Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale pers. din justiție
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 444
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, sector 5,--14 și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL SUCEAVA, cu sediul în S,-, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 344 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâții recurenți, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursurile fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâții recurenți, reiterând motivele invocate în scris la dosar, cu privire la ambele recursuri, a solicitat admiterea acestora, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
DELIBERÂND,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 17 mai 2007, reclamanții, -, a, - și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, solicitând instanței obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor salariale aferente perioadei 1.01.2005 - 01.01.2007 și actualizarea sumelor rezultate din calcul, în funcție de indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În fapt, motivează reclamanții că, până la data de 01.01.2005, au avut calitatea de grefieri-dactilografi și că, de la această dată, prin art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, posturile de grefieri-dactilografi au fost transformate în posturi de grefieri de ședință.
Că, salariile grefierilor sunt mai mari (coeficientul de multiplicare fiind de 4,5) decât ale grefierilor dactilografi, deși munca prestată este aceeași.
Arată că art. 6 alin. 3 din Codul muncii prevede că tuturor salariaților care prestează muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Că, mai mult, art. 5 alin. 4 din același act normativ prevede că "constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2, dar care produc efectele unei discriminări directe".
În drept au invocat dispozițiile art. 12, 21 din OG137/2000 și art. 16 din Constituție.
Totodată au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La cerere a fost anexată sentința nr. 18 din 10.01.2007 a Tribunalului Botoșani.
În cauză s-a dispus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din 19.09.2007 s-a disjuns soluționarea cererii formulată de reclamantul de cererea formulată de restul reclamantelor, fiind înregistrată sub nr-.
Față de cererea reclamantului a depus întâmpinare pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Acest pârât a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, având în vedere calitatea reclamantului, de angajat al Direcției de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism A mai arătat că, potrivit prevederilor OUG131/2006 pentru modificarea Legii nr. 508/2004, este structura cu personalitate juridică, iar procurorul șef al acestei structuri are calitate de ordonator secundar de credite.
Prin adresa nr. 4698/III/5, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani ( 26 dosar fond) a arătat că de la 01.09.2005 reclamantul a fost transferat la Biroul B, Serviciul Teritorial Suceava al
În raport cu dispozițiile art. 137. pr. civ. instanța de judecată a analizat inițial excepțiile invocate în cauză.
Așa cum rezultă din adresa nr. 4698/III/5 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, reclamantul a fost transferat la Biroul B, Serviciul Teritorial Suceava al începând cu 01.09.2005. Neexistând raporturi de muncă, începând cu această dată, între reclamant și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestor pârâți pentru diferențele salariale aferente perioadei 01.09.2005 - 01.01.2007. Pentru această perioadă, instanța a analizat cererea reclamantului numai în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 508/2004, potrivit cărora, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 344 din 25.02.2008 a Tribunalului Botoșanis -a dispus următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru diferențele salariale aferente perioadei 01.09.2005 - 01.01.2007, invocată din oficiu.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre salariile corespunzătoare coeficientului de ierarhizare de 4,5 și cel efectiv plătit pentru perioada 01.01.2005 - 31.08.2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre salariile corespunzătoare coeficientului de ierarhizare de 4,5 și cel efectiv plătit pentru perioada 01.09.2005 - 31.12.2006, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut următoarele:
Conform Ordinului nr. 42 din 29.09.2004, reclamantul figurează ca și grefier-dactilograf, treapta I (poziția 6).
Conform Ordinului nr. 2 din 16 ianuarie 2005 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, începând cu data de 01.01.2005, reclamantul a fost reîncadrat în funcția de grefier.
Din art. 1 al acestui ordin rezultă că, după reîncadrare, reclamantul a păstrat coeficientul și treapta de salarizare avută în funcția anterioară. Prin adresa 1231, 1255/RU/2007 rezultă că în perioada 01.09.2005 - 31.12.2006, reclamantul a beneficiat de coeficientul de multiplicare 4 (fila 72 dosar fond).
