Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2246/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2246/R/2009
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1833 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta - GRUP SRL, vând ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 26 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta " GRUP" a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, pârâtul să fie obligat la repararea prejudiciului de 3.886,09 lei, reprezentând minus la inventar în gestiunea anvelope, sumă actualizată cu dobânzile legale, de la data de 18.08.2005, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul acesteia, având încheiat un contract individual de muncă, în calitate de gestionar vânzător.
În urma inventarului întocmit în data de 18.08.2005 s-a constatat că pârâtul, împreună cu alți 2 angajați, au produs un prejudiciu în valoare totală de 11.658,27 lei, astfel că reclamanta a repartizat prejudiciul celor trei angajați gestionari prin decizia nr. 170/20.08.2005.
În temeiul disp.art.270 din Codul muncii, reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâtul la repararea prejudiciul produs.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că a fost salariatul reclamantei, dar la angajare nu s-a efectuat nici un inventar al bunurilor și nici nu a avut atribuții faptice de gestiune, ridicând direct anvelopele din depozit. Operațiile de scădere din stoc a anvelopelor vândute și cele de refacere a stocurilor, prin recepționarea anvelopelor, se făcea de către angajata și de către contabilitate, fără ca pârâtul să cunoască dinamica stocurilor pentru fiecare marcă de anvelope.
Pârâtul contestă și modul de efectuare a inventarului, arătând că listele de inventar redau doar stocul faptic și că la data demisiei sale, angajatorul nu a formulat nici o pretenție de reparare a prejudiciului.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul-reclamant a solicitat anularea deciziei interne nr. 170/20.08.2005 emisă de către angajator, susținând că acest act nu i-a fost comunicat în mod legal, aflând despre existența sa doar în cursul judecării prezentei cauze.
Prin sentința civil nr. 1833 din 17 iunie 2009, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta GRUP C, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 3.886,09 lei reprezentând prejudiciu patrimonial, sumă reactualizată cu dobânda legală la data plății.
Prin aceeași hotârâre s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul reclamantei, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM C sub nr. 73285/02.11.2004, în funcția de gestionar-vânzător la depozitul de anvelope de pe str. - 3.
La data de 18.04.2006, s-a emis decizia nr. 474/18.04.2006, prin care s-a constatat încetarea contractului individual de muncă al în temeiul art. 79 din Codul muncii, avându-se în vedere cererea de demisie a acestuia.
Potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Din analiza fișei postului pârâtului, semnată la data de 18.10.2004 și din declarațiile martorilor audiați, prima instanță a reținut că acesta avea atribuții de gestiune efectivă, în fișă fiind trecute și atribuții de întocmire facturi și chitanțe, predare de încasări, afișare de prețuri, întocmire necesar de marfă, recepție de mărfuri, având drept de semnătură pe facturi, chitanțe, note de recepție, monetare, rapoarte de gestiune și liste de inventar.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual.
Din actele depuse la dosar reiese că reclamanta a numit comisia de inventariere prin decizia nr. 160/18.08.2005, decizie pe care a semnat-o pentru luare la cunoștință și pârâtul.
De asemenea, cei trei angajați-gestionari au dat o declarație de inventar semnată și de pârât.
de inventar au fost depuse la filele nr.17-59, în urma inventarului fiind încheiat un proces verbal care consemnează un minus în valoare de 11.658,27 lei. Respectivul prejudiciu a fost împărțit în mod egal celor trei angajați răspunzători, prin acesta reclamanta conformându-se prevederilor art. 271 din Codul muncii. Din actele inventarului rezultă caracterul real și cert al prejudiciului.
Din aceste aspecte reținute prima instanță a constatat că există raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și calitatea de gestionar a pârâtului, astfel că sunt întrunite trăsăturile care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârât, prin care se solicită anularea deciziei interne nr. 170/20.08.2005, prima instanța a reținut că această decizie cuantifică doar, pentru cei trei angajați, modalitatea repartizării prejudiciului, conform prevederilor art. 271 din Codul muncii.
S-a mai reținut că nu este relevant aspectul comunicării acesteia, având în vedere faptul că angajații au cunoscut cuantumul prejudiciului cuantificat pentru fiecare la data efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâtul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în speță nu s-a dovedit măsura în care cei trei gestionari au contribuit la producerea pagubei, prin urmare fiind aplicabile dispozițiile art.271 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul net al angajatului și, atunci când este cazul și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Se invocă faptul că în speță nu s-au administrat probe în acest sens, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind ilegală.
Recurentul mai susține că prima instanță nu a indicat actele sau faptele din care rezultă fapta ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapata ilicită și nu în ultimul rand, vinovăția sa.
În privința faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și a vinovăției sale, recurentul arată că în mod greșit s-a reținut că doar deținerea calității de gestionar este suficientă pentru dovedirea acestor aspecte, în condițiile în care s-a dovedit în cauză că, pe lângă ceilalți doi gestionari, erau și alte persoane care aveau acces la depozitul în care se păstrau mărfurile, aspect cunoscut de către conducerea societății.
În acest sens este și declarația martorului R.
Se mai arată că prima instanță reține o prezumție de vinovăție a recurentului derivând din simpla deținere a calității de gestionar, atât timp cât disp.art.270 din Codul muncii prevăd că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răpunderii civile contractuale, deci sarcina probei în speță revenea reclamantei.
