Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2160/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2160
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică P, cu sediul în P, str. - - Nr.3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 856 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, județul P și în contradictoriu cu chemații în garanție SC SRL, cu sediul în,-, județul P, SC SRL, cu sediul în,-, județul P, SC Neagră SRL, cu sediul în,-, județul P, domiciliat în S,-, județul P, domiciliat în,-, județul P, domiciliat în, sat P - nr.127, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 30.09.2009, lipsind recurenta reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică P, intimații chemații în garanție SC SRL, SC SRL, SC Neagră SRL,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru intimatul pârât, depune la dosar o decizie pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu titlu de practică judiciară, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatului pârât, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru intimatul pârât, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere motivele expuse în cuprinsul întâmpinării.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform actelor doveditoare depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4466/105/13.07.2007 reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de - lei reprezentând valoare prejudiciu produs în urma exploatării partizilor aflate in gestiunea paratului.
In motivarea acțiunii, reclamanta arătat ca pârâtul a fost salariatul său îndeplinind funcția de pădurar, funcție în baza căreia avut în gestiune masa lemnoasă la cantonul nr. 1 P, iar în urma exercitării atribuțiilor de serviciu, acesta a produs o pagubă în valoare totala de 190.000.000 ROL din care a achitat o parte din suma având în prezent o restanță de 139.700 lei - sumă pe care s- obligat să o achite în baza unor angajamente de plată.
La data de 04.09.2007 pârâtul a formulat o întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în condițiile în care direcția silvică nu are personalitate juridică pentru a formula acțiuni în justiție, precum și o cerere de chemare în garanție prin care chemat în garanție pe SC Import Export SRL, SC SRL, SC Neagra SRL, Moaca, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii obligarea persoanelor sus menționate să-i plătească valoarea prejudiciului solicitat de reclamanta de 139.700 lei, motivându-se că acest prejudiciu consta în tăierea unor arbori și cioate ilegale în perioada în care partizile s-au aflat in exploatarea celor chemați în garanție.
Prin încheierea din 18.09.2007, prima instanță a unit excepția invocată cu fondul și a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție, dispunând introducerea în cauza în calitate de chemați în garanție a persoanelor fizice si juridice sus menționate.
La data de 02.10.2007, 27.09.2007, 16.10.2007, 30.10.2007 chemații în garanție SC Import Export SRL, SC SRL, Moaca au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în garanție în condițiile în care la data încetării autorizațiilor de exploatare au predat partizile pârâtului fără nici o obiecțiune din partea acestuia, iar prejudiciul nu vizează perioada în care au exploatat masa lemnoasă din cadrul partizilor.
In cauză s-au administrat probe cu acte, interogatoriu și expertiza salarizare.
Prin sentința civilă nr.366/05.02.2008, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtul și admis acțiunea, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 139.700 lei reprezentând valoare prejudiciu cauzat în dauna reclamantei în perioada 29.06.2004- 02.07.2004.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată împotriva chemaților în garanție și în contradictoriu cu reclamanta și a obligat pe pârât să-i plătească 3000 lei cheltuieli de judecată către chemații în garanție SC SRL, SC Import Export SRL, SC SRL.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către chematul în garanție și a respins cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată de către pârât, ca nedovedită.
Pe fond, instanța a reținut că atât timp cât pârâtul a îndeplinit în perioada 13.12.1999 -19.10.2004 funcția de pădurar în cadrul reclamantei având ca atribuții gestionarea masei lemnoase, iar în perioada 29.06.2004-02.07.2004 s-a constatat existenta unor tăieri ilegale de arbori și cioate la partizile aflate în gestiunea pârâtului în valoare totală de 158.741 lei din care acesta a achitat 19.041 lei - prejudiciu recunoscut de acesta prin angajamentele de plată existente la dosar, înseamnă că pârâtul a săvârșit o faptă ilicită în dauna reclamantei prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu constând in nerespectarea regulilor privind administrarea masei lemnoase, faptă care a cauzat un prejudiciu determinat de valoarea tăierilor ilegale de arbori și cioate din care pârâtul a achitat doar 19.041 lei având în prezent o restanță de 139.700 lei.
