă a stabili în sarcina lor obligații suplimentare care în mod legal nu le incumbă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând casarea acesteia, precum și a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În motivele de recurs se arată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale fiind date cu încălcarea dispozițiilor art. 112 pct. 3.pr.civ. art. 16 din Decretul-Lege nr. 61/1990 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 112 pct. 3.pr.civ. recurenta arată că obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie licit și posibil. Obligația stabilită în sarcina pârâtei de a prezenta reclamanților acte apte pentru întabulare este imposibilă, întrucât pârâta nu deține asemenea acte.
Nici întabularea pe numele pârâtei nu mai este posibilă din moment ce locuința a fost vândută, iar contractul de vânzare-cumpărare este considerat act autentic potrivit dispozițiilor art. 16 și art. 17 din Decretul-Lege nr. 61/1990.
Aceste din urmă act normativ, fiind o lege specială, se aplică cu precădere față de dispozițiile generale privind întabularea dreptului de proprietate, iar în temeiul art. 16 și art. 17 reclamanții puteau solicita întabularea dreptului lor de proprietate.
Obligarea pârâtei la întabularea dreptului său de proprietate, s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Obligația de a preda actele necesare pentru înscrierea în CF se referă numai la acte existente și nu la cele care urmează să fie obținute ulterior.
Obligația de a face demersuri proprietate obținerea actelor apte de întabulare stabilită de instanță, ar obliga pârâta să pornească un proces de prestație tabulară.
Prin acțiunea în prestație tabulară trebuia chemat în judecată și Statul Român, proprietarul patrimoniului Regiei Autonome de Administrare a Imobilelor din Fondul Locativ.
Recursul este nefondat.
Critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 112 pct. 3.pr.civ. este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 3.pr.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui.
Reclamanții au indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată obiectul acesteia, care îl reprezintă obligația de a face a pârâtei și anume să-și întabuleze dreptul de proprietate asupra apartamentului vândut, și obligația de a da, respectiv de a preda reclamanților acte apte pentru întabularea dreptului lor de proprietate.
Caracterul licit al obiectului cererii derivă din obligația stipulată de art. 22 din Decretul-Lege nr. 115/1938, conform căruia cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să predea înscrisurile pentru înscrierea acelui drept.
Din cuprinsul încheierii de CF rezultă că imobilul obiect al contractului de vânzare-cumpărare este înscris în CF colectivă nr. - C-N, unde sub 1 este înscrisă suprafața de 637 mp teren și sub 2. nr. top. 23776/C construcție, părțile indivize comune apartamentelor. Proprietar al imobilului de sub 1 este Statul Român, iar proprietari ai imobilului de sub 2. sunt proprietarii de apartamente din cărți funciare individuale. Pentru apartamentul nr. 72 nu există carte funciară individuală, pârâta Regia Autonomă de Transport Călători C-N nu și-a întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului pe care l-a vândut ( 9 dosar fond).
Vânzarea imobilului incumbă obligația vânzătorului de a preda cumpărătorului atât posesia și folosința bunului cât și actele în baza cărora aceștia să-și înscrise în CF dreptul de proprietate.
Dispozițiile art. 16 și art. 17 din Decretul-Lege nr. 61/1990 privind valoarea de titlu de proprietate a contractului de vânzare-cumpărare și posibilitatea înscrierii acestuia în cartea funciară nu au fost încălcate, astfel cum susține recurenta, deoarece nu exclud ci prezumă că vânzătorul a fost proprietarul tabular, obiect al contractului de vânzare-cumpărare.
Dacă pârâta nu a avut calitatea de proprietar tabular în momentul vânzării, are obligația de a face demersurile legale pentru a-și întabula dreptul său pe care ulterior să-l transmită valabil cumpărătorilor.
Apărarea pârâtei recurente în sensul că nu-și mai poate îndeplini această obligație, întrucât a vândut apartamentul reclamanților, urmează a fi înlăturată deoarece în sensul dispozițiilor art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale se dobândesc și se sting, doar prin înscrierea în cartea funciară. Din această perspectivă încheierea contractului de vânzare- cumpărare invocat nu a transmis instantaneu dreptul de proprietate în patrimoniul reclamanților.
Dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile, conform art. 69 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora ele își vor înceta aplicabilitatea doar la finalizarea lucrărilor de cadastru general și publicitate imobiliară, pe întreg teritoriul administrativ al unei unități administrativ-teritoriale.
Criticile care vizează faptul că reclamanții nu au ales o altă procedură, respectiv atacarea încheierii de respingere a cererii de întabulare, sunt nefondate, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, neputându-se impune reclamanților calea legală pe care doresc să o urmeze în realizarea drepturilor lor.
Pentru considerentele expuse, criticile aduse deciziei nefiind întemeiate Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâta recurentă va fi obligată să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, dovedit cu chitanța depusă la fila 10.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT DE CĂLĂTORI C-N împotriva deciziei civile nr. 574 din 18 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./20.02.2008
jud.apel: - /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
