Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4027/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.960/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 4027/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr.7182 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22355/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Regia Autonomă de Transport - având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 26 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin.(1) pr. civilă, a amânat pronunțarea pentru azi, 02 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2007 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta Regia Autonomă de Transport Bac hemat în judecată pârâtul, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 89,70 lei, reprezentând contravaloarea a 30 litri motorină lipsă.
Ulterior, în temeiul art. 132 Cod de procedură civilă, reclamanta a precizat cuantumul pretențiilor sale împotriva pârâtului la 119,04 lei.
Prin sentința civilă nr.7182/19.11.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport B și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 119,04 lei cu titlu de prejudiciu precum și suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pârâtul a fost angajatul reclamantei și deține funcția de șofer, fiindu-i repartizat autobuzul nr.523.
În luna ianuarie 2007 fost înregistrată, pe autobuzul condus de către pârât, o alimentare nejustificată de 30 litri de motorină, lipsă motivată de pârât prin nota explicativă din data de 06.02.2007 ca fiind produsă de faptul că nu a putut opri autovehiculul la capăt de linie, iar în unele zile, când motorul s-a oprit, a solicitat pornirea prin tractare ori a fost împins la capătul de linie de către colegi.
Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului s-a reținut că acesta nu cunoaște ce capacitate are rezervorul, neputând preciza dacă rezervorul autobuzului cu nr. de inventar 523 are capacitatea cilindrică de 220 litri și nici nu a știut ce cantitate de motorină a alimentat pe data de 24.01.2007, una din zilele în care s-a constatat ca pârâtul a alimentat peste capacitatea rezervorului.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii celor 30 litri motorină lipsă.
Tribunalul a apreciat că pentru a exista răspundere patrimonială în sensul dispozițiilor art.270 alin.1 Codul muncii, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența calității de salariat al unității păgubite a celui ce a produs paguba, existența unei fapte ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, existența unui prejudiciu cauzat unității, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a salariatului și producerea prejudiciului, existența vinovăției salariatului.
Prin stabilirea răspunderii patrimoniale, fapta ilicită a salariatului se analizează în raport de atribuțiile de serviciu ale acestuia. Conform dispozițiilor art.40 lit.g din Regulamentul de Exploatare, pârâtul avea obligația de a păstra integritatea autobuzului, acționând ca un gestionar de fapt.
De asemenea, potrivit art.11 pct.20 din Regulamentul intern, pârâtul trebuia să respecte normele tehnice de alimentare cu carburanți și lubrifianți, zilnic și la capacitatea rezervorului autovehiculului, cu respectarea reglementărilor în vigoare.
Faptul că pârâtul a invocat diverse reparații la autobuzul dat în folosința, tractarea până la garaj ori clima nu are nici o relevanță juridică, câtă vreme obligația de a păstra integritatea autobuzului i-a revenit conform normelor anterior menționate.
Față de împrejurarea că în luna ianuarie 2007 s-a constatat o supraalimentare cu motorină pe autobuzul condus de către pârât, precum și faptul că alimentarea s-a efectuat prin folosirea badge-ului personal, a badge-ului mașinii și a unui cod secret, pârâtul neputând justifica lipsa motorinei și având în vedere că nu s-a dovedit existența vreunei cauze exoneratoare de răspundere, Tribunalul a apreciat că în speță se poate reține neîndeplinirea de către pârât a atribuțiilor ce îi reveneau în legătură cu păstrarea integrității autovehiculului și respectării normelor tehnice de alimentare cu carburanți.
S-a mai reținut și existența legăturii de cauzalitate între nerespectarea de către pârât a obligației de a păstra integritatea autobuzului și lipsa motorinei, neexistând nici un referat ori notă scrisă din acea perioadă către conducerea unității din partea pârâtului pentru a încunoștința asupra eventualelor defecțiuni care ar fi condus la un supraconsum de combustibil.