Prin Decizia nr.1067/13.06.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de pârât, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând că prejudiciul nu putea fi stabilit decât printr-o expertiză tehnică silvică, astfel că instanța cu ocazia rejudecării trebuie să administreze proba cu expertiză tehnică silvică pentru a stabili cantitatea arborilor tăiați, eventual data și valoarea acestora, urmând să stabilească și faptul ilicit, legătura de cauzalitate dintre faptul culpabil și prejudiciu.
La rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr-.
A fost administrată în cauză proba cu expertiză tehnică silvică.
Pârâtul și-a completat cererea de chemare în garanție solicitând să fie chemați în garanție și numiții și pentru ipoteza în care este admisă acțiunea și să fie obligați să-i restituie suma la care ar fi obligat.
Prin sentința civilă nr.856 din data de 13 aprilie 2009, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Naționala a Pădurilor - Romsilva, Direcția P în contradictoriu cu pârâtul și chemații în garanție SC SRL, SC SRL, SC Neagra SRL, Moaca și și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească chemaților în garanție SC SRL, SC SRL și SC Neagra SRL suma de 6000 lei cheltuieli.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut în esență că pârâtul a avut calitatea de pădurar în cadrul reclamantei, desfășurând activitatea la Ocolul Silvic S, solicitând reclamanta obligarea sa la repararea prejudiciului constând în lipsuri în gestiunea partizilor avute de pârât.
În baza plângerii penale formulate de reclamantă împotriva mai multor persoane, printre care și pârâtul, a fost pronunțată Ordonanța nr.739/2004 care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului, sub aspectul infracțiunilor prev.de art.249 pen. și art.216 pen.
Prin raportul de expertiză silvică întocmit în cauză de expert s-a stabilit că nu pârâtul se face vinovat de crearea prejudiciului rămas neachitat,
întrucât rezultate din tăierea ilegală a arborilor aveau imprimate pe ele mărci - autentice sau false - pădurarii neavând drept să primească mărci, astfel că numai pentru rezultate din tăierea arborilor fără marcă pârâtul a fost de acord cu repararea prejudiciului, prin rețineri pe listele de plată.
A precizat expertul că prejudiciul arătat de reclamantă ca fiind 73.140,44 lei nu este real, nefiind posibil a se determina valoarea arborilor tăiați pentru că în actele de control nu s-au înscris elementele necesare, în sensul că nu s-au înscris volumele, astfel că valoarea nu s-a putut calcula pentru niciuna dintre cele cinci partizi.
A concluzionat expertul că pentru prejudiciul rămas neachitat se fac vinovați atât personalul silvic, cât și administratorii celor 3 societăți care au exploatat masa lemnoasă în cele cinci partizi.
Rezultă așadar că nu au fost îndeplinite condițiile prev.de art.270 muncii pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtului, prejudiciul neavând cuantumul arătat de reclamantă, dar neputând fi stabilită nicio legătură de cauzalitate între conduita pârâtului și săvârșirea faptei ilicite, cu autori necunoscuți.
La termenul de judecată din data de 09.04.2009, s-a respins cererea de garanție completatoare în sensul că a respins solicitarea pârâtului de a fi introduși în cauză chemații în garanție și, deoarece potrivit art.61 pr.civ. cererea făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea sau cel târziu la prima zi de înfățișare, ori pârâtul nu mai era în termen pentru a formula o astfel de cerere.
Având în vedere că pârâtul nu a căzut în pretenții, urmând a fi respinsă acțiunea, pe cale de consecință urmează a fi respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chemaților în garanție SC SRL SC SRL, SC Neagra SRL, Moaca și, ca neîntemeiată.
In baza art. 274 cod pr. civilă a fost obligata reclamanta să plătească chemaților în garanție SC SRL, SC SRL si SC Neagra SRL suma de 6000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind indicate în acest sens disp. art.304 pct.7 pr.civilă.
A arătat recurenta, în esență, că intimatul a recunoscut, prin angajamentele de plată, o parte din prejudiciul reținut în sarcina sa, sens în care în mod greșit prima instanță a reținut că, din expertiza efectuată, rezultă că nu intimatul a produs prejudiciul în condițiile în care nu există nici o altă probă care să contrazică această situație.
