Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale ale pers. din justiție
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 449
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul S,-, județul S și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 353 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, al pârâtei intimate Curtea de APEL SUCEAVA și reclamanta intimată. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 26.01.2009, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei și Finanțelor să se dispună următoarele: calcularea și plata diferențelor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 octombrie 2000 - 01.09.2002, în sume actualizate în funcție de rata de creștere a inflației și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate și obligarea pârâtei Curtea de APEL SUCEAVA la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că a avut calitatea de grefier la Curtea de APEL SUCEAVA în perioada 01.09.1999 - 01.09.2000, iar potrivit Legii nr. 50/1996 a beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.
A mai arătat reclamanta că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 563 din 18 noiembrie 1999, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text a fost abrogat însă în mod nelegal și abuziv, întrucât prin Legea nr. 125/2000 (art. 1, lit. Q pct. 1), Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996.
Au fost enunțate dispozițiile art. 114 alin. 1 și art. 53 din Constituție privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul unor legi organice, respectiv cele privind restrângerea unor drepturi sau libertăți, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
S-a mai arătat că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a fost admis și recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, instanța supremă statuând că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, reclamanta evocând considerentele deciziei susmenționate, astfel cum au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008, obligatorie conform dispozițiilor art. 329 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Cât privește eventuala prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada specificată, reclamanta a evocat dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale, text ce se coroborează cu dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c și art. 17 din Decretul nr. 167/1958 care stabilește că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, exemplificând în acest sens decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/2006, astfel cum au fost interpretate prin decizia XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile Codului muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, art. 11, 20, 53 și 148 din Constituție dar și reglementările internaționale, respectiv art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocând dispozițiile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/1958 și prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 potrivit căruia cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constată în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Au fost evocate dispozițiile deciziei nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pârâtul susținând și faptul că nu se justifică acordarea actualizării sau a dobânzilor legale față de dispozițiile art. 1088 din Codul civil.
Legal citați, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL SUCEAVA, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 353 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost espinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefondată; admisă acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar pentru timpul efectiv lucrat în perioada 01.10.2000 - 01.09.2002, actualizate conform indicelui de inflație; a fost obligată pârâta Curtea de APEL SUCEAVA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei; a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ, în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Ori în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției.
Totodată, se constată că prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsura preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005 - 2007.
Față de aceste considerente, urmează a fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și Libertăților.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că a fost pronunțată hotărârea cu nerespectarea dispozițiilor privind prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
A arătat recurentul că drepturile solicitate pe perioada 1.10.2000 - 1.09.2002 sunt prescrise.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat recurentul că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nerevenindu-i potrivit legii decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
De asemenea a arătat că obligația de stabilire a salariului de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției - ordonator principal de credite, precum și ordonatorilor secundari - Curtea de APEL SUCEAVA. Aceste instituții au obligația de a stabili cheltuielile de personale ce vor fi cuprinse în legea bugetară, Ministerul Finanțelor Publice neavând nici o răspundere în acest sens.
În drept cererea de recursa fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze prescripția nu ar fi fost oprită, adică suspendată, s-ar ajunge în situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa posibilitatea ori neglijența în a acționa; într-o astfel de situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanta a avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin hotărârea atacată.
În situația în care nu ar fi obligat și, Ministerul Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței civile nr. 353 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător -
pensionat, semnează președintele
instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex.2/15.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Apetroaie Eufrosina