La emiterea acestui ordin s-au avut în vedere prevederile art. 91 al. 2 din Legea nr. 567/2004, potrivit cărora, grefierii-dactilografi sunt reîncadrați în funcția de grefier, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Potrivit anexei nr. 2 din Legea nr. 50/1996, între funcțiile de grefier și grefier dactilograf există diferențe cu privire la coeficientul de multiplicare și anume funcția de grefier beneficiază de coeficienți de multiplicare diferiți de cei de grefier-dactilograf, în sensul că limitele minime și maxime ale acestei funcții sunt mai mari decât minimele și maximele funcției de grefier dactilograf.
Momentul stabilirii acestor coeficienți de multiplicare în limite diferite pentru cele două categorii de personal a fost stabilit de legiuitor în acord cu atribuțiile diferite ale fiecărei categorii de funcții, în raport cu munca și complexitatea muncii pe care fiecare o îndeplinea la momentul respectiv.
După reîncadrarea grefierilor dactilografi ca și grefieri, această diferență nu se mai justifică.
Potrivit art. 6 alin. 2 Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, iar conform art. 5 alin. 1 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, față de toți salariații și angajatorii.
Cum Legea nr. 567/2004 nici nu mai prevede funcția de grefier-dactilograf, rezultă că foștii grefieri dactilografi sunt asimilați grefierilor, diferența între aceștia și cei care nu au deținut funcția de grefier dactilograf fiind doar una rezultând dintr-o situație anterioară exercitării acestei funcții.
În continuare, acești grefieri exercită aceleași atribuțiuni ca și ale grefierilor care nu au fost înainte grefieri dactilografi.
Potrivit art. 16 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, iar potrivit art. 39 din Legea nr. 53/2003, salariatul are ca drept principal și dreptul la egalitate de șanse și tratament.
De asemenea, în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, la art. 1 al. 2 lit. e, indice i, este specificat dreptul la muncă la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În fapt, reclamantul a avut aceleași atribuții și a prestat aceeași activitate ca restul grefierilor care înainte nu au îndeplinit funcția de grefieri dactilografi.
Din fișele de evaluare ale reclamantului nu rezultă că acesta ar fi avut un punctaj inferior celorlalți angajați grefieri, iar munca depusă de acesta a fost în fapt egală cu a celorlalți grefieri.
Având în vedere situația de fapt constatată și anume că, atât potrivit dispozițiilor în baza cărora a fost încadrat în funcția de grefier, cât și prin atribuțiile pe care le-a exercitat, reclamantul în cauză a prestat aceeași muncă cu a celorlalți grefieri angajați, instanța a constatat că prin neplata acestuia, conform salarizării grefierilor, a fost discriminat față de ceilalți grefieri, care înainte nu au fost grefieri dactilografi.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții să calculeze și să plătească acestuia o despăgubire egală cu diferența dintre salariile corespunzătoare coeficientului de ierarhizare de 4,5 (coeficient de ierarhizare prevăzut pentru persoanele încadrate în funcțiile de grefier) și salariile efectiv plătite pentru perioada 01.01.2005 - 31.08.2005, urmând ca aceste sume să fie actualizate în funcție de indicii de inflație la data scadenței până la data plății efective.
La cuantificarea acestei despăgubiri, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul nu a putut beneficia de această diferență de salariu pentru perioada menționată și că, pentru o reparare integrală a prejudiciului, conform art. 1073 Cod civil, este necesară ca suma să fie actualizată în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
În motivarea recursului, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat în motivele de recurs că sentința pronunțată de prima instanță este nulă, deoarece nu a fost citat pe parcursul procesului civil cu copii de pe acțiune și de pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant.
S-a invocat nelegalitatea hotărârii judecătorești, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
A arătat că a fost privat de posibilitatea invocării acestei excepții în fața instanței de fond, întrucât nu i-a fost comunicată acțiunea reclamantului.
S-a arătat că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține judecătoriei și nu tribunalului, întrucât reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe nr.OG 137/2000, iar reclamantul trebuie să timbreze acțiunea la valoarea pretențiilor solicitate.
Apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata sumelor reprezentând despăgubiri egale cu diferența dintre salariile corespunzătoare coeficientului de ierarhizare de 4,5 și cel efectiv plătit, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă.
Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii dactilografi au fost încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Legea specială de salarizare la care face referire acest text de lege a fost adoptată prin Ordonanța de Guvern nr. 8/2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Susținerile instanței de fond, în sensul că menținerea salariilor de încadrare avute de grefierii dactilografi are caracter discriminatoriu, sunt nereale, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, modificată și completată prin Ordonanța de Guvern nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2004, potrivit cărora "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
Raportat la dispozițiile art. 16 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 429/2003, conform cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că, acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
S-a solicitat casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a fondului către Judecătoria Botoșani și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa criticat sentința civilă pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, așa cum a fost modificată prin nr.OUG 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști și grefieri informaticieni.
Prin această dispoziție au fost abrogate dispozițiile cuprinse în anexa 1, cap. 3, pct. 16 și pct. 17 la Legea nr. 50/1996, care reglementau salarizarea grefierilor dactilografi și implicit și existența acestei categorii de personal auxiliar de specialitate, dar numai după adoptarea legii de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, întrucât, în cuprinsul art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, se menționează că " dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare".
Legea specială de salarizare la care face referire acest text de lege a fost adoptată prin Ordonanța de Guvern nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Susținerile reclamantului, în sensul că menținerea salariilor de încadrare avute de grefierii dactilografi are caracter discriminatoriu, sunt nereale, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, modificată și completată prin Ordonanța de Guvern nr. 77/2003, aprobată prin Legea nr. 27/2004, potrivit căruia "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
Dar în cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul din criteriile arătate, ci susține reclamantul, de principiul egalității între cetățeni materializat prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Raportat la dispozițiile art. 16 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 429/2003, potrivit cărora, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi diferit.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca nefondată.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani, reclamanții, -, a, - și - au chemat în judecată MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, cerând obligarea acestora la calcularea și plata diferențelor salariale aferente perioadei 1.01.2005 - 1.01.2007 și actualizarea sumelor rezultate din calcul în funcție de indicele de inflație la data scadenței până la data plății efective.
Prin încheierea din 19.09.2007 s-a dispus disjungerea soluționării cererii formulate de recurentul reclamant - de cererea formulată de restul reclamanților, fiind înregistrată sub nr-.
Acțiunea introductivă a reclamanților a fost comunicată către pârâți de instanța de fond, iar întrucât cererea reclamantului - nu reprezenta o cerere nouă, în mod corect instanța de fond nu a mai procedat la recomunicarea cererii după disjungerea cauzei.
În ceea ce privește lipsa competenței materiale a tribunalului invocată în cauză, se constată că acest motiv nu este dat, întrucât litigiul dedus judecății este, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, un litigiu tipic de muncă, iar potrivit art. 284 alin. 1 și 2 Codul muncii, raportat la art. 2 pct. 1 lit. c pr. civ. competența de soluționare în primă instanță a acestui litigiu revine tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul reclamantul.
Potrivit art. 285 din Codul muncii, cauzele privind litigiile de muncă sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța de fond a soluționat cauza privind litigiul de muncă prin raportare la dispozițiile legale care reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, așa încât nu se poate reține că și-ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, așa cum susține recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Potrivit art. 62 și 70 din Legea nr. 304/2004, modificată și republicată, MINISTERUL PUBLIC își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, așa încât motivul de recurs prin care arată că nu poate înscrie în bugetul propriu plăți în baza hotărârii judecătorești nu poate fi primită.
În sprijinul acestei opinii vin și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2009, care reglementează modalitatea de elaborare a bugetelor.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a reținut că, în perioada ianuarie 2005 - 31.08.2005, reclamantul - a funcționat pe postul de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, iar în perioada 1.09.2005 - 31.12.2006 în funcția de grefier la. - Biroul Teritorial Botoșani, beneficiind în cadrul acestor funcții de coeficientul de multiplicare 4,00.
Față de funcția deținută și de dispozițiile Legii nr. 567/2004 în vigoare începând cu 1.01.2005, coroborate cu dispozițiile cuprinse în anexa nr. 2 din Legea nr. 50/1996 obligarea pârâților în funcție de unitatea de parchet la care a funcționat, la plata către reclamant a diferențelor dintre salariile corespunzătoare coeficientului de ierarhizare 4,5 și cel plătit efectiv pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006 este legală și temeinică.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca, în baza art. 312. pr. civ. să respingă recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, împotriva sentinței nr. 344 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
15.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina
