Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1173/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1173/R-CM
Ședința publică din 23 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta P, împotriva sentinței civile nr.451/CM din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș, lipsind intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar în copie, state de plată pe lunile august-decembrie 2007 și ianuarie 2008 și susține că aceste liste sunt conforme cu fluturașii depuși la dosar, Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru recurenta-reclamantă având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței atacate și obligarea pârâtului la plata sumei de 730 lei reprezentând contravaloarea clauzei de stabilitate încasată de acesta. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.11.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 730 lei, reprezentând contravaloare clauză de stabilitate, încasată pe toată perioada de la intrarea în vigoare a clauzei până la data încetării contractului de muncă.
În motivarea cererii se arată că la data de 31.08.2007, între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.224 în registrul de evidență al salariaților și la nr.44209/03.09.2007 la M A, contract în care era prevăzută și clauza de stabilitate.
La data de 01.11.2007 între părți s-a încheiat actul adițional nr.291 la contractul individual de muncă al pârâtului, având ca obiect completarea clauzei de stabilitate.
La data de 31.01.2008, prin decizia nr.386, reclamanta a decis încetarea contractului individual de muncă al pârâtului conform art.61 lit.a) din Codul muncii.
Învederează reclamanta că întrucât pârâtul a fost concediat pentru motive disciplinare, acesta este obligat la returnarea sumelor primite de la angajator conform clauzei de stabilitate, astfel cum a fost prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, sume pe care pârâtul nu le-a restituit, deși a fost notificat cu privire la debitul de 730 lei.
În raport de aceste considerente s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.109 Cod procedură civilă, art.969 Cod civil, art.70 și urm. din Legea nr.168/1999 și art.281 și urm. din Codul muncii.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.451/CM din 02 martie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că între reclamantă, în calitate de angajator și pârât, în calitate de salariat s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.44209/03.09.2007 la A (16-20), pârâtul fiind angajat în funcția de construcții metalice, pe durată nedeterminată, începând cu data de 31.08.2007.
În acest contract a fost inserată și o clauză de stabilitate, în baza căreia salariatul se obligă să aducă la cunoștința angajatorului intenția de denunțare unilaterală a contractului individual de muncă cu cel puțin 90 de zile înainte de data depunerii efective a notificării de încetare a contractului individual de muncă, după împlinirea termenului de preaviz stabilit de lege, iar angajatorul se obligă să plătească salariatului o sumă lunară de 50% din salariul de încadrare.
Potrivit aceleiași clauze, în cazul în care salariatul încalcă obligația stabilită în sarcina sa, este de acord să restituie angajatorului suma încasată pe perioada cuprinsă între data semnării contractului și data denunțării unilaterale a contractului, aceeași sancțiune intervenind și în cazul în care salariatul este concediat pentru motive disciplinare, potrivit art.61 lit.a) din Codul muncii.
Ulterior, la data de 01.11.2007, între părți s-a încheiat actul adițional nr.291 (21) la contractul individual de muncă, având ca obiect completarea clauzei de stabilitate, în sensul că suma calculată conform clauzei de stabilitate devine scadentă la data demisiei/data deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă, fără ca salariatul să mai fie pus în întârziere.
Întrucât prin decizia nr.386/11.06.2007 reclamanta a decis desfacerea contractului individual de muncă al pârâtului, potrivit art.61 lit.a) din Codul muncii, pentru absențe nemotivate de la locul de muncă, se impune obligarea pârâtului la plata contravalorii clauzei respective.
Instanța a reținut însă că reclamanta nu a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că a achitat pârâtului suma solicitată prin acțiunea de față, în baza clauzei de stabilitate, pentru a fi îndreptățită la solicitarea acesteia, având în vedere că pârâtului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în baza art.61 lit.a) din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a avut în vedere că pârâtului i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin decizia nr.386 din 31 ianuarie 2008, în urma săvârșirii unei abateri disciplinare, acesta printr-o cerere solicitând demisia cu acordul părților și din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a respectat prevederea din clauza de stabilitate privind anunțarea intenției de denunțare unilaterală a contractului cu cel puțin 90 de zile înainte de depunerea notificării pentru încetarea contractului de muncă.
Referitor la faptul că nu s-a făcut dovada că pârâtul a primit suma reprezentând clauza de stabilitate, la dosarul cauzei au fost depuse copii de pe statele de plată din care rezultă acest lucru și care sunt singurele documente care dovedesc că i-au fost calculate la salariu aceste sume.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Obiectul acțiunii de față îl formează obligarea pârâtului-intimat la plata contravalorii clauzei de stabilitate stabilită prin contractul de muncă încheiat de părți.
Într-adevăr, posibilitatea înscrierii acestei clauze în contractul individual de muncă este generată de grija salariaților într-o economie de piață de a-și menține locul de muncă.
Clauza de stabilitate este o dispoziție înscrisă în contract prin care se garantează salariatului menținerea sa în muncă o perioadă certă de timp și este utilă în special în contractul pe durată nedeterminată. Prin intermediul său se limitează dreptul angajatorului de a proceda la concedierea salariatului care beneficiază astfel de o anumită siguranță.
În speță, prin contractul de muncă încheiat între părți s-a prevăzut la pct. II lit. J) - Capitolul Salarizare - la alte adaosuri la salariul de bază o clauză de stabilitate de 50%. La lit. L) pct. 1 s-a precizat conținutul clauzei de stabilitate ca fiind: "în baza clauzei de stabilitate salariatul de obligă să aducă la cunoștința angajatorului intenția de denunțare unilaterală a contractului individual de muncă cu cel puțin 90 de zile înainte de data depunerii efective a notificării de încetare a contractului individual de muncă". Se prevede de asemenea că "angajatorul are obligația de a plăti salariatului o sumă lunară de 50% din salariul de încadrare. 3. În situația în care salariatul încalcă prevederile pct.1, este de acord să restituie angajatorului suma încasată pe perioada cuprinsă între data semnării prezentului act adițional și data la care denunță unilateral contractul, data demisiei. 4. Aceeași obligație menționată la pct.3 revine salariatului care a fost concediat pentru motive disciplinare, prevăzute de dispozițiile art.61 lit.a) din Codul muncii, etc.".
La data de 01 noiembrie 2006, între părți s-a încheiat actul adițional nr.291 la contractul individual de muncă, prin care conținutul clauzei de stabilitate s-a completat cu următoarea mențiune: "suma calculată conform clauzei de stabilitate devine scadentă la data demisiei/data deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, fără ca salariatul să mai fie pus în întârziere".
Prin decizia nr.386 din 31 ianuarie 2008, reclamanta-recurentă a dispus încetarea contractului de muncă al pârâtului, începând cu data de 31 ianuarie 2008, potrivit art.61 lit.a) din Codul muncii.
Rezultă astfel că, atâta vreme cât a încetat contractul de muncă al pârâtului pentru motive disciplinare, față de prevederile contractuale sus arătate, la data respectivă a devenit scadentă și restituirea clauzei de stabilitate, fără ca acesta să mai fie pus în întârziere.
Reclamanta a depus la dosar mai multe copii de pe statele de plată, în care se menționează sumele de bani încasate ca retribuție în perioada anului 2007, anterioară desfacerii contractului de muncă al pârâtului, însă din nici unul din acestea nu rezultă că s-ar fi achitat odată cu salariul și clauza de stabilitate. Această clauză este menționată în două-trei state de plată, fiind trecută la sumă zero, de unde rezultă că nu s-a achitat pârâtului contravaloarea acestei clauze în perioada cât a fost angajat la reclamantă.
În recurs, reclamanta a depus un set de acte reprezentând statele de plată pentru perioadele ianuarie 2006 - iulie 2007 și februarie 2008 - iunie 2008.
Conform art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Statele de plată depuse de către reclamantă în recurs nu sunt semnate de către pârât, ceea ce înseamnă că ele nu fac dovada plății salariului către acesta.
Neputându-se reține ca probe noi în recurs înscrisurile depuse de reclamantă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat și a se menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P, împotriva sentinței civile nr.451/CM din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