Culpa pârâtului în legătură cu nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau s-a reținut câtă vreme s-a constat lipsa motorinei ca urmare a neglijenței manifestate de pârât, acesta necunoscând, din spusele sale, nici capacitatea rezervorului și nici cantitatea de motorină pe care a alimentat-o în zilele în care s-a înregistrat supraconsumul.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut suma de 119,04 lei, valoarea motorinei de 27,62 litri consumată peste norma de consum, determinându-se concret vinovăția pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 06.01.2009 pârâtul, înregistrat pe rolul Curții de Apel -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.02.2009 sub nr- (960/2009).
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile rt. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurentul-pârât susține că instanța a aplicat greșit legea atunci când a pronunțat o sentință prin care s-au admis pretențiile reclamantei, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că instanța de fond nu a luat in considerare obiecțiunile la raportului de expertiză. Deși datele din acest raport au fost contestate de pârât, instanța nu a luat in considerare următoarele aspecte, in sentința neapărând nici o referire la acestea, în afara faptului ca au fost depuse la dosar.
Consideră recurentul-pârât că expertiza contabilă nu putea aprecia sau stabili consumul mediu al autobuzului cu număr de inventar 523. Expertul desemnat nu avea cunoștințele necesare pentru a aprecia starea tehnică a acestuia si nici modul in care reparațiile făcute la el puteau influența consumul de combustibil. In aceeași situație se află și problema consumului normal pe timp de iarnă, chiar dacă normele pentru aplicarea coeficientului de iarna de 0.1 nu au fost îndeplinite (3 zile consecutive cu temperaturi sub 0 grade).
În plus, autobuzul cu număr de inventar 523 nu mai exista la data de 11.05.2008, data la care s-a efectuat expertiza contabilă, fiind casat la sfârșitul anului 2007. In această situație nu se putea stabili prin nici o metodă consumul real al autobuzului cu număr de inventar 523. Se precizează că este vorba de un vehicul uzat, aflat la sfârșitul perioadei de utilizare. In acest caz nu se poate lua in considerare o normă generală de consum, defecțiunile si uzura vehiculelor diferind de modul de utilizare a acestora, de traseele utilizate si de multe alte variabile, fapt ce duce la concluzia că numai o expertiză asupra autobuzului cu număr de inventar 523, in mod individual, putea stabili consumul real al acestuia.
In situația dată, prin lipsa autovehiculului, nici o expertiză tehnică și cu atât mai mult contabilă nu putea stabili consumul real al acestuia și, în consecință, nu se putea demonstra existența unui prejudiciu sau a valorii acestuia.
Instanța de fond nu a luat in considerare nici faptul că în expertiza contabilă se ia în considerare prețul actual al motorinei si nu cel de la data producerii presupusului prejudiciu. Această obiecțiune, deși a fost luată în considerare la data depunerii în instanță, nu mai apare in motivarea sentinței și nici nu este luată in considerare la calcularea presupuselor daune.
Mai critică recurentul pârât și motivarea sentinței unde se arată că "pârâtul a invocat diverse reparații la autobuzul dat in folosință. nu are nici o relevanță juridică, câtă vreme obligația de a păstra integralitatea autobuzului i-a revenit conform normelor interne." Obligația de a păstra integralitatea autobuzului nu poate fi interpretata in mod absolut, așa cum a procedat instanța de fond. Aceasta obligație se întinde doar asupra integrității fizice provocate de modul de exploatare a acestuia si nu asupra uzurii normale a autobuzului. Or, nici reclamantul și nici instanța de fond nu reține in sarcina paratului nici o eroare sau rea-voință in exploatarea vehiculului. Afirmația instanței precum ca folosirea cartelei personale la încărcarea rezervorului constituie încălcare a obligației de păstrare a integrității autovehiculului nu este argumentata in nici un fel, așa cum nu este nici explicată corelația între folosirea acestei cartele si producerea prejudiciului. Pârâtul nu are nici posibilitatea, nici îndatorirea si nici cunoștințele necesare pentru a stabili in mod zilnic starea autovehiculului din punctul de vedere al consumului acestuia.
În plus, in perioada incriminata autobuzul cu numărul de inventar 523 fost supus unor intervenții de natură mecanica și a avut incidente, de aceeași natură, la capăt de linie, acestea mărind consumul mediu.
