Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 208
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în R S,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.1142 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în S, str.-,.15 C,.4, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de consilier juridic și intimatul-pârât reprezentat de avocat din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul precizează că din eroare indicat, în cuprinsul motivelor de recurs art.168 lit.a din Legea nr.168/1999, în realitate fiind vorba de art.68 din aceeași lege și art.12 și 13 din Legea nr.87/1994 în loc de art.12 și 13 din Legea nr.241/2005 act normativ ce a modificat Legea nr.87/1994. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-reclamantă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că în anul 2002 s-a efectuat un control de către în urma căruia a fost emis procesul-verbal nr.2992/30.07.2002, proces-verbal contestat împreună cu decizia nr.17/2005 la Tribunalul Buzău, contestație admisă prin sentința civilă nr.80/2006.
Mai arată că împotriva acestei hotărâri, Bad eclarat recurs, iar Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, reținând în considerentele deciziei că societatea s-a aprovizionat cu o anumită cantitate de reziduuri petroliere pentru care s-au întocmit note de recepție, însă în notele de recepție a fost consemnată cantitatea de produs petrolier de o altă natură pentru care s-a plătit în plus față de prețul real al produsului inițial, diferență cu care au fost majorate costurile societății.
Mai susține că în această situație societatea a făcut înregistrări inexacte în contabilitate și prin deducerea nelegală a TVA-ului aferent aprovizionării, a impozitului pe profit și accizelor fiind prejudiciat bugetul de stat.
În fine, mai arată că așa în procesul-verbal de control nr.2992/2002 s-a menționat că persoana care se face răspunzătoare este conducătorul unității în dubla sa calitate de parte contractanta, pe de o parte și gestionar general al societății pe de altă parte. Totodată, mai susține că nu poate fi primită susținerea intimatului din întâmpinare în sensul că nu se face vinovat de producerea prejudiciului, însăși instanța de recurs reținut în considerentele deciziei culpa acestuia.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-pârât față de susținerile motivelor de recurs, invocă excepția nulității recursului. Arată că disp.pct.9 din art.304 Cod pr.civilă nu se regăsesc în motivele de recurs, apărătorul recurentei nefăcând altceva decât prezentarea unui istoric al situației de fapt, ceea ce nu echivalează cu critici aduse hotărârii instanței de fond.
Pe fondul recursului, susține în esență că față de obiectul acțiunii introductive și anume răspunderea patrimonială est necesar a se proba anumite condiții de fond și anume calitatea de salariat, fapta ilicită și persoana - faptă ilicită neprobată în nici un fel, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Mai arată că a făcut o corectă aplicare disp.art.22 alin.1 Cod pr.penală când a pronunțat decizia penală nr.350/13.04.2005, reținând că directorul societății semnat contractul de vânzare-cumpărare de livrare de combustibil însă nu-i poate fi imputat lui faptul că s-a livrat combustibil de o calitate inferioară.
De asemenea, mai arată că în dosarul penal societatea nu s-a constituit parte civilă, ci B, acesta fiind motivul pentru care nu a fost soluționată latura civilă a cauzei penale, aceasta soluționându-se în contestația formulată împotriva procesului-verbal întocmit de garda financiară.
Solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic având cuvântul față de excepția de nulitate a recursului invocată de apărătoarea intimatului-pârât arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 22.07.2008 sub nr- unitatea reclamantă - - R a chemat in judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să-i plătească cu titlu de despăgubiri suma de 323.046 lei din care: 21.191 lei - impozit pe profit, 27.974 lei - TVA, 73.939 lei - accize și 199.942 lei - dobânzi.
În motivarea cererii, unitatea reclamantă a arătat că pârâtul în calitate de director general al societății în perioada 2000-2006 se face vinovat, potrivit procesului verbal de control încheiat de Garda Financiară B împreună cu IPJ B la 30.07.2002 de aprovizionare a 315 tone de reziduuri petroliere pentru care s-au întocmit acte de recepție pentru un produs superior calitativ respectiv pentru combustibil lichid ușor ( ) tip 3 fapta care a avut drept consecință, ca urmare substituirii produselor primite, plăti in plus fata de furnizori cu titlu de preț precum și păgubirea bugetului de stat prin decontarea ilegală a TVA, neplata impozitului pe profit și accizelor.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar procesul verbal de control încheiat la 30.07.2002 de Garda Financiară - Secția B și IPJ și decizia nr. 1707 din 12 mai 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI in dosarul nr. 3363/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 23.09.2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu a produs nicio pagubă unității reclamante și că nu se face vinovat de substituirea produselor recepționate, invocând în apărare sentința penală nr. 163/2004 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, decizia penală nr. 431/2004 a Tribunalului Buzău și decizia penală nr. 350/2005 a Curții de Apel
Prin sentința nr.1142 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta - - R S, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia penală nr. 350 din 13 aprilie 2005 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a statuat, cu certitudine, lipsa intenției, a vreunei contribuții a inculpatului, în sensul eludării legii în derularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între - - R S și - C Com SRL și că nu a existat intenția acestuia de a se sustrage de la plata taxelor, iar, potrivit art. 22 alin.1 pr.civilă, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ca atare, a reținut instanța de fond, acțiunea în pretenții formulată de către reclamantă este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta - -, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acesteia, s-a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 pr.civilă, întrucât intimatul, în calitate de director general și de prim gestionar al societății, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, ceea ce a produs prejudicii firmei, așa cum rezultă din actele administrate, întrucât pentru nerespectarea clauzelor contractuale, privind aprovizionările cu combustibil lichid ușor, societatea a plătit în mod nelegal suma de 20.708 lei cu care a majorat în mod nejustificat costurile societății.
Un alt motiv de recurs este acela că susținerile instanței de fond sunt în contradicție cu actele dosarului, câtă vreme, prin decizia civilă nr. 350 din 13.04.2005 se face precizarea că "se lasă nesoluționată latura civilă", ceea ce se prezumă că a fost soluționată numai latura penală, pentru care motivația din considerentele instanței de fond, care fac trimitere la art. 22 alin.1 pr.penală, nu au nicio acoperire de drept.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 270 Codul Muncii pentru angajarea răspunderii sale materiale, atâta vreme cât prin decizia penală la care face trimitere recurenta, s-a reținut nevinovăția sa în comiterea respectivelor fapte.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2009, intimatul a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, câtă vreme disp. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă nu se regăsesc în motivele de recurs, excepție pe care instanța a supus-o dezbaterii contradictorii a părților.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a textelor de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 303 alin.1 Cod pr. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 alin.1 pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2. Așa cum rezultă din cererea de recurs, recurenta a formulat această cale de atac și a motivat-o la data de 12.12.2008, în limitele termenului imperativ de 10 zile de la data comunicării hotărârii recurate, îndeplinindu-și, așadar, această obligație procesuală. Criticile expuse de către sus-numita, așa cum au fost prezentate anterior, se înscriu în disp. art. 304 pct.9, potrivit căruia modificarea unei hotărâri este posibilă atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Curtea urmând a aprecia asupra caracterului fondat sau nefondat al acestor critici. În consecință, în baza art. 137 pr.civilă coroborat cu art. 306 și 305 pr.civilă, instanța urmează a respinge excepția nulității prezentului recurs, pentru nemotivare, ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea constată caracterul nefondat al recursului pe ambele motive invocate, pentru considerentele ce urmează: pentru angajarea răspunderii patrimoniale a unei persoane în temeiul art. 270 alin.1 din Codul Muncii, invocat de către reclamanta-recurentă, în susținerea prezentei cauze, trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții imperative privitoare la calitatea de salariat al celui chemat în judecată, fapta ilicită și personală a acestuia săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Așa cum rezultă în mod indubitabil din probele administrate în prezenta cauză, recurenta-reclamantă nu a făcut în nici un fel dovada caracterului personal și ilicit al faptei pârâtului, al prejudiciului produs și nici a vinovăției sus-numitului. În mod deosebit neîntrunirea acestei din urmă condiții, rezultă cu certitudine din considerentele deciziei penale nr. 350 din 13 aprilie 2005 ( filele 59-66 dosar fond), care apreciază faptul că nu reiese din nicio probă a dosarului împrejurarea că inculpatul ar fi cunoscut de faptul substituirii calității produselor, că nu avea de unde să cunoască activitatea nelegală as firmelor angajate în derularea contractelor, fiind străin de faptele de substituire de produse, precum și de împrejurarea că produsul III ar fi rezidual; mai mult decât atât, instanța penală a statuat în mod definitiv faptul că inculpatul nu a dispus completarea necorespunzătoare a actelor contabile, ceea ce a condus la excluderea vreunei intenții a sa sau a altei forme de vinovăție în comiterea acestor fapte. Ca atare, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, în conformitate cu art. 22 alin.1 pr. penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În niciun caz, aplicabilitatea acestui din urmă text de lege nu poate fi înlăturată prin aceea că în cuprinsul și în dispozitivul aceleași hotărâri penale, se menționează faptul că se lasă nesoluționată latura civilă. Această mențiune are în vedere, în mod indubitabil, faptul că acțiunea civilă promovată de către DGFP B în cadrul procesului penal, nu poate fi soluționată prin hotărârea pronunțată în urma acestuia, tocmai avându-se în vedere considerentele care au indus concluzia nevinovăției inculpatului, pârât-intimat în prezenta cauză. În nici un caz această mențiune nu poate avea influență asupra aprecierii, în contradicție cu hotărârea penală, în sensul existenței vreunui aspect de vinovăție în sarcina sus-numitului.
În considerarea acestor argumente, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul și va menține ca legală și temeinică, hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât, ca neîntemeiată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta- -cu sediul în R S,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1142 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât,domiciliat în R S, str. -,.15 C,.4, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
- - --- - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./2.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
G,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secreteanu Ana