În privința prejudiciului, se arată că acesta, pentru a atrage răspunderea patrimonială, trebuie să fie efectiv, real, cert și actual.
Instanța de fond a interpretat selectiv și în mod eronat probele administrate în cauză, fără a lua în considerare faptul că, în momentul preluării gestiunii nu a fost încheiat nici un proces-verbal de predare-primire a gestiunii, ceea ce face imposibilă determinarea unui prejudiciu efectiv, precum și faptul că listele de inventar consemnează doar cantitatea de marfă existentă în depozit la data efectuării inventarului.
Se mai arată fatul că, în lipsa unui inventar anterior, este imposibil de determinat prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă.
Recurentul mai susține și faptul că, anterior angajării sale, a lucrat ca gestionar și oap atra persoană, având aceleași atribuții cu cele ale recurentului.
Prin întâmpinarea formulată, " GRUP" Cas olicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs s-a depus la dosar un stat de plată a salariilor pentru luna august 2005.
Analizând recursul formulat de pârâtul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.73825/02.11.2004, recurentul a fost angajat de către societatea intimată la data de 18.10.2004, pe funcția de gestionar-vânzător, acest contract încetând la data de 18.04.2006, conform deciziei nr.474 din aceeași dată, în urma demisiei recurentului.
Se reține că, în practica judiciară, în interpretarea prevederilor art.24 din Legea nr.22/1969, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.54/1994, s-a ajuns la concluzia că, în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, culpa gestionarului se prezumă.
Această practică a fost consacrată prin decizia de îndrumare nr.1 din 16.02.1976 a Plenului Tribunalului Suprem.
Prezumția relativă de culpă în sarcina gestionarului este deci o prezumție simplă, creație a practicii judiciare, care a decis în mod constant că angajatorul are doar obligația de a dovedi calitatea de gestionar a salariatului și existența prejudiciului suferit, cu listele de inventariere întocmite în mod legal și procesul-verbal de inventariere, revenind salariatului sarcina de a proba că nu se face vinovat de producerea prejudiciului, pentru a răsturna această prezumție.
Din cuprinsul deciziei de inventariere, declarației de inventar și listelor de inventar rezultă că, alături de recurent, au avut calitatea de cogestionari și salariații și R.
Curtea constată că din listele de inventariere, semnate de către gestionari, depuse la filele nr.17-59 dosar de fond, rezultă doar marca, mărimea, profilul, raftul și cantitatea pentru mărfurile inventariate.
Singura mențiune cu privire la prejudiciul stabilit pentru lipurile constate în gestiune se regăsește în precesul-verbal al inventarului efectuat la data de 18.08.2005, înregistrat sub nr.164, consemnându-se următoarele: "După confruntarea soldurilor scriptice cu cele faptice a rezultat un minus de inventar în valoare de 11658,27 lei". Acest proces -verbal nu a fost semnat de către cogestionari, ci doar de către contabilul șef.
Prin decizia internă nr.170/20.08.2005, reprezentantul intimatei a decis ca minusul de inventar rezultat în urma inventarierii gestiunii anvelope din data de 18.08.2005 să fie împărțit astfel: R, suma de 3886, 09 lei, suma de 3886, 09 lei și, suma de 3886, 09 lei.
Se reține că, potrivit Ordinului nr.1753/22.11.2004 al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, pct.16, bunurile ce se inventariază trebuie înscrise în listele de inventariere (cod 14-3-12/b și 14-3-12 din Anexa la norme). Aceste liste nu cuprind doar bunurile materiale inventariate, respectiv stocurile faptice și scriptice, diferențele constatate, ci și valoarea contabilă a acestora, diferențele plus/minus, valoarea de inventar a acestora.
Conform disp.art.34 din aceleași norme, acest formular servește ca document pentru stabilirea lipsurilor și plusurilor de bunuri și valori, constatate cu ocazia inventarierii.
Potrivit disp.art.37 din aceste norme, evaluarea stocurilor din listele de inventariere se face potrivit reglementărilor contabile aplicabile și a prevederilor normelor.
Valoarea de inventar se înscrie în mod obligatoriu în listele de inventariere.
Aceste liste de inventar, din care trebuie să rezulte, în cazul constatării de lipsuri în gestiune, suma cu care a fost diminuat patrimoniul angajatorului, ce reprezintă de fapt prejudiciul cert, real suferit de către acesta, trebuie semnate, conform disp.art.33 din aceste norme, pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionari.
În speță, Curtea reține că listele de inventariere depuse la dosar nu cuprind și valoarea bunurilor inventariate, astfel încît în mod greșit prima instanță l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 3.886,09 lei, cu titlu de prejudiciu, deși prin probele administrate în cauză angajatorul nu a dovedit în mod legal modalitatea în care acesta a fost stabilit.
Din acest motiv instanța nu a avut posibilitatea de a verifica dacă prejudiciul ce reclamanta-intimată pretinde că l-a suferit este real și cert, astfel încât, pentru completarea probatoriului în acest sens, se impune rejudecarea cauzei.
În rejudecare, se vor avea în vedere și celelalte apărări formulate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul, se va casa în întregime sentința primei instanțe și în temeiul disp.art.312 alin.5 Cod.proc.civilă, se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1833 din 17 iunie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
- - - - - -
GREFIER
-
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 16.11.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