Afirmațiile conform cărora pârâtul trebuia să cunoască capacitatea rezervorului sau cantitatea de motorină alimentată in zilele incriminate sunt fără suport legal atâta timp cat nu reiese din nici un act depus la dosar obligația acestuia de a cunoaște aceste date. Mai mult, prin Nota interna "In atenția sef Secție " cu numărul -/12.12.2006, aflata la dosar, se specifica clar ca "Responsabilul cu carburanții sau orice alta persoana, are interdicția de a comunica conducătorilor auto verbal sau in scris economiile respectiv depășirile de motorina".
La data de 10.13.2009, intimata reclamantă Regia Autonomă de Transport Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041pr.civ. Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâtului cu o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispozițiile art.270 Codul muncii, constând în plata contravalorii unei cantități de 30 litri motorină, alimentați în plus, peste consumul normal al autobuzului condus de pârât, în cursul lunii ianuarie 2007.
Cererea reclamantei a fost găsită întemeiată de către tribunal, soluția fiind motivată exclusiv pe situația de fapt afirmată și dovedită de reclamantă, precum și pe îndatoririle de serviciu ale șoferului care avea obligația de a păstra integralitatea bunului deținut în gestiune de fapt, coroborat cu faptul negativ al neformulării de către pârât a vreunui referat sau notă de încunoștințare a conducerii regiei despre starea tehnică proastă a vehiculului.
Curtea consideră că hotărârea atacată este nelegală, având la bază o interpretare și aplicare greșită a normelor cuprinse în art.270 Codul muncii raportat la cazurile de exonerare de răspundere a salariatului pentru repararea pagubelor materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Este de observat că recurentul reclamant a recunoscut faptul creator de prejudiciu în patrimoniul regiei angajatoare, adică alimentarea peste norma de consum cu 27,62 litri motorină (după cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză), însă a afirmat atât în fața comisiei de cercetare constituită de regie, cât și în fața instanței, că alimentarea în plus efectuată în zilele 22, 25, 28 și 30.01.2007 s-a datorat unor defecțiuni tehnice ale vehiculului care, în luna martie 2007, fost casat.
Apărările pârâtului nu au fost în nici un fel cercetate de instanță care s-a mărginit să constate că autobuzul a fost casat, nu mai există fizic și prin urmare nu poate fi supus unei expertize tehnice de specialitate pentru a se determina dacă defecțiunile tehnice erau de natură a conduce la supraconsum de motorină.
Ori, situația de fapt invocată de salariatul pârât, în măsura în care este dovedită, este de natură a înlătura caracterul ilicit al faptei și, implicit, răspunderea patrimonială a acestuia. Este cazul prevăzut expres de lege pentru exonerare, când paguba se încadrează în riscul normal al serviciului.
Curtea consideră că recurentul pârât nu este ținut să răspundă patrimonial pentru prejudiciul încercat de angajator în luna ianuarie 2007 constând într-un supraconsum de 27,62 litri carburant datorită stării tehnice defectuoase a autobuzului, ceea ce reprezintă un risc nenormat al serviciului.
Dovada faptului exonerator este făcută în cauza de față cu o prezumție: din faptul cunoscut și conex al defecțiunilor suferite de autobuz după data de 19.01.2007 și evidențiate în referate și adresele semnate de regie, unit cu faptul casării bunului, la sfârșitul perioadei legale de exploatare în martie 2007, se poate considera dovedit faptul necunoscut al supraconsumului din cauza stării tehnice a bunului. Proba este admisibilă și pertinentă câtă vreme bunul nu mai poate fi verificat tehnic în prezent, nemaiexistând în materialitatea sa, din motive independente de persoana salariatului.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul, în temeiul art.312 alin. 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. și va dispune modificarea sentinței tribunalului în sensul că va respinge acțiunea în răspundere patrimonială promovată de angajator ca fiind nefondată.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge cererea recurentului-pârât de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, deși aceasta din urmă se găsește în culpă procesuală, întrucât nu s-a făcut dovada vreunei cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr.7182 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22355/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Regia Autonomă de Transport
Modifică în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport B împotriva pârâtului, ca nefondată.
Respinge ca nefondată cererea recurentului-pârât de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red. /tehn./2ex./7.08.2009
Tribunalul București
Judecători,.
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