A mai precizat recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere actul de control efectuat de Autoritatea Națională de Control Garda Națională de Mediu care arată fără dubiu valoarea pagubei și cine se face vinovat de producerea acesteia și nici Regulamentul de pază, în baza căruia își desfășoară activitatea salariatul.
Totodată, prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul înregistrat în contabilitatea OS S este înregistrat după ce partizile exploatate au fost reprimite de intimat și care se aflau în gestiunea acestuia și că, atâta timp cât nu a raportat ulterior primei faze a exploatării existența unor prejudicii, înseamnă că este direct răspunzător de prejudiciul înregistrat în gestiunea sa.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de disp. art.3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La pronunțarea hotărârii recurate, prima instanță a avut în vedere disp. art.270 Codului Muncii care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților atunci când produc pagube angajatorului lor. Pentru existența acestei răspunderi, așa cum rezultă din alineatul 1 al acestui text legal, trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv să fie vorba de o pagubă materială, paguba să se datoreze vinovăției salariatului și să aibă legătură cu munca celui vinovat. Alineatul 2 al textului indicat, reglementează cauzele exoneratoare de răspundere, cauze printre care se regăsește și riscul normal al serviciului.
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă că prejudiciul constând în lipsuri în gestiunea partizilor de care răspundea pârâtul nu poate fi imputat acestuia, aspect confirmat și de soluția dată de procuror în cadrul cercetărilor penale efectuate, întrucât rezultate din tăierea ilegală a arborilor aveau imprimate pe ele mărci, iar pădurarii nu avea dreptul să primească mărci, sens în care pârâtul a fost de acord cu repararea prejudiciului referitor la rezultate din tăierea arborilor, fără marcă.
În ceea ce privește restul prejudiciului, expertul ca concluzionat că datorită factorilor menționați în expertiză, prejudiciul reclamat de societate nu este real și că nu se poate calcula valoarea pentru niciuna dintre cele cinci partizi, iar pentru restul prejudiciului se fac vinovați atât personalul silvic, cât și administratorii celor trei societăți care au exploatat masa lemnoasă în cele cinci partizi.
A mai concluzionat expertul că expertiza a fost efectuată după patru ani, când nu s-a mai putut determina în parchete vechimea cioatelor care s-au inventariat la controale - controalele s-au efectuat în lipsa gestionarilor care le-au exploatat; prejudiciul de 73.140,44 lei nu este real, în actele de control nu s-au înscris elementele necesare la calculul volumului și valorii acestora, neevidențiindu-se la toate pozițiile volumele.
Curtea, reține că răspunderea patrimonială a salariatului acționează numai în situația îndeplinirii cerințelor art.270 Codul Muncii. Chiar și lipsa uneia dintre ele înlătură această răspundere. Prejudiciul trebuie să fie real, cert, iar evaluarea pagubei trebuie să fie stabilită în baza unor date economice concrete. Din actele dosarului rezultă că valoarea prejudiciului reclamată de societate nu este reală și că nu se poate stabili legătura de cauzalitate între activitatea pârâtului și săvârșirea faptei ilicite, cu autori necunoscuți, sens în care nu poate fi reținută răspunderea patrimonială a pârâtului, care a avut calitatea de pădurar în cadrul societății angajatoare.
Curtea constată astfel că sentința primei instanțe este legală și temeinică, având suport probator în actele și lucrările dosarului, sens în care criticile invocate nu pot fi reținute, iar recursul urmează să fie respins ca nefondat, conform disp. art.312 pr.civilă.
Văzând și disp. art.274 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică P, cu sediul în P, str. - - Nr.3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 856 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, județul P și în contradictoriu cu chemații în garanție SC SRL, cu sediul în,-, județul P, SC SRL, cu sediul în,-, județul P, SC Neagră SRL, cu sediul în,-, județul P, domiciliat în S,-, județul P, domiciliat în,-, județul P, domiciliat în, sat P - nr.127, județul
Obligă recurenta reclamantă la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
red.
tehnored. MI
10 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Prahova
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
